Pleurotus ostreatus

Pleurotus ostreatus (Nikolaus Joseph von Jacquin, 1774 ex Paul Kummer (1871) din încrengătura Basidiomycota, în familia Pleurotaceae și de genul Pleurotus, este o ciupercă comestibilă, care crește sălbatică sau poate fi și cultivată. Ea este denumită în popor păstrăv de fag, burete negru, păstrag, găinușa-pădurii sau păstrăvul cerului. Specia este un saprofit dar și parazit care năpădește numai arbori bolnavi sau slăbiți, în primul rând fagi, de asemenea, dar mai rar, și brazii, molizi sau pini, nefiind un dăunător de lemn însemnat. Soiul sălbatic se găsește în România, Basarabia și Bucovina de Nord, dezvoltându-se în buchete cu punct de inserție comun, în păduri naturale de foioase și de conifere pe trunchiuri de arbori sau pe lemn mort. Apariția principală a bureților este din septembrie până în decembrie, dar ei cresc și iarna, dacă vremea nu este prea geroasă.Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 120-121, ISBN 978-3-440-13447-4 Speciile europene fructiferă abia la temperaturi scăzute. Andreas Bresinsky (n. 1935), profesor german de botanică, a constatat, că sunt necesare ca stimul de declanșare al dezvoltării, temperaturi sub 11 ° C. Corpurile fructifere pot supraviețui înghețuri și dezvoltă spori chiar și la temperaturi mai mici de zero grade (după Bresinsky până la -2.8 ° C). În consecință, soiul este de titulat în Europa ciupercă de iarnă.A. Bresinsky: „Schneehaubenpilze – Austernseitlinge”, în: jurnalul „Der Tintling”, nr. 4/2006, pp. 8–18

Numele generic este derivat din cuvintele grecești (= laterală, flancă, coastăValentin Christian Friedrich Rost: „Griechisch-Deutsches Schul-Wörterbuch”, Editura Henning’sche Buchhandlung, Erfurt și Gotha, 1823, p. 286 și (=ureche),Valentin Christian Friedrich Rost: „Griechisch-Deutsches Wörterbuch für den Schulgebrauch”, vol. 2, Editura Henning’sche Buchhandlung, Erfurt și Gotha, 1829, p. 703 iar epitetul din cuvântul latin (=scoică, stridie).Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 842, ISBN 3-468-07202-3

Taxonomie thumb|left|200px|Nikolaus J. von Jacquin Buretele a fost descris pentru prima dată de savantul austriac Nikolaus Joseph von Jacquin în volumul 2 al lucrării sale Flora Austriacae, sive plantarum selectarum din 1774 sub denumirea Agaricus ostreatus.Nikolaus Joseph von Jacquin: „Flora Austriacae, sive plantarum selectarum, vol. 2, Editura Leopold Johann Kaliwoda, Viena 1774, p. 3, tab. 104 Bazând pe studiile lui Jacquin, micologul german Paul Kummer i-a dat numele lui curent în opera sa Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen (Ghid pentru știința micologiei, fără ciupercuțe de mucegai și prea mici mucoase și nucleici) din 1871.Paul Kummer: „Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen”, cu 80 de ilustrații litografice, Editura E. Luppe, Zerbst 1871, p. 105

Păstrăvul de fag a mai căpătat în timpul anilor și alți taxoni, ca de exemplu Crepidopus ostreatus prin Samuel Frederick Gray în volumul 1 al operei sale A natural arrangement of British plants (1821)Samuel Frederick Gray: „A natural arrangement of British plants”, vol. 1, Editura Baldwin, Cradock & Joy, Londra 1821, p. 616 sau Dendrosarcus ostreatus prin Otto Kuntze în volumul 3 al lucrării sale Revisio generum plantarum:vascularium omnium atque cellularium multarum secundum leges nomenclaturae internationales cum enumeratione plantarum exoticarum in itinere mundi collectarum (1898).Otto Kuntze: „Revisio generum plantarum:vascularium omnium atque cellularium multarum secundum leges nomenclaturae internationales cum enumeratione plantarum exoticarum in itinere mundi collectarum”, vol. 3, Editura A. Felix, Leipzig 1898, p. 463 Denumirile sunt valide însă nefolosite și astfel pot fi neglijate.

În anul 1881, micologul italian Giacomo Bresadola a descris ciuperca (după Lucien Quélet) în volumul 1 al cărții lui Fungi tridentini novi vel nondum delineati et iconibus illustrati sub numele Pleurotus columbinus.Giacomo Bresadola: „Fungi tridentini novi vel nondum delineati et iconibus illustrati”, vol. 1, Editura J. B. Monauni, Trento 1881 (în limba latină), p. 10 Acest soi însă reprezintă actual o specie proprie.

Descriere thumb|left|170px|Bres.: Pleurotus ostreatus Pălăria: are un diametru de 5-15 cm, este orizontală, asimetrică, în formă de scoică sau de ureche, netedă și lucioasă, adesea turtită spre picior, inițial cărnoasă cu marginea răsucită în jos, fiind la maturitate ceva adâncită în centru, la bătrânețe cu margini rupte și răsfrânte. Coloritul cuticulei cu o grosime de 90–120 µm variază de la gri-albui peste brun cenușiu, gri-albăstrui, verde-albăstrui până la albastru negricios, decolorându-se la vârstă pal maroniu. Lamelele: sunt numai puțin late, destul de dense, niciodată bifurcate, bine decurente, adeseori anastomozate la picior și sunt de culoare alb murdară până gri-cenușie, câteodată cu tonuri gălbuie. Piciorul: este destul de scurt (uneori lipsește) cu o înălțime de 2-4 (7) cm și o lățime de 1-3 (4) cm, fiind alb, tare, plin, cilindric, ceva îngroșat spre bază, alipit excentric de pălărie, câteodată ușor curbat și pâslos. Fructificațiile sunt sesile. Carnea: este albicioasă, la început moale, devenind la maturitate în picior elastică. Are un miros plăcut, slab de ciuperci cu gust dulceag și savuros, fiind apreciată pentru valoarea ei alimentară mare. Păstrăvul de fag este nematofag, fiind capabil să otrăvească nematode folosind toxine. Hifele fungide penetrează nematodele paralizate sau ucise, care sunt apoi digerate.R. Greg Thorn, George .L. Barron: „Carnivorous mushrooms”, în: „Science”, vol. 224, nr. 4644, 1984, p. 76-78 Caracteristici microscopice: prezintă spori cilindrici până ovoidali apiculați, hialini, netezi, și neamilozi (nu se decolorează cu reactivi de iod), având o mărime de 8-12 x 3-4 microni. Pulberea lor este albă, uneori cu o tentă pal lilacee. Basidiile clavate cu 4 sterigme fiecare măsoară 35-40 x 6-8 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) au excrescențe sferice. Hifele bazale de 4-5 μm, cu pereți subțiri sunt septate regulat, prezentând fibule mici și încrengături. Pileocistidele (elemente sterile de pe suprafața pălăriei) au forma și dimensiunea sporilor.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. VI, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1928, p. + tab. 290Holzfragen.de Reacții chimice: Buretele se decolorează, cu acid sulfuric brun-rozaliu, cu sulfovanilină roșu, apoi violet și cu tinctură de Guaiacum verde-albăstrui.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 18, ISBN 3-85502-0450

Confuzii Ciuperca poate fi confundată cu specii aceluiași gen sau al unuia înrudit, ca de exemplu cu variațiile lui, cu toate comestibile, ca Pleurotus ostreatus forma florida,Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 215-216, ISBN 88-85013-37-6 respectiv Pleurotus cornucopiae (comestibil),Bruno Cetto] „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 476-477, ISBN 3-405-12081-0 Pleurotus dryinus (necomestibil, gust și miros de ciuperci, dar prea vâscos),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 468-469, ISBN 3-405-12081-0 Pleurotus eryngii (delicios),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 462-463, ISBN 3-405-12116-7Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 380-381, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum) Pleurotus pulmonarius (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 414-415, ISBN 3-405-12124-8 Lentinellus cochleatus (comestibil, miros de anason),Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 452-453, ISBN 978-3-440-14530-2 Panellus serotinus (comestibil, bătrân ceva amar, se dezvoltă adesea pe același arbore),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 454-455, ISBN 88-85013-25-2 Panellus stipticus (necomestibil, mai mic, amar, bioluminescent),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 468-469, ISBN 3-405-12116-7 sau chiar cu letal otrăvitoarea Pleurocybella porrigens de culoare mai închisă.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 418-419, ISBN 3-405-12124-8

Specii asemănătoare Legendă: fără semn=comestibil; !=necomestibil; !!=otrăvitor; !!!=letal.

Valorificare thumb|215px|P. ostreatus, cultură și miceliu Folos medicinal În anul 1951, s-a dovedit că specia conține pleuromutilină care este un diterpen produs de mai multe specii de Basidiomycota, în special din genul Pleurotus. Ea este un antibiotic potent și selectiv, activ împotriva unei game de bacterii Gram pozitive, cu nici o rezistență la clasele de antibiotice existente, datorită modului său unic de acțiune. Mai departe s-a ivit un efect pozitiv al buretelui asupra modificărilor patologice privind cancerul de colon provocat de dimetil-hidrazină la șobolani. Deja o doză de numai 5% de Pleurotus ostreatus uscat dat cu hrana a arătat rezultate pozitive cu efect preventiv.P. Bobek, S. Galbavy, L. Ozdin: „Effect of oyster mushroom (Pleurotus ostreatus) on pathological changes in dimethylhydrazine-induced rat colon cancer”, Oncology Reports. Nr. 5 (3), mai-iunie 1998, p. 727-30, PMID 9538185

În ultima perioadă ciupercile au început sa capete o altă întrebuințare, anume cea de medicament. Au fost produse astfel medicamente sub forma de comprimate, injecții, siropuri, tincturi și ceaiuri utile în diferite afecțiuni, fiind mai departe anti-virale și anti-bacteriene, antioxidante, antitumorale, antialergice, antiinflamatorii, analgezice și imunostimulatoare.

Valoare nutritivă thumb|215px|Mâncare de păstravi de fag thumb|215px|Supă mexicană de păstravi Ciuperca este denumită și „carne vegetală”, prin conținutul ei ridicat în proteine (7,0 – 41,5 % s.u.), de hidrați de carbon (16,7- 81,8 % s.u.) de săruri minerale (0,1-1,0 % s.u.), în aminoacizi, în diferite minerale (potasiu, fosfor, siliciu, seleniu) și prin faptul că nu conține amidon și sodiu precum cantități reduse de grăsimi (1,0-6,9%). Astfel poate fi recomandată în alimentația diabeticilor, în combaterea anemiilor, a stărilor de oboseală și ca mineralizant. Structura proteinelor este asemănătoare cu cea din cazeina laptelui, albumina din ou, gliadina din grâu, fiind alcătuite din aceeași aminoacizi esențiali. Valoarea ei nutritivă este dată astfel prin conținutul ridicat în proteine, de asemenea de conținutul lor ridicat în aminoacizi indispensabili pentru organismele vii (aici: acidul aspartic). Mai departe, buretele este bogat în vitamine din complexul B, ca de exemplu (tiamină (B1), riboflavină (B2), niacină (B3), acid pantotenic (B5) , biotină (B7), iar conținutul în vitaminele A, D, K și parțial C este apreciabil.

Cultivare Păstrăvul de fag este o specie de ciuperci ce se pot cultiva mult mai ușor față de șampinioni, fiind puțin pretențioasă la condițiile de microclimat, cu puține boli și dăunători. Pentru cultivarea buretelui există două posibilități – ori cultivat pe substraturi în saci de polietilenă ori pe butuci de lemn.