Pelaghia, cunoscută ca Pelaghia din Antiohia și Pelaghia Fecioara, (în ; ) a fost o fecioară consacrată și o sfântă muceniță creștină care a preferat mai degrabă să se sinucidă în timpul Persecuției lui Dioclețian, pe când avea 15 ani, decât să fie obligată de soldații romani să aducă o ofrandă publică zeilor păgâni. Inițial, ea era prăznuită pe 8 octombrie,Wright's Syriac Martyrology. împreună cu Pelaghia, care a fost mai înainte desfrânată și cu Pelaghia din Tars.Sinaxarul grecesc. În Biserica Romano-Catolică, ea este prăznuită pe 9 iunie, iar în orașul Napoli din Italia este sărbătorită pe 5 octombrie.
Viață Pelaghia este menționată de episcopul Ambrozie al MediolanuluiAmbrozie al Mediolanului, De Virg., III, 7, 33. și a fost subiectul a două predici ale arhiepiscopului Ioan Gură de Aur al Constantinopolului. Ioan Gură de Aur, Hom. in Matth. lxvii. Era singură acasă în timpul Persecuției lui Dioclețian atunci când au sosit soldații romani. A ieșit afară pentru a-i întâmpina și, aflând că intenționau să o ia cu forța pentru a participa la un sacrificiu păgân, a primit permisiunea să intre în casă pentru a-și schimba hainele. S-a urcat pe acoperișul casei și s-a aruncat în mare. Sursele patristice tratează moartea ei mai degrabă ca un martiriu sacru decât ca o sinucidere rușinoasă.
Moștenire Povestea Pelaghiei a reprezentat sursa probabilă a relatărilor controversate ulterioare cu privire la viața Pelaghiei din Tars.
Note
Bibliografie .
Vezi și Sfânta Marina din Antiohia, cu care este adesea confundată
Categorie:Martiri creștini