Regimentul 15 Infanterie (1916-1918)

Regimentul 15 Infanterie a fost o unitate de nivel tactic care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților existente pe timp de pace care au aparținut de Regimentul Războieni No. 15. Unitatea a făcut parte din organica Brigăzii 13 Infanterie, fiind dislocată în timp de pace în garnizoana Piatra Neamț.***; Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920; Editura Machiavelli; București; 1996; Ordinea de bătaie a armatei - 14 august 1916 Regimentul a participat la acțiunile militare desfășurate pe frontul românesc pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916Războiul României: 1916-1918, Ioanițiu, 1929, p. 189 - și prima sa demobilizare din 28 mai/10 iunie 1918.Regimentul Războieni Nr. 15 - Istorie și eroism (I); 28 mai 2016; Ziar Piatra Neamț

În timpul ofensivei din Transilvania și a operației de apărare a trecătorilor a luptat mai întâi în zona Ciucului și Odorheiului, iar mai apoi în apărarea văi Uzului.

În luna noiembrie 1916 a luat parte la bătălia dusă pentru apărarea Capitalei. Ulterior s-a retras luptând până la Măgura Odobeștilor, aducându-și contribuția atât la acțiunile militare de pe aliniamentul Cricov-Ialomița cât și la încercarea de rezistență de pe aliniamentul Râmnicu Sărat-Viziru. Luptând în continuare pe frontul de la Oituz, a participat la acțiunea de stabilizare a frontului pe Siret.

Din cele 4 batalioane inițiale ale regimentului, Batalionul 4 (Teritorial) a intrat în noiembrie 1917 în ordinea de bătaie a Divizia 17 Infanterie, fiind distrus în Bătălia de la Târgu Jiu din noiembrie 1916. Cei care au mai supraviețuit, au continuat să ducă în cadrul resturilor Diviziei 17 Infanterie (desființată ulterior la sfârșitul anului 1917), lupte de ariergardă în Oltenia.

În primăvara anului 1917 a fost retras temporar de pe front și dislocat în Județul Bacău, în cadrul procesului de reorganizare a Armatei României. La momentul retragerii din linia întâi, din efectivul inițial de 3.221 de militari cu care unitatea mobilizase, mai erau 300 de militari. Reorganizat și cu efectivul completat, la începutul verii în perspectiva ofensivei e la Nămoloasa unitatea s-a deplasat spre Tecuci, de unde a revenit după 1 lună în zona Oituzului și Slănicului și a participat mai apoi la a treia bătălie de la Oituz.

În ultima parte a anului 1917 și la începutul anului 1918, regimentul a fost dislocat în zona Neamțului pentru a contribui la dezarmarea trupelor ruse aflate în retragere. Redislocată ulterior pe frontiera cu Bucovina, după încheierea Păcii de la Buftea unitatea a demobilizat în garnizoana de reședință până la 23 mai/5 iunie 1918.

La 27 octombrie/9 noiembrie 1918 întreaga armată română a trecut din nou pe picior de război. Regimentul 15 Infanterie – care se găsea în garnizoana de reședință Piatra Neamț, a fost din nou mobilizat în cadrul Diviziei 7 Infanterie. A aparținut astfel celor dintâi unități mobilizate în octombrie 1918, urmând să opereze în Transilvania.

În semn de apreciere a comportamentului regimentului în luptă, drapelul unității a fost decorat cu Steaua României.

Spre aducerea aminte a acestui fapt, au fost ridicate monumente comemorative care au arătat

Perioada neutralității

Odată revenită din Campania din Bulgaria, unitatea a continuat sa fie parte a Brigăzii 13 Infanterie din organica Diviziei 7 Infanterie, iar în perioada neutralității și-a continuat activitatea în garnizoana de dislocare pe timp de pace din orașul Piatra-Neamț.Regimentul 15 Războieni - File ..., Otu, 1996, p. 39 La 1 decembrie 1914, colonelul Emil Romanescu a demisionat din armată și a fost înlocuit din funcția de comandant al regimentului de colonelul Alexandru Anastasiu. Anastasiu a rămas pe această poziție de comandă pană la 1 aprilie 1915, dată la care colonelul Nicolae Rujinschi a devenit noul comandant al unității.Regimentul 15 Războieni - File ..., Otu, 1996, p. 40

La 15 ianuarie 1915, structura regimentului includea patru batalioane și o companie de mitraliere. Dintre batalioane – ca urmare a hotărârii Marelui Stat Major General, la date de 6 februarie 1914 Batalionul 4 (depozit) a fost redenumit Batalionul Teritorial „Razboieni”, această subunitate devenind activă la 4 mai 1915.

În perioada iulie - noiembrie 1914 regimentul a fost mobilizat, efectivul mobilizabil al acestuia (care includea și partea sedentară) fiind la data de 12 iunie 1915 de 5.587 oameni, din care 5.220 români, 412 evrei, 32 maghiari, 20 germani și 2 ruși. În intervalul anilor 1915-1916 în cadrul programului de pregătire desfășurat de întreaga armată, unitatea s-a pregătit în zona sa de responsabilitate din județele Neamț, Suceava și Bacău, prin marșuri, trageri și aplicații. Pe fondul dificultăților date de concentrări și aplicații și al nerăbdării de a trece Carpații spre Transilvania, atmosfera în cadrul unității a devenit tensionată și grea, astfel că într-o scrisoare, căpitanul Nicolae Vulovici a scris:

Participarea la operații

La intrarea în război, Regimentul 15 Infanterie era format din patru batalioane de infanterie și o companie de mitraliere, fiind comandat de locotenent-colonelul Teodor Pirici.Regimentul 15 Războieni - File ..., Otu, 1996, p. 42 Ordinea de bătaie a unității la mobilizare a fost următoarea:Regimentul 15 Războieni - File ..., Otu, 1996, p. 5-6 (Cap. Documente)

└─o Comandantul Regimentului 15 Infanterie: Lt.col. Teodor Pirici │ ├─o Ajutorul comandantului: Lt.col. Vasile Boțea │ ├─o Adjutant: Sublt.(rz) Nicolae Stupcanu │ ├─o Medic: Cpt. Nicolae Becescu │ └─o Preot Confesor: Victor Gervescu ├─o Batalionul 1: Mr. Ștefan Mihăileanu │ ├─o Compania 1-a: Lt. Victor Gherasim │ ├─o Compania a 2-a: Lt. Petru Gotcu │ ├─o Compania a 3-a: Cpt. Dumitru Neagu │ └─o Compania a 4-a: Cpt. Nicolae Vulovici ├─o Batalionul 2: Mr. Alexandru Gheorghiu │ ├─o Compania a 5-a: Slt. Emil Curpen │ ├─o Compania a 6-a: Lt. (rz) Z. Grigoriu │ ├─o Compania a 7-a: Lt. Grigore Radu │ └─o Compania a 8-a: Cpt. Dumitru Coroamă ├─o Batalionul 3: Lt.col. Vasile Boțea │ ├─o Compania a 9-a: Cpt. Nicolae Năstase │ ├─o Compania a 10-a: Lt. loan Angelescu │ ├─o Compania a 11-a: Cpt. Gh. Popescu │ └─o Compania a 12-a: Lt. Ion Diamandescu ├─o Compania de mitraliere: Lt. Ilie Crețulescu └─o Batalionul Teritorial

Unitatea a mobilizat următorul efectiv: 63 ofițeri, 3.258 trupă, 374 cai și 72 trăsuri. Ca efect al pierderilor suferite în luptă și din cauza unor restructurări, regimentul a fost reorganizat de mai multe ori, în anii 1916, 1917, 1918 și 1919.

Serviciile religioase au fost efectuate în perioada războiului mai întâi de preotul Vitor Gervescu din Roznov, iar după mutarea acestuia, de către preotul ieromonah Stelian Doraș, de la Mănăstirea Cocoș.Popescu, Griogre N.; Preoțimea română și întregirea neamului – Chipuri, fapte, suferinți și pilde pentru viitor, Vol. I; Tip. Vreamea; 1940; Cluj; p. 120; acccesat la 20 octombrie 2019

Campania anului 1916

Planul de război cuprins în „Ipoteza Z” a Statului Major român a prevăzut ofensiva peste arcul carpatic spre Budapesta și defensiva pe Frontul de Sud.Istoria războiului ..., vol. I, Kirițescu, 1989, p. 216 Armata de operații a fost împărțită în patru grupe, dispunerea acestora făcând ca Armata de NordIstoria războiului ..., vol. I, Kirițescu, 1989, p. 217 – care urma să fie aripa de înaintare spre vest,Istoria războiului ..., vol. I, Kirițescu, 1989, p. 252 să ocupe Carpații Moldovei. În zona de sud acesta făcea joncțiunea cu Armata 2, care se întindea până în regiunea Vrancei.

Divizia 7 Infanterie a intrat în compunerea Armatei de Nord, urmând să pătrundă în Ardeal peste Munții Ciucului.Istoria războiului ..., vol. I, Kirițescu, 1989, p. 253 La începutul războiului, dispunerea Regimentului 15 Infanterie în ordinea de bătaie a Diviziei 7 Infanterie a fost următoarea:

Ofensiva în Transilvania Regimentul a intrat împreună cu Regimentul 27 Infanterie în compunerea Brigăzii 13 Infanterie a Diviziei 7 Infanterie din Armata de Nord și a participat la Ofensiva Armatei Române în Transilvania,Brigada 15 mecanizată „Podu Înalt”; Istoricul unității ; portal bg15mc.ro; accesat la 30 mai 2016 luptând pe valea Uzului, apoi la Miercurea Ciuc, Vlăhița și Odorhei.

Operația ofensivă a Armatei de Nord în Transilvania a avut mai multe etape:Operația ofensivă a Armatei de Nord ..., Ciobanu & Șerban, 2011, p. 271 în prima, desfășurată între 15/28 august–20 august/2 septembrie, operația a fost declanșată de către grupurile de acoperire. Divizia 7 Infanterie, în acest interval a acționat peste munții Ciucului pe văile râurilor Trotuș și Uz, pentru a debușa pe cursul superior al râului Olt.Operația ofensivă a Armatei de Nord ..., Ciobanu & Șerban, 2011, p. 272 Deși raportul de forțe și mijloace a fost favorabil Armatei de Nord, acesta a fost semnificativ alterat atât de caracteristicile terenului montan – format din lanțuri paralele împădurite și perpendiculare pe direcția de ofensivă, cât și de preexistența unor lucrări genistice amenajate din timp de‑a lungul frontierei, de trupele austro‑ungare. a doua etapă s-a declanșat după o scurtă pauză operativă și a avut loc între 21 august/3 septembrie–28 august/11 septembrie. Subiectul principal al etapei a fost constituit de continuarea efortuluiOperația ofensivă a Armatei de Nord ..., Ciobanu & Șerban, 2011, p. 274 ofensiv, care a avut ca scop pătrunderea în depresiunile Transilvaniei estice. Raportul de forțe s-a modificat, ca urmare a aducerii de către inamic în zonă, de noi trupe.Operația ofensivă a Armatei de Nord ..., Ciobanu & Șerban, 2011, p. 275 Divizia 7 infanterie a cucerit orașul Miercurea Ciuc, a forțat Oltul și a pătruns pe pantele estice ale munților Harghitei. La 26 august/8 septembrie armata a primit ordinul de a se opri pe aliniamentul atins, urmând a se consolida în teren pentru a-l apăra. Unele acțiuni ofensive au continuat totuși, până la 28 august/ 10 septembrie.Operația ofensivă a Armatei de Nord ..., Ciobanu & Șerban, 2011, p. 276 etapa a treia a avut loc între 29 august/ 11 septembrie – 13/26 septembrie și a constat în consolidarea flancului drept al armatei alături de realizarea unei bune cooperări cu Armata 9 Rusă, precum și în dezvoltarea ofensivei cu trupele flancului stâng, pentru a scurta frontul și a asigurăra legătura cu Armata 2 Română.Operația ofensivă a Armatei de Nord ..., Ciobanu & Șerban, 2011, p. 277 Divizia 7 infanterie a angajat lupte grele în munții Harghitei, cecerind localitățile Vlăhița și Odorheiul Secuiesc și realizând joncțiunea cu dreapta Armatei 2 Române.Operația ofensivă a Armatei de Nord ..., Ciobanu & Șerban, 2011, p. 278

La început divizia a organizat două grupuri de acoperire: „Ghimeș” (9 batalioane de infanterie și 5 baterii de artilerie, pentru a acționa în văile râurilor Trotuș și Sulița) și „Uz” (4 batalioane de infanterie și 2 baterii de artilerie, pentru a acționa în valea râului Uz).***; România în anii primului Război Mondial, vol. 1; Editura Militară; București; 1987; p. 238Dabija, Gheorghe A. (G-ral); Armata română în războiul mondial (1916 – 1918), vol. II; București; Ed. I. Hertz; f.a.; pp 264-265 În structura Grupului Uz – comandant colonelul Petru Velicu, au intrat Batalionul 1 și Compania de mitraliere – comandată de către locotenentul Ilie Crețulescu. Acestea au fost dislocate pe graniță, în timp ce Batalioanele 2 și 3 au rămas temporar la Piatra-Neamț, în garnizoană. Batalionul Teritorial „Razboieni” – rămas la Prisecani nu a luat parte la lupte, așa că ca regimentul a funcționat doar cu trei batalioane.