Sigismund Borlea (în ) () a fost prim-notar al Comitatului Zarand pe toată durata de existență a comitatului (1861–1876) și deputat în Dieta de la Budapesta în perioada 1865–1878.

Biografie S-a născut ca fiu al preotului Mihai Borlea (1801–1865) și al Mariei Vancu (1802–1845). A fost unchi de gradul V pentru Ioan Slavici și de gradul VI pentru Ioan Rusu Șirianu, ascendentul comun fiind bunicul patern al lui Sigismund, Mihai senior.Marcel Priescu, Șirianul Sigismund Borlea, notarul șef și reprezentantul Comitatului Zărandului în Parlamentul de la Budapesta , Actualitatea Șiriană, 18 februarie 2011, accesat 2016-04-03 A studiat teologia la Institutul Preparandial Pedagogic din Arad și filozofia la Pozsony,Maria Razba, Personalități hunedorene: (sec XV–XX) Dicționar, ed. a 2-a, Deva: Ed. Emia 2004 ISBN 973-8163-96-X, p. 68Ioan Sebastian Bara ș.a., Județul Hunedoara: Monografie, vol. 5 (Personalități hunedorene), Deva: Ed. Emia, 2015, ISBN 978-973-753-313-5, p. 82 iar după alte surse dreptul la Universitatea din Budapesta.

thumb|300px|Pe scaune: Iosif Hodoş, vicecomite, deputat de Brad; Ioan Pipoş, comite suprem, Sigismund Borlea, protonotar, deputat de Hălmagiu.În picioare: Ioan Moţiu, jude de tribunal; George Secula, vicenotar, fisc comitatens; Ioan Frâncu, fisc comitatens; Haralambie Munteanu, notar la comitat; Ioan Coşeriu, asesor.Lipseşte: Amoş Frâncu (senior), vicecomite. În timpul Revoluției de la 1848 aderă la ideile revoluționare a lui Kossuth și activează în Dieta de la Debrețin. A fost protonotar la Șiria și Baia de Criș unde, alături de Ioan Pipoș și Amoș Frâncu (senior) a făcut parte din administrația românească a Comitatului Zarand ca protonotar (prim-notar) pe toată durata de existență a comitatului (1861–1876). După desființarea comitatului a rămas notar la Baia de Criș până la moarte. A fost înmormântat în Cimitirul Eroilor din Țebea.Nicolae Cristea, Țebea și Baia de Criș. Locuri, fapte, monumente, Deva: Ed. Emia, 2010, ISBN 978-973-753-187-2 pp. 71–73

Deputat în Dieta de la Budapesta thumb|left|În Dieta de la Budapesta A reprezentat Hălmagiul în Dieta de la Budapesta, în patru legislaturi succesive: 1865–1869, 1869–1872, 1872–1875 și 1875–1878.Traian Mager, În cătușele dualismului austro-ungar, – de la 1867 , fragment din Ținutul Hălmagiului, monografie în 4 volume, Arad: Tipografia Diecezană, 1937, accesat 2016-04-03Liviu-Dan Mut, Presărați pe-a lor morminte a recunoștinței flori , Zarandul, nr. 184, an XVI, septembrie 2008, p. 2, taraiancului.ro, accesat 2016-01-17, reproduce articolul din ziar

Ca deputat, împreună cu Iosif Hodoș a susținut interesele Zarandului, ale școlilor românești și ale românilor în general. Abnegația sa a generat expresia „Zarandul — țara lui Borlea”. A combătut legea pentru exercitarea puterii judecătorești, care îngrădea dreptul comitatului de numire a funcționarilor români în justiție. A cerut subvenții pentru înființarea gimnaziilor românești de la Șomcuta Mare, Brașov și Brad și pentru înființarea Teatrului Român (nu s-au acordat). A susținut dreptul naționalităților de a se exprima în limba națională și dreptul de a participa la viața administrativă prin reprezentare proporțională.

A cerut nu numai menținerea Comitatului Zarand, ci și — deoarece era foarte mic — extinderea lui cu unele comune de pe malul drept al Mureșului din Comitatul Inidoarei (Hunedoarei), și din zona Câmpenilor. Nu numai că nu s-a aprobat, ba din contra, în 1876 comitatul a fost desființat — motivul fiind „cuibul lui Hodoșiu și Borlea să fie șters de pe fața pamântului”Din discursul în Parlamentul din Budapesta al deputatului Constantin Gurbanu, protopop în Buteni, care cita aceste cuvinte apărute într-un articol din ziarul , discurs citat de Mager în referința de mai sus — și divizat în două părți, care au fost alipite comitatelor Arad (unde a fost ales un deputat guvernamental, George Constantini) și Hunedoara.

La 4 decembrie 1876 Borlea a adus la cunoștința Camerei deputaților din Parlament că în mai multe localități din Transilvania și Banat s-au înființat școli comunale din fondurile fostelor regimente grănicerești, dar guvernul își aroga dreptul de a numi învățătorii, cu scopul de a le maghiariza. Deoarece românii au încercat să le pună sub protecția bisericii, dându-le un caracter confesional, autoritățile locale n-au mai permis deschiderea lor.Ioan Sebastian Bara ș.a., Județul Hunedoara: Monografie, vol. 2 (Economie și societate), Deva: Ed. Emia, 2012, ISBN 978-973-753-239-9, p. 312

Note

Lectură suplimentară C. Diaconovici, Enciclopedia română, vol. 1, Sibiu: Ed. Krafft, p. 103 Romulus Neag, Personalități brădene în lumina istoriei, Brad, 1995, p. 82 Ioan Slavici, Amintiri, București: Editura pentru literatură, 1967, pp. 25–26 Vasile Ionaș, Administrația românească a comitatului Zarand între anii 1861–1876 (I), Sargetia, nr. XX, 1986–1987, pp. 327–335</ref> Vasile Ionaș, Administrația românească a comitatului Zarand între anii 1861–1876 (II), Sargetia, nr. XXI–XXIV, 1988–1991, pp. 413–436</ref>

Vezi și Mormântul lui Sigismund Borlea din Panteonul Moților

Legături externe

Categorie:Nașteri în 1827 Categorie:Decese în 1883 Categorie:Pașoptiști români Categorie:Politicieni români în Austro-Ungaria Categorie:Deputați români în Dieta Ungariei Categorie:Români din secolul al XIX-lea Categorie:Revoluționari maghiari