Kastus Kireenka (în , în , nume și prenume real Константин Тихонович Киреенко; ) a fost un poet, prozator, publicist și traducător bielorus sovietic. A desfășurat și o activitate politică și a primit titlul de Om Emerit în Artă al RSS Bieloruse (1970).
Biografie stanga|miniatura|210x210px S-a născut pe 12 decembrie 1918 în satul Haișîn (acum selsovietul Kabinogorski (raionul Slavgorod, regiunea Moghilău, Belarus). În 1940 a absolvit Facultatea de Literatură a Institutului Pedagogic din Gomel, dar a lucrat ca profesor de școală doar câteva luni până când a fost mobilizat în Armata Roșie. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost mitralior tanchist, apoi a lucrat pe post de corespondent de război al ziarul За Родину. Kastus Kireenka a fost corespondentul militar al ziarului pe Frontul 2 Bielorus și pe Frontul de Vest.
În 1943 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din URSS. Aderă la Partidul Comunist al Uniunii Sovietice în 1945.
Demobilizat în anul 1945, a lucrat la ziarul Беларусь (1945-1962), apoi a fost redactor-șef la ziarele Бярозка (1962-1972) și Полымя (1972-1986).
În perioada 1980-1984 a fost deputat în Sovietul Suprem al RSS Bieloruse.
A murit la 15 septembrie 1988. A fost înmormântat în Cimitirul de Est din Minsk.
Activitatea literară Debutul lui Kireenka a avut loc în anul 1939. În perioada războiului și-a continuat preocupările literare.
A fost autorul a zeci de volume de poezii și povestiri printre care: «Утро идёт» (1945), «После грозы» (1947), «Моя республика» (1949, republicare în rusă 1952), «Маяки» (1952), «Любовь и дружба» (1955), «Родное слово» (1956), «Светлая волна» (1959), «Живые идут вперёд» (1964), «Тёплая радуга» (1966, republicare în rusă 1970), «Колыбель ветров» (1985), «Надежда» (Стихи и поэмы) (1985), «Разговор с капитанами» (1987), Собрание сочинений (2 vol., 1986—1988), «Ручьи ищут реку» (colecție de povestiri, 1969) Pe versurile lui K. Kireenka au scris cântece V. V. Оlovnikov, Iuri D. Belzațki, N. Аladov, Iuri Semeniako și alți compozitori.
A scris mai multe cărți de poezii și proză pentru copii (volumele Зеленое эхо, Весна-красна, Счастье странствий (poeme pescărești) (1977), Сум і радасць дзеда Рэпкі (1967), Ручаіны шукаюць ракі (1967), Алесева кніжка (1972) etc.
A publicat două cărți de non-ficțiune: Амерыка здалёку і зблізку (1971) și Заўсёды з Радзімай (amintiri, eseuri, eseuri, 1980).
A tradus din limba rusă în limba bielorusă scrieri ale lui Vladimir Maiakovski, Mihail Isakovski, Iaroslav Smeliakov, Aleksandr Prokofiev, Rainis, și din limba ucraineană în limba bielorusă — scrieri ale lui Maksim Rîlski, Vladimir Sosiura, Masenko Teren, Mikola Bajan, Stepan Oleinîk, Pavlo Ticîna, Mikola Naghibeda etc.
Premii și distincții Ordinul Steaua Roșie (10 iulie 1944) două Insigne de Onoare ordinul Marele Război pentru Apărarea Patriei clasa a II-a (6 aprilie 1985) Ordinul Steagul Roșu al Muncii medalia Meritul Militar (8 august 1943) Om Emerit în Artă al RSS Bieloruse (1970) Premiul pentru literatură Yanka Kupala al RSS Bieloruse (1964) Premiul de stat Yanka Kupala al RSS Bieloruse (1972) pentru Книгу ста песен
Traduceri Ion Druță, Povara bunătății noastre (Цяжар нашай дабрынi, Minsk, 1977)
Note
Bibliografie Биографический справочник. Мн: Издательство «Белорусская советская энциклопедия» имени Петруся Бровки, 1982. т. 5. с. 29.
Categorie:Nașteri în 1918 Categorie:Decese în 1988 Categorie:Poeți sovietici