Sarcodon imbricatus (Petter Adolf Karsten, 1881), sin. Hydnum imbricatum (Carl von Linné, 1753) ori Sarcodon gracilis (Elias Magnus Fries ex Lucien Quélet, 1886),Index Fungorum este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota în familia Bankeraceae și de genul Sarcodon, a cărui nume generic este derivat pe de o parte din cuvintele grecești (=carne) și (=spin, țeapăn), pe de alta din cuvântul latin (=suprapus) pentru epitet. Ea coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ciuperca este cunoscută în popor sub numele buretele uliului, porcan sau ciupercă de pâine.[ http://www.scatiii.ro/mic_atlas_micologic/25.html Mic atlas micologic] Buretele se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând în grupuri sau cercuri mari (deseori exemplarele sunt îngrămădite unul în altul), peste tot în păduri de conifere, mai ales pe terenuri uscate și nisipoase sub pini, deseori printre afine precum erica, la deal dar mai mult la munte, din iunie până în noiembrie.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 550-551, ISBN 3-405-11774-7Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 211, 213, ISBN 3-426-00312-0

Descriere thumb|left|160px Pălăria: are un diametru de 6–20 (30) cm și o grosime de 2-5 cm, este cărnoasă, inițial convexă, apoi plată, câteodată ușor adâncită la mijloc. Suprafața este presărată în tinerețe cu fulgi fini, căpătând repede numeroși solzi imbricați, dispuși în cercuri concentrice, mai mari, dar nu astfel de numeroși la centru. Marginea este ondulată și răsucită spre inferior. Coloritul cuticulei este la început gri-brun, apoi brun respectiv maro-funinginos, solzii fiind de culoare brună-violet-negricioasă. Himenoforul: nu prezintă lamele ci țepi. Ei au o lungime de 0,5-1 cm, sunt lungi, deși, foarte fragili și decurenți spre picior. Culoarea este la început albicioasă, apoi gri-brună, în sfârșit brună. Țepii pot fi îndepărtați cu ușurință de pălărie. Piciorul: are o înălțime de 5–8 cm și o grosime de 2–4 cm, este destul de scurt dar gros, neted, cilindric, tare și plin, devenind odată cu vârsta gol pe interior. Coloritul este albicios până maroniu deschis. Carnea: este tare și ceva fibroasă, fiind de culoare alb-murdară, mai târziu gri-maronie care nu se schimbă după tăiere. Mirosul bureților tineri este foarte aromatic și plăcut, gustul fiind viguros, foarte slab de o amăruie agreabilă. La umezeală și bătrânețe buretele uliului devine mereu dur și amar, cu miros atunci penetrant, fiind năpădit intensiv de viermi. Caracteristici microscopice: are spori rotunjori până un pic colțuroși, verucoși, dublu cocoșați, cu o mărime de 5-7,5 x 4,5-6 microni. Pulberea lor este gălbui-brună. Reacții chimice: Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu imediat maroniu.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 624, ISBN 3-85502-0450

Confuzii Buretele uliului poate fi confundat în primul rând cu dublul său Sarcodon scabrosus (necomestibil, extrem de amar, mai puțin solzos și scămos),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 586-587, ISBN 3-405-12081-0 mai departe cu Phellodon niger (necomestibil pentru că prea dur, ciupercă sinistră cu carne la sfârșit neagră și țepi gri, foarte rară),Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 211, ISBN 978-3-8427-0483-1 Sarcodon amarascens (necomestibil, extrem de amar, baza piciorului albăstriu-negricioasă),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 468-469, ISBN 3-405-12124-8 Sarcodon badius (de comestibilitate îndoielnică, fiind tare și pielos, are fulgi mari cocoșați și nu imbricați, carnea fiind albicios-gălbuie),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 584-585, ISBN 3-405-12081-0 Sarcodon fuligineo violaceus (necomestibil, amar cu miros de cicoare prăjită, fără fulgi, carne de roz-vineț),I funghi dal vero, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 528-529, ISBN 88-85013-37-6 Sarcodon laevigatum (necomestibil, amar cu miros de cicoare prăjită, suprafață netedă și maronie),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 464-465, ISBN 3-405-12124-8 Sarcodon regalis (necomestibil, ceva amar, miros de făină, în plus note neplăcute, carne gălbuie cu nuanțe roz-violete),I funghi dal vero, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 532-533, ISBN 88-85013-37-6 Sarcodon (sub)squamosus (amar cu miros imperceptibil, cuticulă păroasă, carnea piciorului galbenă),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 588-589, ISBN 3-405-12081-0 Sarcodon (Hydnum) versipelle (de comestibilitate inferioară, mai degrabă amar, miros destul de plăcut, dulceag, maroniu, la bazä galben) Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 540-541, ISBN 88-85013-25-2 sau Strobilomyces strobilaceus sin. Strobilomyces floccopus (comestibil numai tânăr, apoi amar cu picior fibros, are aspect asemănător, dar este o ciupercă cu pori, nu cu țepi).Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 52-53, ISBN 978-3-440-14530-2

Specii asemănătoare

Valorificare thumb|125px|Recoltă de porcani Pentru a obține o mâncare savuroasă, se aleg numai exemplare tinere ale ciuperci și solzii de pe cuticulă sunt de îndepărtat. Datorit aromei ei, ea se potrivește pentru adăugarea la supe,Fritz Martin Engel, Fred Timber: „Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 105 sosuri de carne, în special de vânatFritz Martin Engel, Fred Timber: „Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 95, 132-133 precum în găluște de pâine sau chiftele.Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 125-126, ISBN 3-453-40334-7 Mai departe, buretele uliului poate fi preparat ca Duxelles (un fel de zacuscă de ciuperci),Fritz Martin Engel, Fred Timber: „Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 106-107 și este, uscat precum spulberat, un burete de condimentare excelent.Pilze CH Exemplare mari și bătrâne trebuie mai întâi limpezite în apă respectiv opărite pentru a scoate amăria. Apoi se pot conserva în ulei, oțet sau sare.Fritz Martin Engel, Fred Timber: „Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 172-174

Sarcodon imbricatus a fost ciuperca anului 1996 în Germania și este o ciupercă acolo protejată.

Note

Bibliografie Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”/„I funghi dal vero”, volumele 1-5 (vezi sub note) Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450 Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986 Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1 Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 180-181, ISBN 978-3-440-14530-2

Legături externe

Sarcodon imbricatus, film

Categorie:Agaricomycetes Categorie:Micoriză Categorie:Ciuperci comestibile Categorie:1753 în știință