Abu Ali Hasan ibn Ali ibn Ishaq al-Tusi (), cunoscut sub numele onorific de Nizam al-Mulk ( "Ordinul ținutului" în limba persană), a fost un vizir de origine persană în serviciul a doi sultani ai imperiului Selgiuc (1063-1092).Holt P.M., Lambton K.s. Ann, Lewis Bernard (2008). The Cambridge History of Islam Volume 1A. Cambridge University press. p. 169 Nizam al-Mulk este autorul Seyasat Nameh (Cartea Guvernării), un tratat despre arta guvernării imperiilor, administrație și o critică adusă adepților Islamului șiit.Morgan David (2016). Medieval Persia 1040-1797 Second Edition. Routledge. p. 20
Prima parte a vieții
Născut în 1018/20Lewis Bernard (2003). The Assassins a radical sect in Islam. Perseus Books Group. p. 31 în Tus, Korasan, Nizam al-Mulk a fost fiul unui oficial persan aflat în serviciul dinastiei turcice Ghaznavide care a condus Korasanul, Afghanistanul si nordul Indiei din 977 până în 1186.Holt P.M., Lambton K.s. Ann, Lewis Bernard (2008). The Cambridge History of Islam Volume 1A. Cambridge University press. p. 147 În 1040 Abu Ali Hasan și tatăl său părăsesc Tus pentru Ghazna, capitala imperiului Ghaznavid.Hitti, Philip K (2002). History of the Arabs. Palgrave Macmillan. p. 464 Vreme de trei ani, până la întoarcerea în Korasan, Abu Ali Hasan a lucrat ca funcționar pentru curtea Ghaznavidă.Bașan Aziz (2010). The great Seljuqs, a history. Routledge. P. 32
În serviciul Imperiului Selgiuc
În a doua jumătate a secolului al XI-lea, „nu doar istora Bagdadului, ci cea a întregii lumi islamice a fost dominată de figura lui Niẓām al-Mulk”.Azzam, A.R. 2014. Saladin: Triumful Renașterii Sunnite (traducere: Sorin Șerb). București: Corint Books. p.36 Peakok notează în lucrarea sa, dedicată selgiucizilor, ideea conform căreia:Această transformare percepută a selgiucizilor dintr-o forță barbară de războinici în arhitecții unui imperiu civilizat este adesea asociată cu marele vizir a lui Malik-Șah I, Nizam al-Mulk. După cum a afirmat un contemporan, „el a fost cel care a construit statul selgiucid”, prin introducerea normelor de guvernare persano-islamice. Totuși, o sursă diferită, remarcă despre Tughril, că el a fost „primul dintre regii selgiucizi și cel care a construit statul lor”. Ambele caracterizări au o măsură de adevăr. Poate că nu este surprinzător faptul că contemporanii au fost confuzi. Prăbușirea bruscă a imperiilor existente în Asia de Vest, de la mijlocul până la sfârșitul secolului al XI-lea ... înaintea selgiucizilor nu este ușor de explicat astăzi, și aparenta rapiditate a transformării de la armată la imperiu este la fel de năucitoare ca amploarea rapidității cuceririlor. Peacock, A.C.S. 2015. The Great Seljuk Empire. Edinburgh: Edinburgh University Press. p. 20-21Atât administrația lui Alp Arslān, cât și cea a lui Malikšāh s-a aflat în mâinile acestui „vizir remarcabil în întreaga istorie politică a islamului”.Hitti, Philip. 2008. Istoria arabilor (traducere: Irina Vainovski Mihai). București: ALL. p. 303 Deși, în mod clar, cei doi sultani au fost comandanți militari talentați și șefi de stat înzestrați, influența lui Niẓām al-Mulk asupra monarhilor a fost atât de mare, încât a putut fi considerat efectiv un co-conducător al lui Alp Arslān și Malikšāh, datorită rolului semnificativ jucat în afacerile țării.Zaporozhets, V.M. 2012. The Seljuks (traducere: K.A. Nazarévskaia). Hannover: V.M. Zaporozhets. p. 160 Conform lui ibn-Ḫallikān „’în cei douăzeci de ani de domnie ai lui Malikšāh, întreaga putere s-a aflat în mâinile lui Niẓām al-Mulk, sultanul neavând altceva de făcut decât să stea pe tron sau să meargă la vânătoare’”.
Demn de menționat este faptul că, Niẓām al-Mulk a fost înzestrat în a sa funcție, într-un moment în care ordinea tărâmului fusese slăbită, pământurile distruse, iar populația împovărată de o sărăcie cumplită, însă vizirul de sorginte persană a pus lucrurile în ordine, inovând constant pentru a face provinciile să înflorească. Obiceiul de până atunci era ca taxele să fie colectate în urma muncii solului și cheltuite în folosul armatei, căci anterior nimeni nu era în posesia unei proprietăți feudale (în arabă: iqṭā‘), dar Niẓām al-Mulk a realizat faptul că impozitele nu erau colectate de pe teren, din cauza stării sale proaste și nici veniturile nu erau realizate din același motiv. El a distribuit și a acordat al-iqṭā‘ soldaților, oferindu-le acestora o sursă de venit și statului, încasări aferente. Astfel, a garantat pământurilor un stimulent pentru a le face să prospere și în cel mai scurt timp au revenit la a fi în cea mai roditoare formă a lor.Peacock, A.C.S. 2015. The Great Seljuk Empire. Edinburgh: Edinburgh University Press. p. 237
Niẓām al-Mulk a condus masele cu prudență și le-a aranjat treburile cu a lui politică, iar cu stiloul său a împărțit regatul, ce fuseseră câștigat prin tăișul sabiei. A investigat, de asemenea, donațiile și lucrările publice, stabilind oameni de încredere în poziții de conducere.Peacock, A.C.S. 2015. The Great Seljuk Empire. Edinburgh: Edinburgh University Press. p. 238 Este bine cunoscut faptul că, atunci când Malikšāh a tratat cu neglijență câteva dintre recomandările cheie ale vizirului, în privința administrării rânduielilor, soarta Imperiului Selgiuc a fost periclitată, din motiv că sultanul a respins cu vehemență să încadreze în serviciul armatei sale un număr mai mare de soldați, nu a fost de acord cu alcătuirea unui serviciu special pentru strângerea informațiilor și nici nu a organizat un departament de protecție al statului, toate aceste refuzuri contribuind la fundamentul pentru care Imperiul Selgiuc a slăbit și a intrat într-un declin în secolul al XII-lea.Zaporozhets, V.M. 2012. The Seljuks (traducere: K.A. Nazarévskaia). Hannover: V.M. Zaporozhets. p. 160-162
Pe lângă realizările pe plan politic, Niẓām al-Mulk s-a remarcat și pe planul religios, fiind recunoscut drept „arhitectul renașterii sunnite”Azzam, A.R. 2014. Saladin: Triumful Renașterii Sunnite (traducere: Sorin Șerb). București: Corint Books. p. 36, renaștere pe care a inițiat-o ca reacție împotriva provocărilor șiite și al cărui mesaj ecumenic a fost transmis, în mod special, prin învățătura din cadrul madraselor. Acesta a transformat „noul sunnism în politică” și l-a integrat „în structura efectivă a guvernării selgiuce, căci înțelesese ideea că „în epoca post-califat, guvernul și religia trebuiau să se asocieze”. Ortodoxia lui moderată a fost acceptată „mai mult sau mai puțin, de toți musulmanii” și a reprezentat „o trinitate teologică formată din șafeism – ca școală de drept, asharism – ca teologie dogmatică și sufism – ca tradiție mistică.Azzam, A.R. 2014. Saladin: Triumful Renașterii Sunnite (traducere: Sorin Șerb). București: Corint Books. p. 36-43 Azzam mai nota că:...politicile acestuia erau motivate de obsesia restabilirii unui puternic stat centralizat islamic, bazat, în principal, pe moralitate. Deși nu a reușit să materializeze această viziune, căci forțele, ce doreau fărâmițarea, avansaseră peste măsură, a întreprins câteva încercări de organizare social-politică, unele dintre ele reușind în moduri neașteptate, chiar dacă au fost necesare două secole pentru a fi aplicate”.Azzam, A.R. 2014. Saladin: Triumful Renașterii Sunnite (traducere: Sorin Șerb). București: Corint Books. p. 58 Un alt aspect important în strânsă legătură cu marele erudit persan este influența pe care o exercita asupra lui Malikšāh și care spre sfârșitul vieții lui, s-a diminuat considerabil. Încă din jurul anului 1080, sultanul selgiucid părea să fi început să se întoarcă împotriva lui Niẓām al-Mulk, ca reacție împotriva influenței și autorității pe care el le poseda, însă acesta s-a simțit insuficient de puternic încât să-l îndepărtezePeacock, A.C.S. 2015. The Great Seljuk Empire. Edinburgh: Edinburgh University Press. p. 239 și singurele lucruri care au împiedicat înlocuirea lui au fost dragostea și admirația armatei. Adversarii lui Niẓām al-Mulk, printre care, Tāğ al-Mulk, au încercat de nenumărate ori să îi compromită statutul în ochii suveranului, făcând aluzie, în principal, la puterea colosală consolidată în mâinile sale.Zaporozhets, V.M. 2012. The Seljuks (traducere: K.A. Nazarévskaia). Hannover: V.M. Zaporozhets. p. 153-154 În realitate, era incontestabil că vizirul a luat multe decizii importante de unul singur, dar ele s-a bizuit întotdeauna pe evaluarea sa corectă asupra nevoilor statului. Chiar și așa, impulsionat fiind de rivalii persanului, Malikšāh îi trimite o scrisoare unde îl acuza spunând:Mi-ai luat domeniile, țara. Mi-ai împărțit țara printre fiii, cumnații și mamelucii tăi; pe pământurile mele și în împărăția mea, te comporți ca co-conducătorul meu! Se pare că ar trebui să-ți iau stiloul și să eliberez poporul de a ta trădare.Zaporozhets, V.M. 2012. The Seljuks (traducere: K.A. Nazarévskaia). Hannover: V.M. Zaporozhets. p. 154-155Încrezător în propria sa autoritate, cât și în faptul că toate acțiunile sale s-au bazat pe interesul absolut al țării și, în special, pe cel al sultanului, Niẓām al-Mulk i-a răspuns imediat cu următoarele rânduri: „Stiloul meu și coroana ta – sunt două obiecte strâns legate între ele. Când mi-l iei pe primul de lângă mine – al doilea va cădea de pe al tău cap”Zaporozhets, V.M. 2012. The Seljuks (traducere: K.A. Nazarévskaia). Hannover: V.M. Zaporozhets. p. 155, subliniind astfel că, adevărul conform căruia puterea sa era similară cu cea a cârmuitorului, iar frâiele imperiului se aflau, de fapt, în brațele sale.
Abia la finalul domniei sale, Malikšāh a îndrăznit să acționeze direct împotriva lui Niẓām al-Mulk, promovându-l pe rivalul său, birocratul Tāğ al-Mulk în locul lui. Unele surse chiar îl acuză pe sultan că a avut o mână în asasinarea vizirului.
Seyasat Nameh („Cartea guvernării”)
La solicitarea sultanului Malik Shah, Nizam al-Mulk a scris cea mai importantă dintre lucrările sale, Seyasat Nameh (Cartea Guvernării)Hitti, Philip K (2002). History of the Arabs. Palgrave Macmillan. p. 477, un tratat despre arta guvernării imperiilor, administrație și o critică adusă adepților Islamului șiit.Stewart Sarah, Herzig Edmund (2015). The Age of the Seljuqs – the idea of Iran, volume VI. I.B. Tauris & Co Ltd. p. 27 Lucrarea, redactată în jurul anilor 1091-1092 punctează diferitele neajunsuri ale statului, oferind recomandări pentru eliminarea acestora și frunizând o analiză a structurilor guvernamentale din alte țări, dar și a condițiilor actuale din teritoriile selgiucide.Zaporozhets, V.M. 2012. The Seljuks (traducere: K.A. Nazarévskaia). Hannover: V.M. Zaporozhets. p. 38
În redactarea ei, Niẓām al-Mulk nu a făcut referire la niciun nume, nici nu s-a incriminat, dar a menționat în termeni generali, cine erau inamicii statului – întâmplător și el -, sculptând astfel, căile pe care un monarh ar trebui să le urmeze pentru a-și menține supușii mulțumiți. Din păcate, reformele vizirului nu vor niciodată implementate, pentru că sultanul moare la o lună distanță de el, după care imperiul de destramă în bucăți. Ceea ce supraviețuiește, este cartea lui, tradusă în limbaj simplu și care într-un mod admirabil reproduce stilul original persan.Al-Mulk, Niẓām. 1960. The Book of Government or Rules for Kings (traducere: Hubert Darke). New Heaven: Yale University Press. p. 12
Seyasat Nameh, alături de Qabus Nameh, au fost considerate secole de-a rândul ca modele de guvernare influențând chiar și lucrarea lui Machiavelli, Principele.Axworthy Michael (2007). Iran: Empire of the mind. Penguin Books. p. 219-220
Nizamiyyah