Hygrophorus eburneus (Pierre Bulliard, 1783 ex Elias Magnus Fries, 1836) din încrengătura Basidiomycota, în familia Hygrophoraceae și de genul Hygrophorus,Index FungorumMycoBank denumită în popor burete melcesc,Denumire RO 1 este o specie de ciuperci comestibile care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Buretele se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord preferat pe sol moderat umed, argilos și calcaros în păduri de foioase sau în cele mixte mai ales sub fagi, crescând mereu în grupuri mari precum cercuri de vrăjitoare, din august până în noiembrie. Acest soi este tip de specie al genului Hygrophorus.Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 410-411, ISBN 88-85013-37-6Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 103-104, ISBN 3-426-00312-0

Taxonomie thumb|left|130px|Pierre Bulliard Numele binomial a fost determinat de cunoscutul savant francez Pierre Bulliard publicat ca Agaricus eburneus în volumul 3 al marii sale opere Herbier de la France ou, Collection complette des plantes indigenes de ce royaume avec leurs propriétés, et leurs usages en medecine din 1783Pierre Bulliard: „Herbier de la France ou, Collection complette des plantes indigenes de ce royaume etc.”, vol. 3, Editura Didot, Debure, Belin, Paris 1783, tab. 118

Apoi, în 1836, renumitul om de știință Elias Magnus Fries a mutat specia la genul Hygrophorus sub păstrarea epitetului, de verificat în cartea sa Anteckningar öfver de i Sverige växande ätliga Svampar,Elias Magnus Fries: „Anteckningar öfver de i Sverige växande ätliga Svampar, Editura Palmblad, Sebell & C., Uppsala 1836, p. 45 fiind și numele curent valabil (2023). Toate celelalte încercări de redenumire precum variațiile descrise sunt acceptate drept sinonime.

Epitetul este derivat din cuvântul latin (=ca fildeșul, de culoarea fildeșului).Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 384, ISBN 3-468-07202-3

Descriere thumb|left|219px|Bres.: Hygrophorus eburneus Pălăria: are un diametru între 3 și 10 cm, este la început boltită semisferic cu marginea răsucită spre interior, dar devine în scurt timp convexă și apoi plată. Cuticula este de culoare albă, în tinerețe acoperită cu firicele scurte, la bătrânețe crem pal, în mod normal cu o suprafață lipicioasă, tare mucilaginoasă, dar după o perioadă de timp uscată, netedă și lucioasă. Lamelele: sunt clar distanțate, destul de groase, arcuite precum ușor decurente la picior și de același colorit cu pălăria. Gratiile nezimțate sunt albe, gălbenind pal cu vârsta sau în stare uscată. Piciorul: este albicios, cilindric, uneori curbat, subțiat la bază, fiind albicios, fin granulat spre pălărie, acolo devenind gri murdar la vârstă, în rest slab lipicios-mucegăios, dedesubt mătăsos. El are o lungime de 5 la 10 (12) cm și o lățime de 0,5 până la 1,5 cm. Carnea: este destul de moale, de culoare albă, mai groasă în mijloc și subțiată la margine. Mirosul este dulcișor, fructuos, puțin de portocale sau coajă de mandarine, gustul fiind blând și plăcut amărui. Caracteristici microscopice: are spori netezi, hialini (translucizi), elipsoidali până alungit ovoidali, uneori puțin cilindrice, măsurând (6.5-)7-9.5 x (3.5)4-5.5 microni. Pulberea lor este albă. Basidiile clavate destul de îngust cu 4 sterigme fiecare (uneori doar cu 2-3 spori) au o dimensiune de 33-54 x 6.5-8.5 microni. Pileipellis este un ixo-trichoderm de 150-700 µm grosime, alcătuită din hife ramificate, erecte, de 2,5-4 µm lățime, în stratul superior foarte lax împletite, adesea mai mult sau mai puțin noduroase precum cu elemente terminale cilindrice cu vârful rotunjit. Stipitipellis un ixo-trichoderm de până la 250 um grosime, alcătuit din hife ascendente și erecte, împletite lejer, de 2,5-5 µm lățime. Verucile la vârf constau din hife erecte de până la 120 µm lungime și elementele apicale sub-cilindrice, atenuate sau ușor clavate măsoară 26-48 x 2,5-6 microni. Trama himenoforală este bilaterală, alcătuită din elemente cilindrice până la destul de umflate de 65-195 x 4-16 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) lipsesc. Legături cu cleme sunt frecvente în întreg basidiocarpul.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. VII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1928, p. + tab. 303Machiel E. Noordeloos, Th. W. Kuyper & Else Christine Vellinga (ed.): „Flora agaricina neerlandica”, vol. 2, Editura Taylor & Francis Books, Boca Raton 1990, p. 119, ISBN 978- 90-6191-971-1 Reacții chimice: se decolorează în carne cu Hidroxid de potasiu de la roșu carneu până la portocaliu viu.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 89, ISBN 3-85502-0450

Confuzii În mod general, Hygrophorus eburneus poate fi confundat cu ciuperci comestibile și mai mult sau mai puțin savuroase cum sunt: Cuphophyllus virgineus sin. Hygrocybe virginea (comestibil, se dezvoltă preferat prin pășuni)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 390-391, ISBN 3-405-12124-8 Hygrophorus agathosmus (comestibil, se dezvoltă în păduri de conifere sub molizi și pini, miros de migdale amărui),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 226-227, ISBN 3-405-12116-7 Hygrophorus chrysodon (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 378-379, ISBN 3-405-12124-8 Hygrophorus cossus (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 430-431, ISBN 3-405-12081-0 Hygrophorus discoxanthus (comestibilitate tare limitată, se dezvoltă tot sub fagi pe sol calcaros, dar cu miros puternic și nu prea plăcut, lamelele se decolorează galben-maroniu),Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 100-101, ISBN 978-3-440-14530-2 Hygrophorus gliocyclus (comestibil),Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 90, ISBN 3-85502-0450 Hygrophorus hedrychii (comestibil, se dezvoltă sub mesteceni, fără miros și gust specific),Der Tintling Hygrophorus ligatus (comestibil, se dezvoltă sub molizi, fără miros sau gust specific)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 440-441, ISBN 3-405-12081-0 Hygrophorus nemoreus (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 443-443, ISBN 3-405-12081-0 Hygrophorus piceae (comestibil, se dezvoltă în păduri de molizi pe mușchi, fără miros, cu gust plăcut),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 378-379, ISBN 3-405-12124-8 Hygrophorus penarioides (comestibil, se dezvoltă tot sub fagi dar și sub stejari, fiind mai mare cu cuticulă uscată și mătăsoasă precum ușor pătat pe picior, rar),Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 114-115, ISBN 978-3-440-13447-4 Hygrophorus poetarum (comestibil, se dezvoltă tot sub fagi, dar cu miros fructuos și roz sub cuticulă, destul de rar),Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 94, ISBN 3-85502-0450 sau chiar și cu Oudemansiella mucida (comestibil, saprofit)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 270-271, ISBN 3-405-12116-7 Suillus placidus (comestibil, are tuburi, nu lamele)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 290-291 - 1, ISBN 3-405-12116-7 sau Tricholoma album (necomestibil).Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 258-259, ISBN 3-405-12124-8

Din păcate se culeg și consumă pe vreme uscată câteodată de asemenea bureți extrem de otrăvitori cu consecințe fatale, în primul rând Amanita vernaBruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 90-91, ISBN 3-405-11774-7 sau Amanita virosa,Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 107, 109-110, ISBN 3-426-00312-0 dar poate și Inocybe fibrosa (foarte otrăvitoare, posibil letală).Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 220-221, ISBN 3-405-12081-0

Specii asemănătoare în imagini

Valorificare Buretele melcesc este comestibil și destul de gustos. Datorită faptului că este o specie des întâlnită precum apărând în cantități mari, se potrivește pentru culegere și preparare, prăjit, dar nu uscat sau ca ciulama de ciuperci. Buretele firește poate fi conservat în ulei, oțet sau saramură după ce a fost curățat bine de mucegai și prăjit.Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 43, ISBN 3-453-40334-7Fritz Martin Engel, Fred Timber: „Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 105-108

Note

Bibliografie Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total) Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4 Andreas Gminder: „Handbuch für Pilzsammler - 340 Arten Mitteleuropas sicher bestimmen“, Editura Kosmos, Stuttgart 2008, ISBN 978-3-440-11472-8 Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1 Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2 German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Die Großpilze Baden-Württembergs“, vol. 3: „Ständerpilze. Blätterpilze I“, Editura Ulmer, Stuttgart 2001, p. 110, ISBN 3-8001-3536-1 Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

Burete melcesc, film

Categorie:Hygrophorus Categorie:Micoriză Categorie:Ciuperci comestibile Categorie:1783 în știință