Acest glosar conține termeni din domeniul navigației maritime și fluviale, construcției și structurii navelor, meteorologiei nautice, oceanografiei și dreptului maritim. thumb|right|300px|Părțile componente ale unei nave:1 - coș; 2 - pupa; 3 - elice; 4 - babord (tribord în partea opusă); 5 - ancoră; 6 - bulbul etravei; 7 - prova; 8 - punte; 9 - suprastructură.
Cuprins Ab - Ad • Ae - Am • An - Ar • As - Az • Ba - Bi • Bl - Bz • Ca - Cl • Co - Cz • D • E • F • G • H • I • J • K • L • M • N • O • P • Q • R • S • T • U • V • W • Y • Z Vezi și • Legături externe
A Ab - Ad A - pavilion din Codul internațional de semnale cu semnificația: "Am un scafandru la apă; mențineți-vă la distanță cu viteză mică." abac - platou cuprinzând diagrame ce servesc la determinarea unor mărimi privind tragerea de artilerie, la determinarea vitezei navei. abaca - plantă (Musa textilis) a cărei fibră (numită cânepă de Manila) este utilizată la fabricarea de frânghii și parâme. abac eolian - instrument de navigație care determină direcția și viteza vântului în timpul deplasării navei; sinonim: platou cinematic de vânt. abandon: - renunțarea la dreptul de proprietate asupra navei și încărcăturii în favoarea asiguratorului; - părăsirea unei nave și a încărcăturii de către comandant și echipaj, în cazul unui dezastru, când nava nu mai poate fi salvată. abandonare - părăsire a unei nave aflată în pericol de scufundare. abataj - vezi: abatere în carenă. abatere: - întoarcere voluntară într-un bord, la plecarea de la ancoră sau de la geamandură; - îndepărtarea de la direcția din care bate vântul; - manevră de deschidere a unui șlep folosind o sârmă de abatere și cârma acționată de curentul apei; - vezi: curbă de girație. abatere din drum - deviație a unei nave comerciale de la drumul direct dintre două porturi. abatere în carenă - înclinare voluntară, longitudinală sau transversală, a unei nave astfel încât opera vie să iasă din apă pentru a fi reparată, curățată sau piturată; vezi și sart de carenaj. abis - depresiune a fundului oceanului cu adâncimi peste 5.500 m; altă denumire: groapă submarină; vezi și zonă abisală. abitaclu - vezi habitaclu. abord - în interiorul bordajului sau parapetului, în punte sau sub punte. abordabilă - vezi: coastă. abordaj: – (sau coliziune) ciocnire a două nave sau a unei nave cu un obstacol (vezi și: Regulament internațional pentru prevenirea abordajului pe mare); - așezarea navei proprii bord la bord cu o navă inamică pentru a o captura prin luptă corp la corp. thumb|right|200px|Abordare a unei ambarcațiuni suspecte de piraterie abordare: – apropiere urmată de legare a unei nave de bordul alteia (v. și acostare); - apropierea de țărm pentru debarcare. abordor - marinar care participă la abordaj. absorbție - fenomen prin care un corp plutitor sau un mijloc de navigație, aflat în zona unui vârtej sau în apropierea unei nave care se scufundă, este tras sub apă, supt sau înghițit de apă. abuz de pavilion - utilizarea fără drept de către o navă unui pavilion național pentru a induce în eroare inamicul. ac: - stâncă înaltă și ascuțită care nu poate fi descoperită decât prin dragaj hidrografic; - școndru cu care se întărește arborada navei la abaterea în carenă. acalmat (despre navele cu vele) - imobilizat din cauza lipsei de vânt. acalmie - îmbunătățirea temporară a vremii, caracterizată prin căderea vântului și liniștirea mării. acces - (în expresia "a avea acces") aprobare de intrare într-un port sau în apele teritoriale ale unui stat; vezi și pasă de acces. accesorii ale unei bărci - totalitatea obiectelor necesare marinarilor dintr-o barcă: rame, vâsle, pagaie, padele, centuri de salvare, ancoră etc. accesorii de punte - totalitatea pieselor și mecanismelor de la bordul unei nave, necesare manevrelor și activității echipajului: babale, binte, cavile, cârlige, rodanțe, tacheți etc. ac de grandee - ac de cusut cu secțiune transversală triunghiulară, cu vârful puțin curbat, care servește la coaserea de velă a grandeei. ac de relevmente - instrument de vizare fixat în centrul alidadei pentru vizarea aștrilor. aclamf - remorcă dată în diagonală între prima și următoarea dană ale unui convoi de șlepuri (sinonim: anclamf). acoperire: - zonă maritimă în care se poate utiliza un mijloc de navigație electronică; - porțiune de cer acoperită cu nori; se exprimă în zecimi din totalul cerului vizibil; - porțiune de mare acoperită cu ghețuri; se exprimă în zecimi din suprafața vizibilă a mării; - acțiune desfășurată de o grupare de luptă navală pentru a intercepta forțele inamicului și a le împiedica să lovească obiectivele de apărat. acostare – manevră de apropiere a unei nave de mal, urmată de legarea ei de chei sau de o altă navă (v. și abordare). acrostol: - parte înaltă a extremităților unei nave. - ornamentele, sculpturile de la prora unei nave. acte de bază - totalitatea certificatelor de registru și a actelor impuse de legislație care se eliberează unei nave civile. acte de bord - documentele care trebuie să existe în permanență la bordul unei nave. actuaria (sau navis actuaria)- navă militară romană ușoară și rapidă, care folosea o velă pătrată și rame. Actul de navigație – lege votată în Anglia în 1651 prin care se permitea intrarea în țară a mărfurilor numai pe nave engleze. acvanaut - persoană care, cu ajutorul unui aparat, al unui dispozitiv etc. special, efectuează plonjări subacvatice de lungă durată; scafandru, cercetător al profunzimilor marine. acvaplan - ambarcație de transport având propulsie cu reacție submarină, care efectuează naveta între malurile unei ape. acvatoriu - totalitatea apelor portuare și care este format din radă și bazine portuare. adâncime navigabilă – adâncime minimă de apă necesară navigației navelor (vezi și: șenal navigabil). adiere - vânt de forța 1 după scara Beaufort. adâncime - distanță măsurată pe verticală între suprafața apei și fund. adâncime navigabilă de garanție - vezi adâncime navigabilă minimă. adâncime navigabilă minimă - adâncime egală cu pescajul calculat al navei plus rezerva pilotului (sinonim: adâncime navigabilă de garanție). Administrația Fluvială a Dunării de Jos - administrație înființată în baza Convenției de la Belgrad (1948) în scopul asigurării navigației pe Dunărea de Jos. administrație - guvernul statului al cărui pavilion îl poartă nava.
Ae - Am aerofor - aparat care furnizează aerul necesar scafandrilor sub apă. aeroglisor - vehicul autopropulsat pe o pernă de aer, care se deplasează prin alunecare deasupra solului sau apei; alte denumiri: hovercraft, naviplan, pernopter, navă pe pernă de aer. afretare – închiriere a unei nave pentru transportul de mărfuri (sinonim: navlosire). afterpic - compartimentul cel mai apropiat de pupa al unei nave. afuiere - dislocarea și spălarea de către curentul apei a aluviunilor din jurul navelor scufundate. afundare - imersiune a unei nave aflate în mers, mai mare decât pescajul în staționare, datorită celor două zone de suprapresiune la prova și pupa și zonei de depresiune din centru. Dacă viteza navei este mai mare decât viteza critică se produce fenomenul apupării de viteză (vezi și sugere). afurcare - ancorare cu două ancore ale căror lanțuri formează un unghi de cel puțin 60o. agent de navlosire - intermediar care participă la încheierea contractului de navlosire. agent maritim: - persoană fizică sau juridică ce reprezintă interesele navelor comerciale, indiferent de pavilion; - persoană împuternicită de autorități sau de armatori pentru a îndeplini operațiunile prevăzute prin lege privind intrarea și ieșirea navelor din porturi. agitată - (despre mare) cu valuri. agitația mării - mișcare ondulatorie sub formă de valuri produse de vânt. agonă - curbă care unește toate punctele de pe Glob cu declinația magnetică zero (vezi și izogonă). ahoi - interjecție folosită de marinari pentru a semnala o navă sau o barcă. aisberg - bloc de gheață plutitoare, desprins din calotele glaciare polare. aisberg albastru - aisberg de o anumită vechime, care, din cauza absorbției radiației luminoase cu lungime de undă mare, are o nuanță albăstruie. ajutor pentru navigație - dispozitiv (far, radiofar etc.) care ajută nava să urmeze traiectoria optimă. alarmă navală - acțiune de ridicare a stării de pregătire a forțelor și mijloacelor marinei militare, în scopul prevenirii atacului din partea navelor inamice. albă - (despre parâmă) - necătrănită. albie: - partea cea mai adâncă a unei văi cu apă curgătoare; - porțiune de mare cuprinsă între o linie de brizanți și plajă. albire arctică/antarctică - dispariția contrastelor în mările polare datorită zăpezii și norilor altostratus și cirrostratus, ceea ce face dificilă aprecierea distanțelor sau distingerea reperelor de navigație. alfabet pentru semnale cu brațele - alfabet format din diferite poziții ale brațelor purtând pavilioane de semnalizare și folosit pentru comunicarea la distanță. alidadă - instrument de vizare așezat pe o busolă sau pe un disc de relevmente și care constă dintr-o riglă rotitoare care are la un capăt un ocular, iar la celălalt un vizor; - vezi sextant. alimbare - descărcare pe alte nave a unei părți din încărcătura unei nave, pentru a o putea face să navigheze în ape de mică adâncime. aliniament - direcție marcată prin două repere de pe uscat și care prezintă o deosebită importanță pentru navigație, deoarece nu depinde de instrumente nautice; vezi și intrare pe un aliniament. aliură (sau alură) - unghiul format de planul longitudinal-vertical al unei nave cu direcția vântului. alivéi - coridor în partea superioară a unui vapor, în care se depozitează mărfuri și cărbuni. almanah nautic - publicație anuală care conține pozițiile aparente ale stelelor folosite pentru orientare în navigație (veche denumire: efemeride). alunecarea elicei - diferența dintre pasul geometric al elicei și distanța de înaintare a acesteia (sinonim: reculul elicei). alură - vezi aliură. amaraj - amarare; bordaj de susținere a unui obiect de pe navă. amarare – fixarea obiectelor aflate pe o navă, pentru a nu se deplasa în timpul navigației (când nava capătă mișcări de ruliu și de tangaj); legare a unei nave de alta printr-un cablu. amară - parâmă de legare a unei ambarcațiuni de țărm sau de o altă navă. amarinare: - obișnuirea cu marea a unui echipaj; - înlocuirea echipajului unei prize cu echipaj propriu. ambarcader - loc unde se îmbarcă mărfurile și călătorii pe un vapor. ambarcare: - preluare la bord de personal, materiale sau tehnică de luptă; - pătrunderea apei la bord din cauza mării agitate; - indemnizație primită de personalul ambarcat; - perioadă de timp în care o persoană face parte din echipajul unei nave. ambarcație – (sau ambarcațiune) mijloc de transport pe apă, cu sau fără punte, cu vâsle, cu pânze sau cu motor. ambarcațiune fără deplasament - ambarcațiune de tipul celor cu pernă de aer sau aripi portante, care nu dizlocuiește apă. ambardare - oscilare a navei în jurul axului vertical din cauza vântului, valurilor sau erorii de pilotaj. ambardée - abatere involuntară a navei de la traseu din cauza uneo erori a timonierului, vântului, mării etc. ambosare: - manevră prin care o navă ancorată se menține la un cap dat, împotriva acțiunii vântului sau a curentului apei; - legarea unei remorci suplimentare pentru a facilita rondoul unui convoi. ambrazură - deschizătură prin care se execută observațiile în blochausul navelor cuirasate. ambuteiaj - blocare într-un port sau într-un bazin a unor nave din cauza îngrămădirii lor într-un spațiu mic. amenințător - (despre timp) care prezintă semne de înrăutățire: formare de nori, intensificarea vântului, întunecare. american - manevră care leagă două bigi, lucrând în telefon (sinonim: palanc de distanțare). amerizare - coborâre a unui aparat de zbor (hidroavion, navă cosmică) pe suprafața mării. amfidromic, punct ~ - nivel maxim al mareelor.