Ieroschimonahul Dionisie Ignat de la Colciu (n. 1909, Vorniceni, județul Botoșani - d. 2004, Chilia „Sfântul Gheorghe”- Colciu, Mănăstirea Vatopedu) a fost un călugăr român de la Muntele Athos, mare părinte duhovnicesc al secolului XX, canonizat în 2025 de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, cu titulatura „Sfântul Cuvios Dionisie Vatopedinul de la Colciu” și data de prăznuire 11 mai.
Biografie Părintele Dionisie Ignat s-a născut la 22 septembrie 1909 în comuna Vorniceni (județul Botoșani), într-o familie de țărani cu 8 copii, băieți și fete, dintre care cel mai mare, Gheorghe, a fost și el călugăr sub numele Ghimnazie. Părinții lui, Ioan și Casandra Ignat, i-au dat la botez numele de Dumitru. Era cel mai mic dintre cei opt copii.
Dimitrie (viitorul Dionisie), plin de dorință arzătoare pentru viața monastică, l-a urmat pe fratele său mai mare, monahul Ghimnazie (Gheorghe în lume) la Schitul Măgura în 1923, pe când era în vârstă de numai 14 ani. Starețul schitului a decis să-l accepte, în ciuda vârstei lui, dar în același timp să-l trimită la școală. Astfel că, timp de doi ani, Dimitrie a învățat la Școala Profesională din Târgu Ocna și vizita Schitul cât putea de des.
În 1926, când Moldova a fost tulburată de schimbarea calendarului, pleacă la Muntele Athos împreună cu fratele său ierodiaconul Ghimnazie. Pe 6 septembrie 1926 au intrat în Șfântul Munte, au făcut un scurt pelerinaj și au încercat să se stabilească la Schitul Prodromu dar nu au fost primiți. Atunci au hotărât împreună cu schimonahul Sebastian să cumpere Chilia Bunavestire care aparținea de Mănăstirea Pantocrator fiind nevoiți să lucreze trei ani ca argați la Mănăstirea Iviron.
Despre perioada de început părintele Dionisie mărturisea: „Eu, personal, mâncam o supă lungă, îndoită cu apă, cu două-trei fire de orez și o mână de măsline, era foarte simplu, da’ darul acela, bucuria aceea duhovnicească, cum să spun, darul cela de la Dumnezeu nu, nu-l mai am acuma! Și-apoi acuma avem și bani, ne dau și bani, avem și toate bunătățile și nu mai este bucuria aceea. S-a dus... Așa e la mine, nu știu la altul. Toți erau oameni simpli și vorbeai cu dânșii”.
Un an mai târziu, în 1927, a fost tuns în monahism iar în 1931 a fost hirotonit ierodiacon,
După moartea starețului Sebastian, cei doi frați au mers, în anul 1933, la Chilia Sfântul Tihon din Zadonsk aflată în Kapsala, unde stareț era Ghedeon Chelaru. În 1937 a fost hirotonit ieromonah și în același an au preluat Chilia de la Colciu cu hramul Sfântul Gheorghe. În anul 1945 a devenit duhovnic. După moartea starețului Ghedeon, în 1979, Cuviosul Dionisie a urmat la stăreție, obștea sa sporind cu noi viețuitori. A fost considerat unul dintre marii duhovnici ai Sfântului Munte.
A murit la 11 mai 2004 în Sfântul Munte Athos.
A fost canonizat de Patriarhia Ecumenică la 31 august 2025 cu titulatura „Sfântul Cuvios Dionisie Vatopedinul” și este prăznuit la 11 mai.
Învățătura Printre principalele teme ale povățuirii sale era dragostea:
„Dumnezeu dragoste este. Ai dragoste, ești cu Dumnezeu; nu ai dragoste cu aproapele, nu e Dumnezeu cu tine. Vedeți ce lucru înfricoșat, pe care omenirea nu-l bagă în seamă? Dacă nu-i dragoste, nimica nu este. Dumnezeu, scriu toate Sfintele Scripturi și toți Sfinții Părinți, dragoste este. Vezi? Dacă nu este dragoste, nu e nici un folos. Toate faptele bune sunt bune - și postul, și metaniile, și toate celelalte fapte bune -, dar dacă nu e dragoste, nu e nici un folos. Adică vârful tuturor faptelor celor bune îl acoperă dragostea. Asta-i sfârșitul, căci dacă este dragoste, ești aproape de Dumnezeu”
Despre Sfântul Paisie Aghioritul spunea că „Părintele Dionisie, românul, are ceva deosebit asupra lui”.
Note
Legături externe OrthodoxWiki
Categorie:Nașteri în 1909 Categorie:Nașteri pe 22 septembrie Categorie:Decese în 2004 Categorie:Decese pe 11 mai Categorie:Călugări români Categorie:Duhovnici români Categorie:Părinți atoniți Categorie:Oameni din județul Botoșani Categorie:Sfinți români