Întunecare este un roman de război scris de Cezar Petrescu și publicat în anii 1927–1928 de Biblioteca ziarului Universul din București (vol. I) și de Editura Scrisul Românesc din Craiova (ediția completă),Ion Bălu, Cezar Petrescu, 1972, p. 53. ce deschide perspectiva unei vaste „cronici românești a veacului XX”.Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, vol. I, 1972, p. 318. Autorul realizează o amplă frescă socio-morală a societății românești din perioada Primului Război Mondial și din anii ’20 ai secolului al XX-lea, evidențiind dezamăgirea profundă a participanților la război în fața conservării postbelice a aceleiași organizări sociale și a acelorași mentalități egoiste ce contribuiseră la declanșarea conflagrației.Octav Botez, „Recenzii. Cezar Petrescu: Simfonia fantastică”, în Viața Romînească, București, anul XXI, nr. 7–8, iulie–august 1929, p. 200.D. Murărașu, Istoria literaturii române, Editura Cartea Românească, București, ediția a III-a, 1942, p. 384.Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române, vol. II (M–Z), Ed. Paralela 45, București, 2004, p. 345.
Romanul prezintă criza de identitate a tânărului avocat Radu Comșa produsă de confruntarea cu realitatea războiului, precum și dramele existențiale trăite de exponenții unei „generații pierdute”.Eugen Simion (coord.), Dicționarul general al literaturii române, vol. V (P–R), Editura Univers Enciclopedic, București, 2006, p. 202. Având o carieră promițătoare la momentul intrării României în război, personajul principal pleacă voluntar pe front, crezând că războiul va purifica și însănătoși moral societatea postbelică.Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, vol. I, 1972, pp. 318–319.Nicolae Manolescu, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, Editura 1001 Gramar, București, 2001, p. 209. Este grav rănit și desfigurat, iar conștientizarea faptului că societatea nu s-a schimbat îi zdruncină psihicul fragil și-l împinge către sinucidere. Autorul expune o optică pacifistă și umanitaristă aflată la modă în acea vreme în presa de stânga din Europa.
Apariția cărții a fost întâmpinată cu entuziasm de publicul românesc, iar acest succes comercial l-a făcut celebru pe autor.Z. Ornea, Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea, 1980, p. 501.Alex. Ștefănescu, „La o nouă lectură: Cezar Petrescu”, în România literară, anul XXXVI, nr. 5, 5–11 februarie 2003, pp. 10–11. ()Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Editura Paralela 45, Pitești, 2008, p. 772.Vasile Morar, „Prefață”, 2010, p. 21. Opiniile critice au fost însă contradictorii: unii au primit romanul cu elogii, în timp ce alții cu mari rezerve.Nicolae Manolescu, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, Editura 1001 Gramar, București, 2001, p. 208. Complexitatea romanului lui Cezar Petrescu (numărul mare de personaje, existența mai multor intrigi secundare, amploarea detaliilor) i-a determinat pe unii critici să afirme că autorul a fost influențat de creații literare clasice ale literaturii universale precum romanul Război și pace al lui Lev Tolstoi sau ciclul romanesc Comedia umană al lui Balzac.Tudor Vianu, Arta prozatorilor români, 1991, p. 307. Chiar dacă, potrivit unor istorici literari, nu se ridică la valoarea romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930) de Camil Petrescu, Întunecare rămâne una dintre cărțile valoroase ale literaturii române interbelice și scrierea fundamentală a lui Cezar Petrescu.Z. Ornea, Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea, 1980, p. 498.
Romanul a fost ecranizat ulterior într-un film omonim, regizat de Alexandru Tatos după un scenariu al lui Petre Sălcudeanu,Călin Stănculescu, Cartea și filmul, 2011, p. 19. în care rolul principal a fost interpretat de Ion Caramitru.Călin Stănculescu, Cartea și filmul, 2011, p. 93. Premiera oficială a filmului a avut loc la 9 iunie 1986.Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897–2000), Editura Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 325.
Rezumat
Provenit dintr-o familie modestă ce trăia într-un sat din Moldova,Satul natal al lui Radu Comșa se numește Hârtoape. Vezi Cezar Petrescu, Întunecare, vol. II, Editura pentru Literatură, București, 1966, p. 254, și Vasile Morar, „Prefață” la vol. Cezar Petrescu, Întunecare, vol. I, Editura Litera Internațional, București, 2010, p. 29.Al. Bădăuță, „Cronica literară. Cezar Petrescu. Note cu prilejul apariției romanului «Întunecare»”, 1929, p. 106.Z. Ornea, Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea, 1980, p. 502. tânărul Radu Comșa a urmat studii juridice și a obținut un doctorat în străinătate.Cezar Petrescu, Întunecare, vol. I, 1966, p. 337. El s-a reîntors la București după finalizarea studiilor și a fost remarcat de avocatul, deputatul și marele moșier Alexandru Vardaru, care l-a angajat ca secretar la biroul său de avocatură.Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, vol. II, 1972, p. 670. Doi ani mai târziu, Radu Comșa devine asociat în biroul de avocatură și se logodește cu Luminița, fiica patronului său, iar apropiații îi prevăd un viitor strălucit.Al. A. Philippide, „Cronica literară: „Întunecare”, roman de Cezar Petrescu”, 1929, p. 269.Ion Bălu, Cezar Petrescu, 1972, p. 54. În vara anului 1916 „viața i se arăta simplă, limpede, fără primejdii”.Cezar Petrescu, Întunecare, vol. I, 1966, p. 42.Izabela Sadoveanu, „Cezar Petrescu: «Întunecare»”, în Adevărul literar și artistic, anul IX, nr. 9, 3 martie 1929, p. 5. Radu Comșa petrece alături de familia Vardaru o ultimă zi de pace la mare.George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, 1982, p. 766.Vasile Morar, „Prefață”, 2010, p. 24.
Intrarea României în război aduce schimbări în viața personajelor. Avântul patriotic al celor care susținuseră politica intervenționistă se frânge în primele luni ale războiului pe măsură ce luptele devin sângeroase și produc moartea sau mutilarea unui număr tot mai mare de militari.Al. Bădăuță, „Cronica literară. „Întunecare” de Cezar Petrescu”, 1927, p. 266.Mihai Gafița, „Prefață”, 1966, pp. XII–XIII. Prin intervenția viitorului său socru, avocatul Comșa este mobilizat la un birou statistic din cadrul Ministerului de Interne, adică la partea sedentară aflată în spatele frontului.Ion Bălu, Cezar Petrescu, 1972, p. 57. El se refugiază la Iași, împreună cu familia Vardaru, în decembrie 1916, după ocuparea Bucureștiului, continuându-și activitatea de ambuscat. Disprețuind comportamentul lipsit de griji al cunoștințelor sale din înalta societate și nemulțumit de propria sa lașitate, Radu Comșa solicită să fie trimis pe front în primăvara anului 1917, încrezător în faptul că lupta și jertfa generației sale vor sta la baza unei noi organizări sociale în care oamenii vor renunța la egoismul individual în schimbul efortului solidar pentru binele general.Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, vol. II, 1972, p. 671.
Locotenentul Radu Comșa este rănit grav în luptele de la Oituz, plămânul fiindu-i perforat de niște schije de obuz și suferind alte răni minore (la gură și la ochi).Cezar Petrescu, Întunecare, vol. II, 1966, p. 71. Discuțiile purtate cu Vasile Mogrea, colegul său de salon, în cele două luni de spitalizare în care a avut ochii acoperiți cu un bandaj, îi cristalizează concepția de viață și îl încurajează să lupte pentru schimbarea rânduielilor sociale. Rănile se vindecă, dar Radu Comșa rămâne desfigurat, având două cicatrici hidoase pe față (una la colțul gurii și alta la tâmplă).Ion Bălu, Cezar Petrescu, 1972, p. 58. Luminița se străduiește să-l iubească în continuare, dar Radu simte în atitudinea ei chinul de a iubi un bărbat infirm, așa că se oferă să rupă logodna, întâlnind doar niște proteste formale.Al. A. Philippide, „Cronica literară: „Întunecare”, roman de Cezar Petrescu”, 1929, pp. 269–270.Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, vol. I, 1972, p. 319. Ruptura cu familia Vardaru este deplină, iar tânărul ofițer simte că nu mai are nimic în comun cu aceasta din cauza mentalității de clasă diferite ce-i separă.Al. A. Philippide, „Cronica literară: „Întunecare”, roman de Cezar Petrescu”, 1929, p. 270.
Sfârșitul războiului îi aduce speranța că societatea se va schimba, iar Comșa se înscrie, alături de alți foști combatanți, într-un partid politic care milita pentru transformarea României Mari într-o Românie nouă și este propus deputat pe listele din județul Iași.George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, 1982, p. 767. Curând el își dă seama că moravurile politice nu s-au schimbat, iar idealurile imaginate în tranșee au rămas doar vise. Vechea societate se reface repede, iar oamenii își reiau apucăturile egoiste de dinainte de război. Goana după căpătuire reîncepe mai sălbatică decât înainte. Noul guvern format după alegeri se dovedește mai corupt decât guvernele anterioare, iar susținătorii reformelor devin tot mai izolați.Mihai Gafița, „Prefață”, 1966, p. XVIII.
Dezamăgit de spulberarea idealurilor politice, Radu Comșa încearcă să-și refacă viața, dar este izolat social din pricina infirmității. Prietenul său, profesorul Vasile Mogrea, renunță dezamăgit să mai lupte pentru schimbarea societății și este transferat în provincie, după ce i-a înjurat pe toți, în timp ce foștii săi camarazi se luptă cu greutățile unui trai modest. Comșa rămâne tot mai singur și mai sărac, iar idealurile sale sociale se frâng după ce își dă seama că lumea nu s-a schimbat și că nici el nu este capabil să o schimbe. După ce rana de la plămâni începe să-l supere, el pleacă să se trateze în vara anului 1926 mai întâi la mănăstirea Agapia și apoi la Techirghiol. Pe malul mării o reîntâlnește pe Luminița, căsătorită și fericită. Deznădejdea îi întunecă sufletul. Încearcă să se sinucidă, aruncându-se în lacul negru de asfaltit, dar acesta are apa „atât de grea și blestemată, încât nu primește trupul nici unui înecat”.Cezar Petrescu, Întunecare, vol. II, 1966, p. 422.
Structură Romanul Întunecare este împărțit în trei părți (denumite cărți), formate dintr-un prolog, 14 capitole numerotate cu cifre romane și un epilog.Cezar Petrescu, Întunecare, vol. I, 1966, p. 415.Cezar Petrescu, Întunecare, vol. II, 1966, p. 423.
Cartea întâi Prolog – A zburat o pasăre neagră Cap. I Mergeau cântând vitejește Cap. II Vrem România Mare! Cap. III Războiul stegulețelor Cap. IV Avuzul cu pești japonezi Cap. V Acolo șezum și plânsem
Cartea a doua Cap. I Mâinile albe și mâinile negre Cap. II A fost odată un mic copilaș... Cap. III Pe cer s-a arătat un semn mare Cap. IV În întuneric se află lumină Cap. V Ca să fii tare, fii singur
Cartea a treia Cap. I Trăiască România Mare! Cap. II Fierul, fonta și oțelul Cap. III Strigoii Cap. IV Întoarcerea unde au fost jurămintele Epilog – Lângă Lacul Negru Asfaltit
Edițiile anterioare anului 1953 conțin o împărțire în două părți (denumite cărți), fiecare dintre ele având câte opt capitole. În ediția din anul 1953 autorul a reîmpărțit romanul în trei părți, susținând că împărțirea sa inițială era sub formă de triptic.Cezar Petrescu, „Cuvînt înainte la ediția a noua”, 1959, p. 8.
Personaje Radu Comșa — tânăr avocat, fost secretar timp de doi ani al deputatului Alexandru Vardaru și apoi asociat în biroul de avocatură al acestuia.Alexandru Piru, „Cezar Petrescu, azi”, 1985, p. XII. Este logodit cu Luminița, fiica patronului său, și i se prevede o carieră strălucită. Nemulțumit de propria sa lașitate, pleacă voluntar pe front și este grav rănit și desfigurat în luptele de la Oituz. Rupe logodna cu Luminița și trăiește tot mai izolat, iar deznădejdea îl împinge către sinucidere.Alexandru Piru, „Cezar Petrescu, azi”, 1985, p. XIII.