Prezentul glosar conține termeni din domeniul hidrotehnicii.
A ablațiune - transportare a materialului erodat de către ape (și vânturi). absorbție - fenomen prin care un corp plutitor este tras sub apă, supt sau înghițit de apă. accident hidrotehnic - accident cauzat de funcționarea defectuoasă, avarierea sau distrugerea unei construcții hidrotehnice, având drept consecință eliberarea necontrolată a unei mari cantități de apă, ce duce la pierderi de vieți umane sau la efecte nefaste asupra mediului. aciditatea apei - cantitatea de acid din apă. acumulare nepermanentă - acumulare realizată prin bararea unui curs de apă sau ca incintă laterală îndiguită, având rol numai pentru atenuarea viiturilor. aducțiune - construcție hidrotehnică pentru aducerea apei de la priză la turbină, constând, în funcție de condițiile locale, fie din canale, descoperite sau acoperite, fie din tunele sau conducte. aerlift - dispozitiv pentru ridicarea apei, bazat pe diferența de greutate specifică între apă și emulsia de aer din apă. aerotanc - vezi bazin de nămol activat. afluent - curs de apă curgătoare secundară, considerată în raport cu apa curgătoare mai mare în care se varsă. afluență: - curgere abundentă a unui lichid, apă curgătoare; - acces al apei superficiale sau subterane într-un râu, lac sau mare. afuiere - eroziunea albiei unei ape curgătoare în aproprierea fundației unei construcții hidrotehnice. agest: - (regionalism) aglomerare de bușteni, crengi etc. aduse de ape la cotul unui râu; - loc la cotul unui râu unde se îngrămădesc bușteni, crengi etc. aduse de ape; - buștean adus de ape. ajutaj - dispozitiv cu formă precisă, care poate realiza o anumită curgere a unui lichid. alcalin - (despre ape, izvoare) care conține (în soluție) o anumită cantitate de săruri de sodiu și potasiu. alimentare (a cursului de apă sau a apei stătătoare) - proces prin care cursul de apă sau apă stătătoare primesc noi volume de apă, fie din precipitații, fie din ape subterane. alimentare (cu apă) - totalitatea lucrărilor tehnice destinate captării, transportului și distribuției apei necesare unei localități, unei industrii, unei ferme agricole. altitudine medie (a unui bazin hidrografic) - caracteristică morfometrică a bazinului, reprezentând raportul dintre suma produselor altitudinilor medii și suprafețelor parțiale cuprinse între curbele de nivel și suprafața totală a bazinului. alogen, curs de apă ~ - curs de apă care străbate o regiune aridă, fără scurgere, cu un debit mare, adus dintr-o zonă situată în amonte. aluvionare - (proces de) depunere a materialelor transportate de râuri, în albia, în lunca sau în porțiunea de vărsare a acestora; acumulare fluviatilă. aluviune - depozit format din bolovani, pietriș, nisip, mâl etc, adus de apele curgătoare și depus pe fundul albiei, pe luncă sau la vărsare. ambranșament - ramificație secundară a unei conducte de canalizare. amenajare hidraulică - ansamblu de lucrări pentru prevenirea acțiunilor dăunătoare ale unui curs de apă și pentru valorificarea resurselor lui potențiale. amonte (în ~) - pe cursul superior al unui râu, spre izvor (în opoziție cu aval). ampriză - lățimea fâșiei de teren pe care se construiește un dig, baraj, canal. anafor - vârtej format de apă în lungul țărmurilor. anastomozat - (despre traseul unui curs de apă) ramificat în numeroase brațe care se despart mereu și iarăși se reunesc. anrocament - aglomerare de blocuri din piatră sau beton, de bolovani etc, care formează platforme de întărire, diguri etc. apă agresivă - apă care, datorită conținutului chimic, atacă metalele betoanelor utilizate în construcțiile submerse. apă curgătoare - apă care curge pe o albie înclinată și se varsă în altă apă mai mare; vezi și apă stătătoare. apă de alimentare - apa care provine dintr-o stație de tratare sau dintr-o captare de apă subterană și trece în rețeaua de alimentare. apă de canal - amestec de ape menajere cu ape pluviale scurse din perimetrul canalizat. apă de purjare - apa rezultată din operațiile de curățare a instalațiilor de impurități sau de reziduuri, evacuată sub un curent de apă sub presiune. apă degradată - apă în care se varsă dejecții sau ape reziduale, industriale ori menajere. apă de suprafață - apă care curge sau care stagnează la suprafața solului. apă dulce - apă care are în mod natural o slabă concentrație de săruri sau care este considerata aptă captării și tratării în vederea producerii apei potabile. apă dură - apă care conține săruri peste limita admisă. apă epurată - apă din care au fost îndepărtate, prin procedee mecanice, chimice etc., substanțe dăunătoare antrenate în suspensie sau dizolvate. apă industrială - apă folosită într-un proces industrial, de regulă fără tratamente importante. apă menajeră - apa rezultată din activități casnice, evacuată, de regulă, în canalizare. apă plată - apă potabilă care nu conține dioxid de carbon și conține săruri sub 500 mg/litru. apă potabilă - apă utilizată în alimentația umană, având o serie de proprietăți fizico-chimice și organoleptice. apă reziduală - apă rezultată din procesele reziduale și activitățile menajere, care conține diferite elemente sau substanțe chimice nocive, microorganisme patogene (virusuri, bacterii). apă salmastră - apă marină, având conținutul de săruri intermediar între apă dulce și apă sărată. apă stătătoare - apă care se adună în depresiuni ale terenului (baltă, lac, mare); vezi și apă curgătoare. apă subterană - pânza freatică sau apa care există în cavitățile din interiorul Pământului. apeduct - construcție hidrotehnică folosită în scopul conducerii apei prin curgere liberă de la punctul de captare până la cel de utilizare (într-o așezare umană). ape mari - fază a scurgerii râurilor, cauzată de topirea zăpezilor și ploi suprapuse. ape uzate - apele folosite în procese industriale de producție sau în gospodăriile populației, poluate cu diferite substanțe, evacuate prin intermediul sistemului de canalizare în receptori naturali (râuri, lacuri, mări) sau pe diferite terenuri, cu sau fără epurare prealabilă. apometru - aparat pentru măsurarea volumului de apă scurs printr-o conductă sau canal. arierbec - partea din aval a unui picior de pod, având, de obicei, formă semicirculară sau ogivală, care împiedică formarea vârtejurilor și ușurează scurgerea apei; vezi și avanbec. aripă - fiecare dintre cele două ziduri de sprijin care pleacă de la portalul unui tunel și susțin taluzurile de la capete. arteră - conductă hidraulică principală de alimentare, prin care se transportă apa spre locul de consum. asanare - înlăturarea surplusului de ape în scopuri economice, de salubritate sau estetice prin lucrări hidrotehnice ample. aterisament - depozit de aluviuni transportate de ape și special în aval de lucrările de combatere a eroziunii. autocaptare - fenomen caracteristic regiunilor carstice, prin care un râu își captează propriile ape. autoepurație - proces de purificare naturală a apelor reziduale vărsate în ape de suprafață, prin acțiunea bacteriilor aerobe. autoetanșare - realizare a impermeabilității unui dig ca urmare a proprietăților materialelor de construcție. aval (în ~) - (în legătură cu o apă curgătoare, în opoziție cu amonte), mai aproape de vărsare; urmând cursul unei ape. avan(t)bec - parte a unui picior de pod situată către punctul de unde curge apa, amenajată special pentru a-l proteja împotriva presiunii apei și a corpurilor transportate de aceasta; vezi și arierbec. avanradă - lucrare care este executată cu scopul de a preveni afluirile și care este plasată în amonte față de o construcție hidraulică.
B bajoaier - perete lateral al unei ecluze; fiecare dintre cele două plutitoare laterale ale unui doc plutitor. baliză hidrografică - geamandură cu structură metalică deasupra flotorului, servind ca reper la lucrările hidrotehnice. baltă - porțiune largă din luncă, în care apa din inundare stagnează mult, uneori tot anul, cu lacuri temporare sau permanente, cu gârle, având o vegetație acvatică bogată și o faună specifică. banchetă: - construcție accesorie a unui dig; - porțiune orizontală, relativ îngustă, în formă de treaptă, amenajată în lungul unui terasament sau al unui taluz, pentru a-i spori stabilitatea. baraj: - obstacol artificial ridicat pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei (pentru crearea unui lac de acumulare) sau a-i regulariza cursul; vezi și: stăvilar, zăgaz; - obstacol transversal pe firul unei ape curgătoare, unei văi. baraj de terasament - baraj de mari dimensiuni, creat prin plasarea și compactarea unei movile semi-plastică din diferite compoziții de sol sau rocă. baraj gravitațional - baraj care reține apa folosind doar greutatea materialului și rezistența acestuia împotriva fundației pentru a se opune presiunii orizontale a apei care împinge împotriva acestuia. bară: - prag de nisip situat sub apă, de obicei în fața gurii de vărsare a unui fluviu; - val de mare care urcă o dată cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. barbacană - deschidere într-o construcție hidrotehnică ce permite trecerea apei și reducerea presiunii hidrostatice. batardou - incintă construită în apă, în interiorul căreia, după evacuarea apei, se execută lucrări pentru fundații de poduri. batigraf - batimetru înregistrator. batigrafie - măsurare a adâncimii apei în mări și oceane. batigramă - diagramă care reprezintă fundul unei mări sau al unui ocean. batimetrie - ramură a hidrometriei care se ocupă cu măsurarea adâncimii apei din lacuri, râuri, mări și oceane. batimetru - aparat (tip ecosondă) pentru măsurarea adâncimii obiectelor aflate în apă. batireometru - instrument pentru înregistrarea direcției și vitezei curenților marini. batitermograf - aparat care înregistrează temperatura apei pînă la adincimea de 200 m. batometru - instrument pentru recoltarea probelor de aluviuni sau de apă de mare de la diferite adâncimi. bazin - rezervor deschis de dimensiuni mari, destinat colectării unui lichid în vederea utilizării ulterioare. bazin de acumulare - construcție naturală sau amenajată destinată acumulărilor de apă, pentru atenuarea amplitudinilor de debit. bazin de amestec - bazin în care se face amestecarea apei cu diverse substanțe în vederea îmbunătățirii calităților. bazin de decantare - bazin care servește la limpezirea apei prin sedimentarea substanțelor aflate în suspensie (sinonim: bazin de sedimentare). bazin de fermentare - bazin care servește la fermentarea nămolului provenit din ape murdare, sub acțiunea bacteriilor anaerobe (sinonim: metatanc). bazin de flotație - bazin de beton armat în care se face curățirea apelor murdare prin metoda flotației. bazin de liniștire - construcție hidrotehnică destinată micșorării vitezelor unei mase de apă în mișcare, cum ar fi în cazul ieșirii apei din turbinele unei hidrocentrale. bazin de nămol activat - bazin în care se face epurarea biologică a apelor de canalizare (sinonim: aerotanc). bazin de retenție - bazin de capacitate mare, amenajat pe unele rețele de canalizare pentru a prelua temporar cantitățile de apă provenite din debite extraordinare (ploi torențiale, descărcări abundente de ape industriale etc.) bazin de sedimentare - vezi bazin de decantare. bazin disipator - vezi disipator de energie. băltos: - (despre terenuri, locuri etc.) care este plin de bălți; ext. care este mlăștinos, mocirlos; - (despre râuri) care formează bălți în urma deselor revărsări. belciug - lac în formă de semicerc, format pe bucla unui meandru părăsit. berbec hidraulic - mașină de ridicat apa; energia loviturilor de berbec permite ridicarea apei de la un rezervor la altul situat la înălțime mai mare. bief - porțiune dintr-un curs natural de apă sau dintr-un canal, limitată de două puncte carcateristice, de exemplu: bieful dintre două ecluze. bilanț hidrologic - calcul care exprimă raportul dintre cantitățile de apă intrate și cele ieșite de pe un teritoriu într-un anumit interval de timp.