miniatura|275x275px|Reichskommissariat Ucraina, unul dintre Reichskommissariatele înființate de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. (în traducere, „comisariat al -ului”) este o denumire în germană dată entității administrative condusă de un oficial guvernamental denumit (în traducere, „comisar al -ului”). Deși au existat ai multe astfel de entități mai ales în perioadele imperială germană și nazistă în mai multe domenii (cum ar fi , , epurarea etnică etc.) acesta este cel mai frecvent folosit cu referire la unitățile teritoriale cvasi-coloniale înființate de către Germania Nazistă, în multe din țările ocupate în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Deși, oficial și în sens juridic, ele se situau în afara Reich-ului German, aceste entități erau controlate direct de către autoritățile civile supreme (ii), care guvernau teritoriile ca guvernatori germani, în numele și ca reprezentanți direcți ai lui Adolf Hitler.Rich, Norman: Hitler's War Aims: The Nazi State and the Course of Expansion, p. 217.
Introducerea acestor administrații teritoriale avea mai multe scopuri. Cele înființate sau care urmau să fie înființate în Vestul și Nordul Europei erau, în general, imaginate ca faze de tranziție pentru viitoarea incorporare a diferitelor țări germanice din afara Germaniei antebelice într-un stat nazist extins.Bohn, Robert: Die deutsche Herrschaft in den "germanischen" Ländern 1940-1945, p. 39. Omoloagele lor din est slujeau în primul rând scopuri colonialiste și imperialiste, ca surse pentru un viitor pentru colonizare germană și .Gumkowski, Janusz; Leszczynski, Kazimierz: Poland Under Nazi Occupation. Kay, Alex J: Exploitation, resettlement, Mass Murder: Political and Economic Planning for German Occupation Policy in the Soviet Union, 1940–1941.
Un alt contrast era nivelul de reorganizare administrativă pusă în aplicare în aceste două tipuri de unități. Ca în multe alte teritorii cucerite de germani, administratorii și birocrații locali au fost presați să-și continue operațiunile cotidiene (mai ales la nivelurile medii și inferioare) deși sub supraveghere germană. De-a lungul războiului, ele din Europa de Vest și din cea de Nord, și-au păstrat pur și simplu structura administrativă existentă anterior dar în Europa de Est au fost introduse astfel de structuri complet noi.
Toate aceste entități erau, totuși, destinate în cele din urmă integrării într-un Mare Germanic (în ), care să cuprindă zona generala a Europei de la Marea Nordului la Munții Ural, în care Germania urma să formeze teritoriul de bază.
Europa de Vest și de Nord Reichskommissariat Norwegen ( între 1940 și 1945). Reichskommissariat Niederlande (ocupația germană a Țărilor de Jos, între 1940 și 1945). Reichskommissariat Belgien-Nordfrankreich (ocupația germană a Belgiei și Franței de Nord, Nord-Pas-de-Calais, în 1944. Anexată retroactiv direct în Reich-ul German, în decembrie 1944, ca noile , și , deși mare parte din regiune deja nu mai era sub control german.
Fostele teritorii Sovietice În vara anului 1941, ideologul german nazist Alfred Rosenberg a sugerat că, pentru a facilita destrămarea Uniunii Sovietice și Rusiei ca entitate geografică, teritoriul sovietic cucerit ar trebui să fie administrat în următoarele cinci Reichskommissariate: Reichskommissariat Ostland (RKO) (Țările Baltice și Belarus, extins spre est, prin includerea unor părți din Vestul Rusiei) 1941-1944/45. Reichskommissariat Ukraine (RKU) (Ucraina mai puțin Galiția de Est, Transnistria română și Crimeea, și la sfârșitul lunii mai 1941 a fost extinsă spre est până la Volga); 1941-1944. Reichskommissariat Don-Wolga (aproximativ de la Marea de Azov la Republica Germană de la Volga, inclusiv Rostov, Voronej, și Saratov; la sfârșitul lunii mai 1941, a fost împărțită între Ucraina și Kaukasus); nu a fost înființată niciodată. Reichskommissariat Moskowien (RKM) (zona metropolitană Moscova și restul Rusiei Europene, mai puțin Karelia și peninsula Kola, promise a fi retrocedate Finlandei); nu s-a organizat niciodată pe deplin. Înaintarea militară germană s-a oprit în 1941/42. Reichskommissariat Kaukasus (RKK) (Sudul Rusiei și zona Caucaz); nu s-a organizat niciodată complet. Înaintarea militară germană s-a oprit în 1942/43. Reichskommissariat Turkestan (RKT) (republicile și teritoriile din Asia Centrală); nu s-a înființat. La cererea lui Hitler, proiectul Turkestanului a fost amânat de către Rosenberg pentru viitorul imediat, ordinul fiind să se concentreze pe Europa pentru moment.Dallin, Alexander: German rule in Russia 1941–1945: A Study of Occupation Policies. Asia Centrală a fost identificată drept o viitoare țintă a , întrucât în curând armatele vor fi gata să se mute mai spre est, după consolidarea victoriei în Rusia Sovietică. Interesul manifestat pentru o parte din zonă de principalul partener al Germaniei din cadrul Axei, Imperiul Japonez, putea deveni un subiect de discuție în raport cu proiectul acesteia din urmă pentru .
Printre unitățile suplimentare care au fost în discuție la diferite momente de timp s-au numărat Reichskommissariat Don-Wolga dar, prin cea de-a doua jumătate a lunii mai 1941, numărul de unități administrative care urmau să fie stabilite în est se limitase la patru; precum și un Reichskommissariat Ural pentru centrul și sudul regiunii Ural.Wasser, Bruno: Himmler's Raumplanung in Osten: Der Generalplan Ost in Polen 1940-1945, p. 51.
Referințe
Categorie:Unități administrative