miniatura|Carte publicitară din 1930 pentru ideea naționalistă germană:Îmi plac negrul, roșul și auriul.Negru este culoarea ochilor ei,Roșu este culoarea buzelor ei,Auriu este culoarea părului ei.Poem de Peter Rosegger (1843–1918). Portret de fată desenat de Franz von Defregger (1835–1921) miniatura|Georg von Schönerer, circa 1893.miniatura|Propagandă național-germană pe un timbru din vremea Primului Război Mondial. Slogan: „Și odată, lumea se va vindeca prin spiritul german.” Mișcarea naționalistă germană (în ) a fost o mișcare naționalistă care a apărut în Austro-Ungaria în rândurile populației de limbă germană. Membrii săi erau numiți naționaliști germani (în ).
Istorie Mișcarea naționalistă germană din Austro-Ungaria își are originea în pierderea poziției dominante a părții vorbitoare de limbă germană a monarhiei austriece. De la revoluția burgheză din 1848, cehii, în special în Țările Coroanei Boeme, au cerut egalitate politică, economică și culturală cu populația germanofonă, care beneficia din vechile privilegii din timpul împărătesei Maria Tereza și al împăratului Iosif al II-lea. Din anii 1870 până la dispariția monarhiei în octombrie 1918, Austria a fost marcată de aceste conflicte naționale.
Conflictele dintre germanofoni și cehi s-au intensificat odată cu formarea guvernului prim-ministrului austriac Eduard von Taaffe în 1879 deoarece Partidul Liberal German (), principalul reprezentant al burgheziei germanofone, nu mai făcea parte din acest guvern. Mișcarea Națională Germană a acuzat Partidul Liberal German, care domnea până atunci în Austro-Ungaria, că nu reprezenta suficient drepturile populației vorbitoare de limbă germană.
În 1882, în colaborare cu Georg von Schönerer, mișcarea a publicat așa-numitul Program de la Linz, care cerea un statut special pentru teritoriile Galiției și Dalmației, punând astfel bazele naționalismului german. Sub sloganul „nici liberal, nici clerical, ci național”, programul cerea o distincție între diferitele popoare care locuiau în Cisleithania și o separare fundamentală a teritoriilor Coroanei Sfântului Ștefan (Transleithania). Documentul solicita un statut special pentru teritoriile Galiției și ale Bucovinei, precum și pentru Dalmația și Bosnia-Herțegovina. În schimb, el a pledat pentru o asociere mai strânsă a teritoriilor ereditare austriece și a pământurilor coroanei boeme cu Imperiul German.
Începând cu 1885, mișcarea s-a divizat în două facțiuni în urma incorporării a numeroși antisemiți în rândurile sale. Von Schönerer, liderul mișcării, un adversar al patriotismului austriac și un antisemit convins, a lansat un paragraf arian în 1885 și a fondat Alldeutsche Vereinigung (), omolog austriac al Alldeutscher Verband. Ura sa rasială și fanatismul naționalist l-au influențat ulterior pe tânărul Adolf Hitler în timpul șederii sale la Viena.
Până la sfârșitul anilor 1880, mișcarea dăduse naștere la numeroase partide și organizații. Ideile sale au influențat și mișcarea völkisch, care le-a perpetuat.
Succesori Din mișcarea național-germană au luat naștere numeroase partide: 1891: Partidul Național German (Deutsche Nationalpartei) 1896: Partidul Popular German (Deutsche Volkspartei) 1901: Asociația pangermanistă (Alldeutsche Vereinigung) 1903: Partidul Radical German (Deutschradikale Partei) 1905: Partidul Muncitorilor Germani (Deutsche Agrarpartei) 1918: Partidul Național-Socialist al Muncitorilor Germani (Deutsche Nationalsozialistische Arbeiterpartei) 1920: Partidul Popular al Germaniei Mari (Großdeutsche Volkspartei)
Note
Bibliografie Molisch, Paul. Geschichte der deutschnationalen Bewegung in Österreich. Jena: Verlag von Gustav Fischer, 1926. Zelenka, Ingeborg. Bürgermeister Franz Kammann und die Deutschnationalen in Wiener Neustadt. Teză de doctorat, Viena, 1973.
Categorie:Politica Cisleithaniei Categorie:Naționalism Categorie:Austro-Ungaria Categorie:Naționalism german Categorie:Politica Austriei