Casa Mühle este o vilă din Timișoara, care a aparținut familiei de florari Mühle. Împreună cu clădirile de pe bulevardul Mihai Viteazu nr. 26 și 28 face parte din Ansamblul urban „Bd. Mihai Viteazul”, monument istoric din LMI, cod TM-II-a-B-06110. După 2010 vila a generat numeroase controverse în care au fost implicate primăria și Consiliul Județean. În 2025 vila a fost achiziționată de Universitatea Politehnica Timișoara.
Descriere Autorizația de construcție a versiunii actuale a fost obținută în noiembrie 1909. Arhitectul clădirii a fost Oskar Reinhardt (8 martie 1882 – 5 februarie 1954) – un arhitect independent și constructor din Viena – iar constructorul Josef Hofgärtner.Mihai-Claudiu Moldovan, Alexandra Palconi-Sitov, Casa Mühle, heritageoftimisoara.ro, 18 octombrie 2019, accesat 2025-12-08
Vila este o construcție cu demisol, parter și mansardă în stil Art Nouveau, curentul Secession. Suprafața utilă este de 702 m2 și dispune de un teren de 2369 2.
Istoric Vila este situată aproape de centrul orașului, pe bd. Mihai Viteazu, la intersecția cu bd. Victor Babeș. Construită în secolul al XIX-lea, în jurul anilor 1866–1868, a fost cumpărată în 1878, împreună cu terenurile din jur, de florarul Wilhelm MühleTitus Bălan, Casa unui erou al Timișoarei – ruinată de Clanul Cârpaci!, banatulazi.ro, 20 august 2016, accesat 2016-09-23 (1844–1908) și a aparținut apoi fiului său, arhitectul peisagist Árpád Mühle (1870–1930). Vila era înconjurată de o imensă grădină de flori, fiind considerată una dintre cele mai frumoase proprietăți din Timișoara.<ref name=BM2>Bogdan Marta, [http://www.tion.ro/timisorenii-infuriati-de-demolarea-casei-muhle-de-catre-un-clan-de-romi/1116291 Timișorenii, înfuriați de demolarea casei Mühle de către un clan de romi], tion.ro, 31 mai 2012, accesat 2016-09-21</ref>Alina Strugariu, Primăria Timișoara a pierdut, la tribunal, procesul pentru salvarea Casei Mühle, tion.ro, 20 martie 2015, accesat 2016-09-21 În 1910 a fost modificată, având aspectul actual.
După al Doilea Război Mondial într-o parte a ei au locuit urmașii lui Wilhelm Mühle. Ultimul urmaș, strănepoata florarului, a emigrat în Germania prin 1992, iar la plecare a donat o mulțime de obiecte, diplome, acte, statuete, pentru un viitor muzeu al trandafirilor. Restul vilei a fost preluată de ICRAL și repartizată diferitelor persoane. Ultimul chiriaș, un fost ofițer de Securitate,Stefan Both, Casa Mühle, monumentul care a scos timișorenii în stradă, historia.ro, accesat 2016-09-21 (arhivă) a obținut pentru o sumă derizorie, de circa 10 000 EUR, o parte din vilă beneficiind de prevederile legii 112/1995 privind reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului. Deși legea prevedea că imobilul nu putea fi înstrăinat o perioadă de 10 ani de la obținere, proprietarul l-a vândut în jurul anului 2000,Andreea Unturică, Liliana Iedu, Timișorenii protestează față de distrugerea Casei Mühle. Monumentul istoric ajuns în proprietatea unui clan de rromi are acoperișul dărâmat, mediafax.ro, 9 ianuarie 2013, accesat 2016-09-21 înainte de termen, fără ca primăria să-și fi exercitat dreptul de preemțiune, și fără să existe o hotărâre a Consiliului Local, cum prevedea legea 422/2001 în cazul vânzării clădirilor aflate pe Lista Monumentelor Istorice.F. D., Țiganii au demolat casa florarului Mühle, puterea.ro, 29 mai 2012, accesat 2016-09-21 (arhiva) Cei interesați s-o cumpere au fost familia de romi Cârpaci. Aceștia au obținut și restul proprietății pe cale judecătorească și intenționau s-o transforme într-o reședință cu profil specific. În acest scop, în 2004 s-a solicitat o autorizație de construcție pentru modificările avute în vedere, obținându-se certificatul de urbanism, însă arhitectul șef al Timișoarei din acel moment, Radu Radoslav, nu a fost de acord cu modificările respective.Afacerea „Vila Mühle”, evz.ro, 16 iulie 2007, accesat 2016-09-21 (arhiva)
O primă autorizație de intervenție asupra imobilului a fost obținută în iulie 2006, după schimbarea, în aprilie, a lui Radu Radoslav cu Sorin Ciurariu. Autorizația a fost obținută prin intermediul firmei de construcții MG Building Design, patronată de Cristian George Ciuhandu, fiul primarului Gheorghe Ciuhandu, firmă a cărei director comercial era Ana Maria Ciuhandu, soția primarului, și din acționariatul căreia făcea parte Sorin Cristian Costache, reprezentantul PNȚCD în Consiliul de Administrație al Administrației Domeniului Public din Timișoara. Beneficiarul autorizației a fost Ionel Cârpaci.Georgeta Petrovici, Carnagiu arhitectural instrumentat de romi: Vila Mühle, patrimoniul transformat în ruină, evz.ro, 17 martie 2013, accesat 2016-09-21 (arhiva)Țiganii nu sunt români, asapteadimensiune.ro, 11 mai 2013, accesat 2021-05-25Daniel Befu, „Salveaz-o, tu!”, „Ba, salveaz-o, tu!”. Încăpățânările președintelui CJ Timiș și ale primarului Timișoarei pun cruce Casei Muhle. Vot decisiv mâine, în CJ, romaniacurata.ro, 23 iunie 2015, accesat 2021-05-25Daniel Befu, Turul Marilor Tunuri – Timișoara. De la vilele “baștanilor”, la ogorul Daimler (tur virtual), romaniacurata.ro, 21 noiembrie 2015, accesat 2021-05-25 Însă această autorizație a expirat fără ca lucrările să fi început.
Între timp, Andrei Petrișor, consilier local, a intenționat și el să obțină vila, împrumutând familia de romi cu 500 000 EUR, casa Mühle fiind ipotecată drept garanție. Însă la 23 mai 2011 ipoteca a fost radiată în urma unei declarații notariale că împrumuturile au fost restituite. La 24 mai proprietatea a fost vândută cu valoarea declarată de circa 100 000 EUR. lui Ionelaș Cârpaci. Acesta a solicitat o nouă autorizație de construcție, motivând prin necesitatea reabilitării clădirii. Autorizația de construcție, nr. 985/05.07.2012, prevedea „lucrări de restaurații, reparații generale, modificări interioare și exterioare prin consolidări, extinderea casei scării și extinderea clădirii pe fațada posterioară cu 3,85 metri în scopul reîntregirii fațadelor în mod unitar, cu păstrarea arhitecturii existente, amenajare de mansardă în podul existent cu păstrarea cotei existente la cornișă și păstrarea caracterului arhitectural existent, refuncționalizare și recompartimentare parțială a clădirii la subsol, parter și mansardă și amenajarea unui bazin la demisol”. Însă lucrările au început cu înlăturarea tencuielii și a acoperișului, apărând semne de înălțare a clădirii, fapte care nu corespundeau cu autorizația obținută. Poliția s-a autosesizat și a deschis un dosar penal, atât pentru nerespectarea prevederilor autorizației, cât și pentru faptul că firma care efectua lucrările nu era autorizată să execute lucrări la clădiri de patrimoniu.Bogdan Marta, Dosar penal pentru lucrările efectuate la casa Mühle din Timișoara, tion.ro, 31 martie 2012, accesat 2016-09-21 Simultan, în urma unui control făcut de Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu și Inspectoratul de Stat în Construcții, constatând că „modul în care se execută lucrările de restaurare nu respectă procedurile impuse de o intervenție la o clădire de patrimoniu”, în 25 mai 2012 Primăria Municipiului Timișoara, prin Instituția Arhitectului Șef, a dispus sistarea lucrărilor.Stefan Both, Țiganii de mătase din Timișoara au ciuntit Vila Mühle, una din cele mai valoroase clădiri din oraș, adevarul.ro, 29 mai 2012, accesat 2016-09-21Liliana Iedu, Casa Mühle, vila istorica de pe bulevardul Mihai Viteazu din Timișoara, aproape demolată de proprietari, un clan de rromi, opiniatimisoarei.ro, 29 mai 2012, accesat 2016-09-21 În 2012 casa era proprietatea familiei Stancu și a moștenitorului Ion Nelson Mihai.Roxana Deaconescu, S-a terminat? Ce se intâmplă cu Casa Mühle din Timișoara, ajunsă în mâinile romilor?, opiniatimisoarei.ro, 20 martie 2015, accesat 2016-09-22
Mersul lucrărilor Deși exista autorizația de restaurare, lucrările n-au fost reluate. Lipsită de acoperiș și tencuială o iarnă, clădirea a fost supusă timp de o săptămână unor ploi puternice, fiind evident că se va degrada. Locuitorii Timișoarei, apreciind că este vorba de fapt de o demolare, s-au sesizat și au organizat proteste.Stefan Both, Protest fără precedent pentru un monument istoric din Timișoara: „Salvați Casa Mühle!”, adevarul.ro, 9 ianuarie 2013, accesat 2016-09-21B. A. M., Protest în fața Casei Mühle din Timișoara, tion.ro, 9 ianuarie 2013, accesat 2016-09-21 (arhiva)Alina Strugariu, Doi consilieri locali propun ca Primăria Timișoara să cumpere Casa Mühle, tion.ro, 9 ianuarie 2013, accesat 2016-09-21Sergiu Miat, Timișoara: Protest împotriva mafiei imobiliare țigănești, cotidianul.ro, 10 ianuarie 2016, accesat 2016-09-21 (arhiva) Motivul este că locuitorii consideră că, prin cultivarea de către Wilhelm Mühle a peste 1400 de soiuri de trandafiri și crearea unor soiuri noi, familia Mühle a adus Timișoarei denumirea de „oraș al florilor”. Tot familia Mühle a donat orașului cele 8 hectare de teren pe care s-au construit clădirile Universității Politehnica Timișoara, teren care forma grădinile lor de flori, motive pentru care Casa Mühle este văzută ca un simbol al orașului, iar locuitorii Timișoarei doresc să fie păstrată ca atare.
La proteste a participat și Comitetul civic pentru patrimoniul urban al Timișoarei, un grup informal, care a declarat că „unii proprietari cer autorizații pentru lucrări minore («mansardări», «consolidari» etc.) și, cu acordul tacit al autorităților, peste noapte, hoțește și banditește, dărâmă pur și simplu monumente irecuperabile ale patrimoniului și ale istoriei timișorene”.
Primarul Nicolae Robu a declarat că „Acolo s-a lucrat parșiv. Au fost învățați cum pot degrada clădirea, să obțină apoi o expertiză că nu mai poate fi refăcută. Am convingerea că acesta a fost modul de abordare. Indignarea este cu atât mai mare. Nu este caz singular. Este picătura care a făcut să se reverse un pahar, că în Timișoara țiganii au pus mâna pe case extrem de importante, imobile cu care Timișoara se mândrea”.
Importanța Casei Mühle a fost recunoscută de autorități, mai ales în contextul candidaturii Timișoarei la statutul de Capitală Europeană a Culturii.S. P. D., Arhitectura Timișoarei, urgențe pentru o viitoare Capitală Culturală, tion.ro, 25 martie 2013, accesat 2016-09-21 În urma protestelor și demersurilor primăria a obținut o ordonanță prezidențială prin care proprietarii au fost obligați să conserve clădirea,Alina Strugariu, Primăria îi dedică titluri post-mortem și statui lui Wilhelm Mühle, casa îi rămâne în paragină, tion.ro, 31 iulie 2013, accesat 2016-09-21 ordonanță la care proprietarii s-au conformat pentru a nu oferi argumente pentru expropriere.
Soluții Pentru satisfacerea opiniei publice existau soluțiile de cumpărare a imobilului de către primărie,Alina Strugariu, Primăria Timișoara va încerca să cumpere Casa Mühle pentru a o salva de la distrugere], tion.ro, 11 ianuarie 2013, accesat 2016-09-21</ref> sau de expropriere în interes public. În ambele cazuri este nevoie de justificare, printr-o propunere vizând destinația proprietății.Liliana Iedu, Ministerul Culturii este pregătit să exproprieze Casa Mühle din Timișoara, în interes public, opiniatimisoarei.ro, 16 martie 2013, accesat 2016-09-21B. A. M., Ministrul Culturii susține exproprierea Casei Mühle, tion.ro, 16 martie 2013, accesat 2016-09-21 Propunerea vehiculată este de Muzeu al Rozelor și Casă Memorială Mühle.Alina Strugariu, Proiect de hotărâre pentru un muzeu al rozelor și Casa Memorială Mühle la Timișoara, tion.ro, 15 iunie 2015, accesat 2016-09-21 (arhiva) Ambele soluții sunt acceptate de proprietari, cu condiția obținerii unei compensații care să-i satisfacă.