Mina Petrila a fost o exploatare minieră din județul Hunedoara, România. A fost înființată în1859 de un consorțiu format de prinții Maximilian și Egon Fürstenberg, contele Otto Chotek, baronii Luis și Moritz Haber. Ultimul vagonet de cărbune a fost extras la 30 octombrie 2015, în cadrul unui eveniment organizat cu această ocazie.
Este cea mai mare și cea mai adâncă mină din Valea Jiului, coborând în pământ aproape 1.000 de metri.
Scurt istoric
Începutul mineritului la Petrila În anul 1840, baronul Victor Maderspach îi invită pe frații Karol și Rafael Hoffman, proprietari de mine la Rusca Montană și specialiști în domeniul minier, să facă o vizită în Valea Jiului pentru a face o analiză privind existența, cantitatea și calitatea cărbunelui din estul bazinului. Această vizită va avea loc în anul 1853. Între timp, împreună, cumpără, de la marii proprietari și țăranii urbariali, mari suprafețe de terenuri unde fuseseră descoperite aflorimente ale straturilor de cărbune și solicită autorizații de exploatare de la autoritățile statului.
În urma cercetărilor geologice efectuate, frații Hoffman au confirmat existența unor rezerve de cărbuni uriașe, de calitate, în special în estul bazinului carbonifer al Văii Jiului, la Petrila. Însă, la acel moment, începerea lucrărilor de exploatare era inoportună și nerentabilă. Aceasta, din cauza poziționării acestei zone, izolat între munți, a lipsei drumurilor de acces și dotărilor tehnice.
În Buletinul gubernial al Transilvaniei apărut la data de 23 februarie 1855 este publicată „Legea minieră generală” austriacă prin care este înființată, printre altele, „Căpitănia minieră Zlatna” - ajutată de Comisariatul minier Petroșani, pentru Valea Jiului, Munții Apuseni și Abrud. În baza acestei legi, succesorul Camerei Aulica pentru Monetării și Minerit - Ministerul Minelor pune zăcămintele miniere sub principiul res nullius - proprietatea minieră se poate atribui celui care descoperă zăcământul, gratuit și perpetuu. Totodată, legea impune formarea de societăți miniere pe acțiuni prin unirea micilor întreprinzători și trecerea administrării minelor în sarcina Ministerului de Finanțe și al căpităniilor miniere - sistem care se păstrează și în perioada dualismului austro-ungar.
Astfel, se poate spune că bazele mineritului în Valea Jiului au fost puse de către baronul Victor Maderspach și frații Karol și Rafael Hoffman, care au înscris descoperirile lor privind cărbunele din această zonă la Căpitănia minieră din Zlatna pentru a obține autorizațiile de exploatare.
Însă data oficială la care a fost înregistrat primul perimetru minier în Valea Jiului, la Petrila, este 1 ianuarie 1859. Înregistrare făcută de către consorțiul format din prinții Maximilian și Egon Fürstenberg, contele Otto Chotek, baronii Luis și Moritz Haber, care obțin prima concesiune minieră pe teritoriul moșiei Petrila, cu suprafața de 135.349,2 mp, în data de 30 decembrie 1858.
Accidente: 12 decembrie 1872: 17 mineri sunt omorâți de o explozie provocată de o acumulare de metan amestecat cu praf de cărbune 1982: 14 mineri au murit, iar alți 15 au fost răniți 15 noiembrie 2008: 13 morți și 12 răniți grav 12 iunie 2012: doi mineri au fost răniți într-o deflagrație
Accidentul din 2008 În dosarul accidentului din 2008, procurorii au depus o plângere penală pentru a-i identifica pe vinovații de dispariția aparatului de măsurare a gazelor din subteran, probă importantă în respectiva anchetă.
În noiembrie 2010, cei trei inculpați în dosarul exploziei de la Mina Petrila, fostul director, Aurelian Necula, împreună cu Gheorghe Roșu, fost inginer-șef cu securitatea și sănătatea în muncă, și Ștefan Dan Ungur, fost șef al sectorului aeraj și șef al stației de salvare minieră, au fost condamnați la închisoare de magistrații Judecătoriei Târgu-Jiu. Sentința a devenit definitivă în decembrie 2013.
Note
Bibliografie
Constantin Jujan; Tiberiu Svoboda, Mina Petrila. 150 ani de activitate în mineritul industrial, Cetate Deva, 2009
Legături externe Categorie:Exploatări miniere din România