Raționamentul deductiv este o operație a gândirii ordonate prin care se obține o judecată nouă numită concluzie din două judecăți anterioare dintre care prima este denumită premisă, iar a doua termen mediu pe baza raporturilor logice dintre ele.
Un exemplu al celui mai simplu raționament deductiv: Toți oamenii sunt muritori. Socrates este un om. Prin urmare, Socrate este muritor.
Separare-concluzii Inferența în care una dintre premisele este o judecată de separare, iar cea de-a doua coincide cu unul dintre membrii judecății disjunctive (1) sau neagă totul cu excepția unui singur (2). În concluzie, toți membrii sunt respinși, cu excepția celor indicate în a doua condiție (1) sau a membrilor lipsă (2).
Forme ale modurilor corecte de separare și concluzii categorice Modul de aprobare-respingere (aici este necesară o hotărâre strict separativă). Aceasta este: prima premisă: fie A, fie B, sau C ..., a doua premisă: B; concluzie (concluzie): prin urmare, nu A, nu C .... Modul negativ de aprobare . Aceasta este: prima premisă: A sau B sau C ..., a doua premisă: nu A, nu C ...; concluzie (concluzie): prin urmare, B.
Vezi și Silogismul Deducție Logică Raționament Raționament logic Subiect logic
Categorie:Logică Categorie:Rezolvare de probleme Categorie:Terminologie filozofică