Alexander von Bach (în ; ) a fost un politician austriac. În calitate de ministru de interne al Imperiului Austriac a fost artizanul neoabsolutismului, concretizat în limitarea drepturilor cetățenești și instituirea unui sistem de control centralizat la începutul domniei împăratului Franz Joseph I al Austriei.
Biografie
Primii ani Născut la Loosdorf, Austria Inferioară, el provenea dintr-un mediu al legilor, tatăl său fiind un funcționar juridic. La vârsta de 24 de ani a obținut titlul de doctor în drept, iar apoi a intrat în serviciul imperial, unde a rămas timp de nouă ani. Văzându-l ca un tânăr radical de viitor, Adolph Schwarzenberg menționa că motto-ul lui trebuie să fi fost „să improvizezi înseamnă să schimbi, iar să fie perfect înseamnă să schimbi des”.Schwarzenberg. A. Prince Felix zu Schwarzenberg. New York: Columbia University Press, 1946. p. 28. În acest fel, el a fost un bine-cunoscut avocat liberal și a fost supranumit mai întâi „ministru al baricadelor”, înainte de a îndeplini funcția de ministru al justiției în 1848 și 1849, fiind transferat apoi ca ministru de interne pentru perioada 1849-1859.
Ministru de interne (1849-1859) Deși a favorizat o abatere de la sistemul absolutist al lui Metternich, Bach nu a fost pregătit să meargă atât de departe așa cum doreau revoluționarii de la 1848. Având idei care se schimbau adesea, el a fost numit un om „neprincipial destul de surprinzător” și astfel și-a putut schimba poziția de multe ori.Crankshaw, E. The Fall of the House of Habsburg. London: Longmans, 1963. p. 138. Această inconsecvență politică i-a permis să treacă din rândurile opoziției populare în rândurile conservatoare: el a aderat treptat la ideile conservatoare și a aprobat programul de centralizare constituțională al prințului Schwarzenberg în martie 1849, inflamând astfel sentimentele patriotice maghiare.Rothenburg, G. The Army of Francis Joseph. West Lafayette: Purdue University Press, 1976. p 33. Cu toate acestea, impactul reformelor sale în Ungaria a fost subiectul mai multor dezbateri istorice. Unii contemporani au considerat că Revoluția a revitalizat „identitatea națională” maghiară,Taylor, A. J. P. The Habsburg Monarchy: 1809-1918. London: Hamish Hamilton, 1948. p. 63. în timp ce unii istorici de mai târziu au susținut că sistemul administrativ creat de Bach a propulsat în mare măsură naționalismul maghiar.‘Magyar Revolution Believed to be Near’. The New York Times. (8 octombrie 1905).
După moartea lui Schwarzenberg, în 1852, el a dictat în mare măsură politica din Austria și Ungaria. Bach a centralizat autoritatea administrativă din Imperiul Austriac, dar a aprobat, de asemenea, politici reacționare care au redus libertatea presei și au abandonat procesele publice. El a reprezentat mai târziu direcția neoabsolutistă (sau Klerikalabsolutist), ce a culminat cu concordatul încheiat în august 1855, care a conferit Bisericii Romano-Catolice controlul asupra educației și a vieții de familie. Această perioadă din istoria Imperiului Austriac a devenit cunoscută sub numele de epoca „neoabsolutistă”.
Bach a fost înaintat la rangul de baron (Freiherr) în 1854. El a fost, de asemenea, custode al Academiei de Științe (Akademie der Wissenschaften) în perioada 1849-1859.
Ultimii ani Căderea lui în 1859 a fost cauzată în mare măsură de eșecul în războiul împotriva Regatului Sardiniei și a lui Napoleon al III-lea. Reformele sale au condus la industrializarea țării, fiind desființate taxele vamale în interiorul imperiului și sprijinindu-se construirea de fabrici în detrimentul cazărmilor; i s-a imputat faptul că măsurile sale administrative au contribuit la slăbirea armatei.Taylor, A. J. P. op. cit. p. 89. După ce și-a părăsit poziția, Bach a îndeplinit misiunea de ambasador la Sfântul Scaun în perioada 1859-1867, înainte de a muri în izolare în 1893.
Note
Bibliografie Macho, Eva, Alexander Freiherr von Bach. Stationen einer umstrittenen Karriere (Frankfurt am Main u.a., Peter Lang, 2009) (Beiträge zur Neueren Geschichte Österreichs, 24).
Legături externe Ottův slovník naučný
Categorie:Nașteri în 1813 Categorie:Decese în 1893 Categorie:Politicieni austrieci Categorie:Participanți la Revoluțiile de la 1848 Categorie:Ambasadori la Sfântul Scaun Categorie:Ambasadori ai Austriei Categorie:Membri ai Academiei Austriece de Științe Categorie:Decorați cu Ordinul Franz Joseph