Prezentul glosar de fiziologie conține termeni din domeniul fiziologiei.
A abducție – mișcare de îndepărtare a unui membru față de axul median al corpului. aberație – abatere a unui organ de la tipul normal de formă, de structură sau de funcționare. abilități motorii - capacitatea corpului de a controla și coordona mișcările mușchilor pentru a efectua diferite sarcini; implică activitatea sistemului nervos central și a mușchilor, permițând mișcări voluntare și precise. absorbție - reținerea lichidelor sau a altor substanțe de către țesuturile corpului; cea mai mare parte a absorbției hranei are loc în intestinul subțire (vezi absorbție intestinală). absorbție activă - absorbție care are loc datorită unei activități proprii a celulelor epiteliilor de absorbție, care conțin mai mult oxigen decât în stare de repaus. absorbție celulară - pătrunderea prin membrana celulelor a unos substanțe din sânge în plasma interstițială și care stă la baza vieții celulei. absorbție cutanată (sau parenterală) - pătrunderea prin piele a unor substanțe (novocaină, histamină etc.) care, introduse în creme prin frecare, pătrund mai ușor în piele. absorbție digestivă - proces fizico-chimic prin care principiile alimentare de bază, rezultate prin procesul digestiei, trec în sânge (aminoacizi, glucoză, glicerină, săruri minerale etc.) sau în limfă (grăsimile). absorbție intestinală - pătrunderea în sânge a produșilor rezultați din digestie. absorbție parenterală - vezi absorbție cutanată. absorbție pasivă - absorbție care are loc datorită fenomenelor de difuziune, de diferențe de presiune osmotică. absorbție respiratorie - procesul prin care gazele și aerosolii (și unele anestezice) pătrund în sânge prin intermediul epiteliului alveolelor pulmonare. abstinență - renuntarea parțială sau totală la unele alimente, mai ales la băuturile alcoolice sau la satisfacerea unei nevoi ori unei dorințe (cum ar fi cea sexuală). acatectic - (despre celula hepatică) care devine incapabilă de a reține pigmenții biliari. aciditate gastrică - mărime care exprimă conținutul de acid clorhidric și de clor din sucul gastric. acomodare vizuală - adaptarea ochiului pentru obținerea unor imagini clare a obiectelor situate la diferite distanțe, realizată prin modificarea curburii cristalinului. acroeritroză - colorație în roșu a extremităților, ca urmare a vasodilatației. acromatopsie - incapacitatea de a distinge culorile. actină - proteină care se găsește în mușchi, având rol în contracția acestora. activitate nervoasă superioară - activitate a etajelor superioare ale sistemului nervos central, în scopul coordonării organismului la condițiile de mediu. acțiune dinamică specifică - proprietate a alimentelor de a face să crească metabolismul bazal atunci când sunt introduse în organism. acuitate - capacitatea organismului de a percepe impresiile și senzațiile la un prag coborât sau de a distinge diferențe și nuanțe minime. acuitate vizuală - capacitatea ochilor de a percepe două puncte vizibile sub un unghi cât mai mic; gradul în care o persoană poate distinge detalii fine. acumetrie - vezi audiometrie. acumetru - vezi audiometru. acustic - termen care se referă la sunete sau la simțul auzului. adamantoliză - proces de distrugere a țesutului adamantin. adaptare - proces prin care un organ de simț are un răspuns diminuat gradual la stimularea continuă sau repetată. adductor - mușchi care servește la adducție. adducție - mișcare de apropiere a unui membru de axul median al corpului. adipogen - care produce țesut adipos. adipogeneză - formarea de grăsimi în organismul animal; sinonim: lipogeneză. adipoliză: - proces de dizolvare a grăsimilor prin hidroliză; - funcție prin care un țesut restituie sângelui grăsimile depozitate; sinonim: lipoliză. adiție latentă - apariția unei reacții fiziologice într-un organism, în urma mai multor excitații succesive, dar de mică intensitate; sinonim: sumație. adrenalină - hormon cu acțiune asupra metabolismului, mărind consumul de oxigen și provocând creșterea concentrației glucozei în sânge (sinonime: epinefrină, suprarenină). adrenalinogen - care produce adrenalină. adrenergic - care provoacă secreția de adrenalină; care acționează ca adrenalina. adrenocrom - produs intermediar al metabolismului adrenalinei care determină reducerea timpului de sângerare și mărește rezistența capilară. aerofagie - înghițire și acumulare în stomac a unei cantități de aer și care poate cauza senzații de balonare; la sugari se datorează suptului în gol. afebril - vezi apiretic. aferentație - transmiterea excitației nervoase de la neuronii senzoriali periferici la cei centrali. aferentație directă - aferentație prin care centrii nervoși primesc informații de la receptorii senzoriali (ochi, ureche, piele etc.). aferentație inversă - transmiterea impulsurilor nervoase de la organele de execuție (mușchi, glande etc.) înapoi spre centrii nervoși. agenitalism - absență a secreției interne a glandelor sexuale. agonist: - (mușchi) care produce relaxare, o anumită mișcare, în sensul dorit; - (substanță, agent) care concură la producerea unui anumit efect. agregare a trombocitelor - etapa prealabilă a coagulării sanguine și care are loc în urma aderării la colagen a trombocitelor sub efectul adenozindifosfatului eliberat de acestea. alasotonic - care este cauzat de schimbarea sau scăderea turgescenței. albuminogen - care produce albumină. alcaliemie - creșterea pH-ului sau scăderea concentrației ionilor de hidrogen din sânge; alcaloză. alcaloză - vezi alcaliemie. alcoolemie: - prezență temporară a alcoolului în sânge; procent de alcool în sânge; - test utilizat în medicina legală și pentru verificarea gradului de alcool în sânge al șoferilor. alcoolurie - prezență temporară a alcoolului în urină. algezimetrie - determinare, cu ajutorul unui instrument numit algezimetru, a intensității excitației necesare pentru apariția unei senzații dureroase. algezimetru - vezi algezimetrie. algie - durere care apare survine spontan sau ca urmare a excitării unei formațiuni nervoase senzitive de către un proces patologic. algopareunie - copulație dureroasă. ambidextrie - capacitate de a se folosi cu aceeași îndemânare de ambele mâini. amfotonie - stare de hiperactivitate a segmentului vegetativ simpatic și parasimpatic al sistemului nervos. amiostazie - tremur muscular. amiotonie - deficiența sau absența tonusului muscular; sinonim: miatonie. ampliație: - creșterea în dimensiuni în toate sensurile a cavității toracice în timpul inspirației; - mărirea abdomenului în timpul sarcinii sau prin acumulare de lichid în peritoneu. anabolism - fază a metabolismului în care substanțele nutritive se transformă în substanțe proprii organismului (sinonim: asimilație, vezi și metabolism, catabolism). anafilaxie - sensibilitate crescută a organismului față de administrarea extradigestivă repetată de proteine străine. anageneză - regenerare a țesuturilor vii distruse accidental. analiza mersului – evaluarea manierei sau stilului de mers al unei persoane, realizată de regulă prin observarea deplasării acesteia în linie dreaptă. analiza mișcării – investigarea mișcării umane, utilizată mai ales în medicina sportivă pentru a cunoaște structura, funcționalitatea și eficiența acesteia. analizator - aparat anatomofuncțional, constituit dintr-un receptor periferic (organ de simț), dintr-o cale prin care excitația acestuia se transmite în sistemul nervos central și dintr-un capăt central (celulele scoarței cerebrale), în care se termină calea nervoasă. analizator kinestezic - aparat anatomofuncțional care analizează mișcările (sinonim: analizator motor). analizator motor - vezi: analizator kinestezic. androgeneză (sau androgenie) - proces de producere a hormonilor masculini. andropauză: - perioadă de involuție, începând de la o vârstă determinată, a funcției testiculare, ce determină scăderea testosteronului plasmatic, iar pe plan clinic scăderea libidoului, reducerea pilozității sexuale, tulburări cardiovasculare, neuropsihice, neurovegetative și osoase; - ansamblu de manifestări organice și psihice apărute la bărbați în această perioadă. anduranță - capacitatea organismului de a susține efortul sau activitatea fizică într-o perioadă extinsă de timp. anergie - stare a unui organism care a pierdut capacitatea de a reacționa specific la un alergen sau antigen la care a fost sensibilizat anterior. anergizant - care provoacă anergie. angiospasm - micșorarea vaselor sanguine dintr-o anumită regiune a corpului, ca urmare a contracției fibrelor musculare circulare din tunica medie; determină tulburarea circulației locale și creșterea tensiunii arteriale. anizomenoree - ritm neregulat al ciclurilor menstruale. anizosfigmie - inegalitate în amplitudinea pulsului arterial. anizostenie - inegalitate a tonusului în unele grupe de mușchi. antagonism - opoziție funcțională reciprocă între două acțiuni ale unor sisteme, organe, fenomene sau substanțe biochimice. anteversie - îndoire, întoarcere sau deplasare anterioară a unui organ. antiperistaltism - activitate a tubului digestiv care constă în contrații inverse sensului normal (de la intestinul gros spre stomac), putând avea drept consecință evacuarea alimentelor și a sucurilor gastrice prin vărsături; vezi și mișcări antiperistaltice. antisialagog - (factor) care diminuează sau stopează secreția salivară. antrenament fizic - pregătire, prin exercițiu metodic, pentru atingerea anumitor performanțe fizice (vezi și exercițiu fizic). aparat de exerciții fizice - un dispozitiv care antrenează un mușchi sau o grupă de mușchi opunând o anumită rezistență în execuția unei mișcări fixe, exemple: presa pentru picioare, aparat cu scripeți pentru flexii la biceps, aparat pentru abdomen. apărare musculară - contracție provocată și dureroasă a mușchilor peretelui abdominal, care dispare la palparea progresivă și reflectă o inflamație localizată. aperistaltism - lipsă a peristaltismului. apiretic - (despre pacienți) care are temperatura corpului în limite normale; (despre procese patologice) care nu este însoțit de febră; sinonim: afebril. aplastic - care nu prezintă indicii de regenerare a globulelor roșii. apnee - suspendarea temporară a respirației, voluntar sau prin diferite metode (de exemplu prin strangulare). apocrin - (despre glande) care, odată cu secreția, elimină și o parte a celulei; secreția apocrină este caracteristică glandei mamare. apoptoză - moarte celulară izolată și programată, care încheie ciclul celular normal al unei celule și creează condiții fiziologice pentru înlocuirea sa. arc reflex - ansamblul elementelor nervoase care asigură transmiterea unei excitații până la un ganglion nervos și reacția consecutivă inconștientă a unui mușchi (reflex). arderi - proces de descompunere prin oxidare a substanțelor vii din organism. areflexie - absență a reflexelor. arteriectazie - dilatare a arterelor. artrocinematică - analiza mișcărilor relative care apar între suprafețele conjugate ale unei articulații (de rostogolire, alunecare sau pivotare). artrogeneză - proces de formare a oaselor. artromalacie - hiperlaxitate ligamentară. asfigmie - absență temporară a pulsului. asimilație - vezi anabolism. asinclitism - mod asimetric de angajare și coborâre a fătului în bazinul matern. asinergie - incapacitate patologică de a îndeplini simultan diferite mișcări elementare care intră în constituirea unei activități motrice, din cauza dereglării succesiunii contracțiilor musculare care participă la un gest esențial; disinergie. asistolie: - slăbire a sistolei cardiace, în special în ultima fază a bolilor cardiace; (impropriu) insuficiență cardiacă totală; - insuficiență funcțională a unui organ (ficat, stomac, intestin). aspermatic - lipsit de spermă. aspermatism - imposibilitate de producere sau de evacuare a lichidului seminal; sterilitate masculină. astenocorie - reflex fotopupilar întârziat la lumină.