Marie de Régnier (; ), cunoscută de asemenea sub numele anterior căsătoriei Marie de Heredia sau sub pseudonimul Gérard d'Houville (), a fost o poetă și romancieră franceză, implicată îndeaproape în cercurile artistice pariziene de la începutul secolului al XX-lea.
Biografie Marie de Heredia a fost cea de-a doua dintre cele trei fiice ale poetului francez de origine cubaneză José-Maria de Heredia și a fost implicată încă de la o vârstă fragedă într-un cerc literar-artistic în care făceau parte mulți scriitori și artiști care veneau în casa tatălui ei, inclusiv Leconte de Lisle, Anna de Noailles, Paul Valéry, Pierre Louÿs și Anatole France.Tama Lea Engelking, ‘The Secret Rebellion of a Literary Daughter: The Poetry of Gérard d'Houville’, French Literary Series vol.
Viața ei personală a fost oarecum complicată. S-a căsătorit cu poetul Henri de Régnier, dar a avut o relație pe termen lung cu Pierre Louÿs, care a fost, probabil, tatăl fiului ei, Pierre de Régnier (1898-1943). Ea a avut, de asemenea, mai mulți alți iubiși printre care Edmond Versailles, Jean-Louis Vaudoyer, Gabriele D'Annunzio (în timpul exilului său de la Paris din 1910-1914) și dramaturgul Henri Bernstein. Asocierea ei cu colegele cunoscute ca lesbiene au dus, de asemenea, la zvonuri despre propria ei sexualitate.Norman R. Shapiro (Ed.), French Women Poets of Nine Centuries, Johns Hopkins University Press, 2008, ISBN 9780801888045
Activitatea literară Deși, uneori, mai bine cunoscută pentru legăturile ei cu alți artiști, Marie de Régnier a fost o poetă și romancieră foarte apreciată, "considerată una dintre cele mai talentate din rândul scriitorilor femei ai epocii". Primele ei încercări de poezie au fost scrise la Bibliothèque de l'Arsenal, unde tatăl ei era director. El și prietenii lui i-au încurajat talentele de la o vârstă foarte tânără și ea a început în cele din urmă să publice sub numele obținut prin căsătorie, luându-și mai târziu pseudonimul masculin "Gérard d'Houville" (derivat de la numele unei bunici normande, "Louise Gérard d'Houville" sau "Girard d'Ouville"). Mai târziu, ea a spus că folosirea unui pseudonim a fost un mod de a se distanța de tatăl și de soțul ei, mai celebri, dar nu a fost o încercare serioasă de a-și ascunde sexul: criticii și comentatorii contemporani se refereau mereu la "Madame" Gérard d'Houville.
Creația ei literară a apărut în special în Revue des deux Mondes începând din 1894 și a fost foarte admirată, iar unii critici au comparat-o favorabil cu Mallarmé. Multe dintre aceste poezii nu au fost încă adunate într-o ediție modernă. Primul ei roman, L'Inconstante, a apărut în 1903.
Receptare critică și moștenire dreapta|miniatura|Marie de Régnier pozând pentru portretul ei în atelierul lui Jacques-Emile Blanche, 1893. Fotografie realizată de Giuseppe Primoli. Opera literară a lui De Heredia a fost apreciată de-a lungul carierei sale și ea a fost o scriitoare populară în rândul publicului și al criticii. Când ziarul francez L'Intransigeant a cerut cititorilor în 1910 să numească primele trei scriitoare care meritau un loc în Academia franceză, „Gérard d'Houville” a fost plasat pe prima poziție, deasupra Annei de Noailles și a lui Colette.Jennifer E. Milligan, The Forgotten Generation: French Women Writers of the Inter-war Period, Berg Publishers 1996, ISBN 1859731139 În 1918 ea a obținut Grand Prix de Littérature decernat de Académie française pentru opera sa de ficțiune, iar în 1958 a primit Grand Prix de Poésie al aceleiași academii pentru opera sa poetică – fiind până în prezent singura femeie care a primit ambele premii.
Mai mulți artiști și pictori ai timpului i-au realizat portretul, inclusiv Jacques-Emile Blanche și Jean-Louis Forain. Ea a fost, de asemenea, subiectul mai multor fotografii nud realizate de Pierre Louÿs.
Scrieri L'Inconstante, roman, 1903 Esclave, 1905 Le Temps d'aimer, 1908 Le Séducteur, 1914 Jeune Fille, 1916 Tant pis pour toi, 1921 Le Roman des quatre, 1923 (scris în colaborare cu Paul Bourget, Henri Duvernois și Pierre Benoit) Le Chou, 1924 Vingt poèmes, 1925 L'Enfant, 1925 La Vie amoureuse de l'Impératrice Joséphine, 1925 Clowns, 1925 Paris et les voyages, 1925 Chez le magicien, 1926 Proprette et Cochonnet, 1926 Opinions candides, 1926 Je crois que je vous aime... Sept proverbes, 1927 Esclave amoureuse, 1927 La Vie amoureuse de la Belle Hélène, 1928 Le Diadème de Flore, 1928 Le Charmant Rendez-Vous, 1929 Les Rêves de Rikiki, 1930 Les Poésies, 1931 L'Impératrice Joséphine, 1933 Peau d'âme, 1935 Le Temps d'aimer, 1935 Enfantines et Amoureuses, 1946
Lectură suplimentară Dominique Bona, Les yeux noirs : les vies extraordinaires des sœurs Heredia, J-C. Lattès, 1989 Robert Fleury, Marie de Régnier, Plon, 1990 Jean-Paul Goujon, Dossier secret : Pierre Louÿs-Marie de Régnier, Paris, Christian Bourgois, 2002 Robert Fleury, Marie de Régnier, l'inconstante, Omnibus, 2003 Marie de Laubier (dir.), Une muse de la Belle Époque : Marie de Régnier, BNF, 2004 ISBN 271772270X
Referințe
Legături externe Selected poems (in French)
Categorie:Nașteri în 1875 Categorie:Decese în 1963 Categorie:Înmormântări în cimitirul Père Lachaise Categorie:Poete franceze Categorie:Scriitoare franceze din secolul al XX-lea Categorie:Scriitori din Paris