Biserica Sfântul Nicolae din Pitești

Biserica Sfântul Nicolae din Pitești sau „Biserica cu ceas” este un monument de arhitectură distrus în 1962 de regimul comunist și nereconstruit.

Scurt istoric Biserica a fost declarată monument de arhitectură prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1160/1955 dar demolată în iulie 1962 în contextul amenajărilor urbanistice ale Piteștiului specifice perioadei comuniste.

Inițial a existat o biserică mai mică, construită cel mai probabil în prima parte a secolului al XVIII-lea, documentele vremii notând că „nu era din ostrețe de lemn, ci din zidărie”. Datarea este aproximativă dar este confirmată și de existența unei cărți de cult, primită ca donație, tipărită în anul 1743.

Un cutremur puternic produs în data de 26 octombrie 1802 a distrus-o, fiind refăcută și extinsă în anul 1812 pe cheltuiala „mahalagiilor și al altoru creștini”. Într-un incendiu produs în noaptea de 18 august 1848, care a cuprins aproape tot Piteștiul, biserica a fost grav afectată. A fost refăcută în 1864 când i s-au adăugat două turle înalte.

Biserica a fost pictată de Gheorghe Tattarescu și sfințită la 30 noiembrie 1867 de către protopopul Nicolae Constantinescu.

În 1873, în turla clopotniței de deasupra pronaosului, printr-o danie făcută de farmacistul Ștefan Babica, a fost montat un ceas cu patru cadrane orientate spre cele patru puncte cardinale. Acest detaliu arhitectural i-a adus denumirea „Biserica cu ceas”.

La 30 aprilie 1878, aici s-a săvârșit prima slujbă de mulțumire (Te Deum) în prezența principelui Carol I cu prilejul întoarcerii trupelor române din Războiul de Independență. În amintirea acestui moment, în 1884, regele Carol I a dăruit bisericii un policandru având următoarea inscripție „Carol I al României închină Bisericii din orașul Pitești cu hramul Sfântul și Făcătorul de minuni Nicolae acest odor în amintirea zilelor de 9 Maiu 1866, 10 Maiu 1878, 14 Decembrie 1877 ziua reîntoarcerii acasă după izbânzile din Bulgaria”.

Din 1893 Biserica Sfântul Nicolae a devenit filie a Parohiei Sfântul Gheorghe până în 1915, când a redevenit parohie preot fiind Dumitru Angelescu. În această perioadă a pierdut mult din avere fiind nevoită în continuare să-și vândă din proprietăți. În perioada Primului Război Mondial, clopotele au fost confiscate de armata germană, iar la 6 mai 1944, biserica a fost afectată de bombardamentul american.

Ultimul slujitor a fost preotul Florin Sămărescu, condamnat în 1960 la 4 ani închisoare corecțională pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. După ce a trecut prin închisorile din Pitești, Jilava, Aiud și Botoșani a fost eliberat în 1963. Considerând că sentința a fost nedreaptă, a făcut recurs și Tribunalul Suprem i-a casat această sentință. Era însă o decizie tardivă, biserica unde fusese paroh nu mai exista.

Printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri din 23 aprilie 1962 semnată de prim-ministrul Ion Gheorghe Maurer, Biserica Sfântul Nicolae fusese scoasă din lista monumentelor de cultură, apoi demolată în iulie 1962 cu ajutorul unui tanc sovietic.

Arhitectura În 2007 Muzeul Județean Argeș a făcut o cercetare în zona fostei biserici.

Prima construcție, prăbușită la cutremurul din 1802, a fost, cel mai probabil, o biserică de breaslă, de mici dimensiuni, construită din cărămidă, având doar din naos și altar. Naosul era 6,7 x 5,9 m la interior, iar altarul avea o deschidere de 4 m. Fundațiile naosului și altarului nu depășeau 0,6 m grosime.

Biserica ridicată la 1812 era mai mare. Naosul avea o lățime de 6,8 m la interior (9,5 m la exterior) și o lungime de 9,5–10 m, altarul avea o deschidere maximă de 9 m, iar adâncimea absidei era de aproximativ 7 m. Pronaosul a rămas în afara zonei cercetate, cel mai probabil fiind distrus odată cu construirea Hotelului Muntenia.

A doua biserică, refăcută în urma incendiului devastator, a avut formă de navă, cu două turle înalte situate una peste pronaos și cealaltă peste pridvor. Fundația era din cărămidă roșie, de bună calitate și cobora până la 0,7 m adâncime față de nivelul solului, având o grosime de până la 1,5 m. Dimensiunile erau generoase, cu o lungime de aproximativ 25 m și lățime de 9 m. Ceasul a fost montat în turla clopotniței, aflată deasupra pronaosului.

Biserica avea icoane aurite de valoare și o pictură impresionantă în tinda de la intrare.

Într-un inventar din anul 1948 al Primăriei Pitești, era considerată a doua ca valoare dintre bisericile orașului, alături de biserica „Sfânta Vineri”.

În scuarul amenajat în partea de nord a edificiului, „la umbra unei sălcii pletoase”, în jurul anului 1905 a fost ridicat un bust din bronz al omului politic Ion C. Brătianu, distrus de asemenea de conducerea comunistă după 1947.

În anul 2008, pe locul altarului Bisericii Sfântul Nicolae a fost așezată o replică în miniatură a fostei biserici, realizată de sculptorul Ion Moise.

Obiecte de patrimoniu Pisania cu dimensiunea 99,5 cm x 140 cm este scrisă cu litere chirilice și are următorul conținut: „Marile și preaputernecu Dumnezeu, cu a sa purtare de grijă, toate le chivernisăște și le săvârșăște, precum și ceastă sfântă beserică, ce era mai-nainte mică și prăpădită de cutremur, cu ajutorul său și al sfântului Ierarhu Nicolae și alu Sfântului Pandeleimon, al cărora este hramu, s-au făcut precumu se vede cu cheltuiala mahalagiilor și al altoru creștini și s-au săvârșit în domniia mării sale, Io Gheorghie Caragea voevod, când rușii s-au dus din țară, făcând pace, într-al doilea război, păstorindu pre norodu acești eparhi, preasfințitul iubitoru de Dumnezeu, chirio, chir Iosif, întâiul episcop al aceștii nooi episcopii Argeș; 1812 octombrie 30”. Ea este spartă în patru bucăți, și se află în colecția Muzeului Județean Argeș. Tot aici se păstrează și Ceasul din turlă.

Au mai fost salvate de la distrugere icoane, sfeșnicele împărătești, cărți de slujbă, policandrul dăruit de Carol I și alte obiecte de cult care au fost donate altor biserici.

Alte mențiuni La 23 aprilie 1962 a fost transmis Comitetului executiv al Sfatului popular al regiunii Argeș, HCM-ul nr.387 având conținutul : „Se aprobă scoaterea din lista monumentelor de cultură de pe teritoriul R.P.R. a bisericii Sfântul Nicolae din Pitești, anexată la H.C.M. nr.1160 din 1955 (semnat-Președintele Consiliului de miniștri, Ion Gheorghe Maurer)”. La 26 aprilie 1962, Sfatul Popular al Regiunii Argeș (președinte I. Sandu) a trimis hotărârea Sfatului Popular al orașului Pitești. Odată cu Biserica a fost demolat centrul orașului, străzile Neagoe Basarab (strada Mare) și strada Domnița Bălașa.

Biserica era dăruită de M.S. Regele Carol I.

Biserica a fost o redută a luptei anticomuniste, luptătorul în rezistență Apostol, găsind adăpost în această biserică, până la arestarea sa.

Note

Bibliografie

Eugenia Greceanu, Ansamblul urban medieval Pitești, București, Muzeul Național de Istorie, 1981, republicată Pitești, Ed. Paralela 45, 2007

Categorie:Biserici ortodoxe din județul Argeș Categorie:Biserici cu hramul Sfântul Nicolae Categorie:Biserici din Pitești Categorie:Biserici din secolul al XVIII-lea din România Categorie:Clădiri și structuri demolate de regimul comunist din România