Papusul (în latină: Pappus, din greaca pappus = puf, fân), numit și egretă, este un smoc de perișori sau de scvame cu aspect de umbreluță sau coroană deasupra unor fructe, ce funcționează ca o parașută, ușurând diseminarea (răspândirea) fructelor cu ajutorul vântului sau curenților de aer (diseminarea anemohoră). Papusul se întâlnește la fructele asteraceelor (compositelor): păpădie (Taraxacum officinale), vulturică (Hieracium sp.), susai (Sonchus oleraceus), pălămidă (Cirsium arvense) etc.Constantin Pârvu. Universul plantelor. Mică enciclopedie. Ediția a III-a Revăzută și completată. Editura Enciclopedică. București, 2000Constantin Pârvu. Dicționar enciclopedic de mediu (DEM), Volumul 1-2. Regia Autonomă Monitorul oficial, 2005Gheorghe Mohan, Aurel Ardelean. Dicționar enciclopedic de biologie. Editura ALL Educational. 2007I. Ciobanu. Morfologia plantelor. Ediția a II-a, revizuită. Editura Didactică și Pedagogică. București. 1971Gabriela Șerbănescu-Jitariu, Constantin Toma. Morfologia și anatomia plantelor. Editura Didactică și Pedagogică. București. 1980
Papusul provine din transformarea elementelor caliciului. Caliciu multor specii de asteraceae (păpădie, susai, pălămidă) este foarte redus la început, după fecundație însă se dezvoltă într-un smoc de peri numit papus ce servește la răspândirea fructelor.Alexandru Buia, Anton Nyárády, Mihai Răvăruț. Botanica agricolă. Vol. II. Sistematica plantelor. Editura Agro-Silvică. București.1965Ioan Hodișan, Ioan Pop. Botanică sistematică. Editura Didactică și Pedagogică. București, 1976Iuliu Morariu, Ioan Todor. Botanică sistematică. Ediția a II-a revizuită. Editura Didactică și Pedagogică. București, 1972
Note
Categorie:Morfologia plantelor