+Formele de cornișe după Larousse 1922Egiptean Doric Ionic Corintic Compozit Toscan Complet arhitravee interior cu gât Roman Roman Roman Renaștere Renaștere450px|Formele de cornișe după Larousse 1922
O cornișă este un coronament continuu în relief al unui element, al unui mobilier (dulap, de exemplu) sau al unei construcții. Cornișa este cel mai adesea orizontală, dar poate fi și în pantă dacă se dezvoltă de-a lungul rampantului frontonului, de exemplu. Ea se folosește pentru evacuarea apei fără deteriorarea fațadei, și permite și sublinierea unor linii ale clădirii, cum ar fi distincția între etaje.
Un fronton poate fi definit ca întâlnirea a două părți de cornișă care se ridică din două extremități ale unui corp de clădire. Există frontoane triunghiulare și frontoane circulare.
În ordinele antice cornișa făcea parte din antablamentul care cuprinde arhitrava, friza și cornișa.
Etimologie Substantivul românesc cornișă este un împrumut din franceză: cornicheNoul dicționar universal al limbii române (2007). Acest cuvânt francez, corniche, este împrumutat din limba italiană, corniceNouveau dictionnaire étymologique et historique par Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri MitterandPaul Robert, Le Petit Robert 1 par…, iar cuvântul italian cornice a fost creat pornind de la cuvântul latinesc cornu: „corn”G. Guțu, Dicționar român-latin (1983)
Cornișa antică thumb|400px|Antablament antic al Casei pătrate (în franceză: Maison Carrée) de la Nîmes. Perspectiva arată scafa lucrată (cu minuțiozitate) a cornișei. Scafa face să se alterneze modilioane și casete cu înflorituri. Scafa este mărginită înspre arhitravă și înspre pazie / lăcrimar, cu … Marginea exterioară a cornișei este compusă din pazie/ lăcrimar și ciubuc.
În ordinele arhitecturii ionice,dorice și corintice, cornișa este deasupra frizei, în a treia parte a antablamentului. În ordinul toscan, ea este simplă și fără ornamente. Cornișa cu mutule este o cornișă din ordinul doric mutular.Les corniches par J. Justin Storck
Cornișa din regiunea Beauvais Cornișa din Beauvai este un tip de cornișă sculptată cu o succesiune de arce care conțin două contra-arce în plin cintru. Este foarte răspândită în regiunea Beauvais în secolul al XII-lea.http://patrimoine-historique-du-canton-de-mouy.fr/Eglise_st_martin_de_heilles/eglise_st_martin.htm
Galerie de imagini
Note
Bibliografie G. Guțu, Dicționar român-latin (1983), Editura științifică, București Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române (2007), Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București - Chișinău, ISBN 978-973-675-307-7 Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par..., Librairie Larousse, Paris-VIe 1977 ISBN 2-03-020210-X Paul Robert, Le Petit Robert 1 par..., Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française, rédaction dirigée par A. Rey et J. Rey-Debove, Le Robert, Paris-XIe, 1992 ISBN 2-85036-186-0 Centre de recherches sur les monuments historiques, Profils de corniches de plafonds, Ministère de la culture, de la communication, des grands travaux et du Bicentenaire, Direction du patrimoine, Paris, 1990, 2 vol. : v. 1 De la fin du XVII au 3 quart du XVIII siècle ; v. 2 De Louis XVI à l'époque de la Restauration Michel Fragnet, Corniches, Services d'études techniques des routes et autoroutes, Centre des techniques d'ouvrages d'art, Cellule équipement des ponts, Bagneux, 1994, 96 p. Gérard Rondeau, Maurice Pons, Stéphane Rondeau, Techniques et pratique du staff, Eyrolles, Octobre 2004
Vezi și
Glosar de arhitectură Mulură
Cornișă Categorie:Elemente arhitecturale