Erich Seligmann Fromm () a fost un psiholog social german, psihanalist, sociolog, filosof umanist și socialist democrat. A fost asociat cu Școala de teorie critică din Frankfurt.Funk, Rainer. Erich Fromm: His Life and Ideas. Translators Ian Portman, Manuela Kunkel. New York: Continuum International Publishing Group, 2003. ISBN 0-8264-1519-9, ISBN 978-0-8264-1519-6. p. 13:"For a second name he was given that of his grandfather on his father's side–Seligmann Pinchas Fromm, although the registry office in Frankfurt does not record him as Erich Pinchas Fromm, but as Erich Seligmann Fromm. Also his parents addressed his mail to 'Erich S. Fromm.'"
Viața Erich Fromm s-a născut la 23 martie 1900, la Frankfurt am Main, singurul copil al părinților evrei ortodocși. A început studiile universitare în 1918 la Universitatea din Frankfurt am Main cu două semestre de jurisprudență. În timpul semestrului de vară din 1919, Fromm a studiat la Universitatea din Heidelberg, unde a început să studieze sociologia sub Alfred Weber (fratele mai bine cunoscutului sociolog Max Weber), filosoful psihiatru Karl Jaspers și Heinrich Rickert. Fromm a obținut doctoratul în sociologie de la Heidelberg în 1922. La mijlocul anilor 1920, s-a pregătit să devină psihanalist prin sanatoriul psihanalitic al Friedei Reichmann din Heidelberg. El și-a început practica clinică în 1927. În 1930 s-a alăturat Institutului de Cercetări Sociale din Frankfurt și și-a terminat pregătirea psihanalitică.
După preluarea puterii de către naziști în Germania, Fromm s-a mutat mai întâi la Geneva și apoi, în 1934, la Universitatea Columbia din New York. Împreună cu Karen Horney și Harry Stack Sullivan, Fromm aparține unei școli de gândire psihanalitică neo-freudiană. Horney și Fromm au avut o influență reciprocă marcantă unul asupra gândirii celuilalt: Horney a luminat câteva aspecte ale psihanalizei pentru Fromm, iar Fromm a elucidat sociologia pentru Horney. Relația s-a încheiat la sfârșitul anilor 1930.Paris, Bernard J. (1998) Horney & Humanistic Psychoanalysis – Personal History . International Karen Horney Society. După plecarea din Columbia, Fromm a contribuit la formarea filialei din New York a Școlii de Psihiatrie din Washington în 1943, iar în 1946 a fondat Institutul Alb de Psihiatrie, Psihanaliză și Psihologie „William Alanson”. A fost profesor la Facultatea de la Bennington College în perioada 1941-1949 și a predat cursuri la New School for Social Research din New York între 1941 și 1959.
Când Fromm s-a mutat în Mexico City în 1949, a devenit profesor la Universitatea Națională Autonomă din Mexic (UNAM) și a înființat o secție psihanalitică la școala medicală de acolo. Între timp, a predat ca profesor de psihologie la Universitatea de Stat din Michigan din 1957 până în 1961 și ca profesor adjunct de psihologie la postul absolvent de Arte și Științe de la Universitatea din New York după 1962. A predat la UNAM până la pensionarea sa, în 1965, La Societatea Mexicană de Psihanaliză (SMP) până în 1974. În 1974 s-a mutat din Mexico City în Muralto, Elveția, și a murit la domiciliu în 1980, cu cinci zile înainte de împlinirea vârstei de 80 de ani. În tot acest timp, Fromm își menține propria practică clinică și publică o serie de cărți.
Fromm a fost ateu."About the same time he stopped observing Jewish religious rituals and rejected a cause he had once embraced, Zionism. He "just didn't want to participate in any division of the human race, whether religious or political", he explained decades later (Wershba, p. 12), by which time he was a confirmed atheist." Keay Davidson: "Fromm, Erich Pinchas", American National Biography Online, Feb. 2000 (accessed 28 aprilie 2008)
Teoria psihologică
Începând cu prima sa lucrare seminală din 1941, Escape from Freedom (cunoscută în Marea Britanie ca Teama de Libertate), scrierile lui Fromm erau remarcabile atât pentru comentariile lor sociale și politice, cât și pentru fundamentele lor filosofice și psihologice. Într-adevăr, Escape from Freedom este văzută ca una dintre lucrările fondatoare ale psihologiei politice. Cea de-a doua lucrare importantă, Omul pentru sine: o anchetă în psihologia eticii, publicată pentru prima oară în 1947, a continuat și a îmbogățit ideile din Escape from Freedom. Luate împreună, aceste cărți au subliniat teoria despre caracterul uman al lui Fromm, care a fost o ieșire naturală a teoriei lui Fromm despre natura umană. Cartea cea mai populară a lui Therma a fost "The Art of Loving", un bestseller internațional publicat pentru prima dată în 1956, care a recapitalizat și completat principiile teoretice ale naturii umane găsite în Escape from Freedom și Omul pentru principiile sale, principii revizuite în multe dintre cele mai importante lucrări ale lui Fromm.
Aspectul mondial al lui Fromm a fost interpretarea lui despre Talmud și Hasidism. A început să studieze Talmud ca tânăr sub Rabbi J. Horowitz și mai târziu sub Rabbi Salman Baruch Rabinkow, un Chabad Hasid. În timp ce lucra la doctoratul în sociologie la Universitatea din Heidelberg,His 1922 thesis was under the title Das jüdische Gesetz. Ein Beitrag zur Soziologie des Diaspora-Judentums (The Jewish Law: A Contribution to the Sociology of Jewish Diaspora). Fromm a studiat Tanya de către fondatorul Chabad, Rabbi Shneur Zalman de la Liadi. Fromm a studiat, de asemenea, sub Nehemia Nobel și Ludwig Krause în timpul studiilor la Frankfurt. Bunicul lui Fromm și doi străbuni din partea tatălui său erau rabini și un unchi mare de partea mamei sale era un învățat talmudic. Cu toate acestea, Fromm s-a abătut de la iudaismul ortodox în 1926, spre interpretări seculare ale idealurilor biblice.
Piatra de temelie a filosofiei umaniste a lui Fromm este interpretarea sa asupra istoriei biblice a exilului lui Adam și Eva din Grădina Edenului. Bazându-se pe cunoștințele sale despre Talmud, Fromm a subliniat că faptul de a distinge între bine și rău este în general considerat a fi o virtute, dar că oamenii biblici consideră în general că Adam și Eva au păcătuit prin neascultarea de Dumnezeu și mâncarea de la pomul cunoașterii. Cu toate acestea, plecând de la ortodoxia religioasă tradițională în această privință, Fromm a înălțat virtuțile oamenilor luând acțiuni independente și folosind rațiunea de a stabili valori morale, în loc să adere la valori morale autoritare.
Dincolo de o condamnare simplă a sistemelor de valori autoritare, Fromm a folosit povestea lui Adam și a Evei ca o explicație alegorică pentru evoluția biologică umană și agitația existențială, afirmând că atunci când Adam și Eva au mâncat din pomul cunoașterii, ei au devenit conștienți de sine ca fiind separate din natură, fiind încă parte din ea. De aceea, ei s-au simțit "goi" și "rușinați": ei au evoluat în ființe umane, conștienți de ei înșiși, propria lor mortalitate și lipsa de putere în fața forțelor naturii și a societății și nu mai erau uniți cu universul așa cum erau instinctivitatea lor, existența preumană ca animale. Potrivit lui Fromm, conștientizarea existenței umane disimulate este o sursă de vinovăție și rușine, iar soluția la această dihotomie existențială se găsește în dezvoltarea puterilor omenești unice ale iubirii și rațiunii. Cu toate acestea, Fromm și-a distins conceptul de iubire de noțiunile populare nereflective, precum și de dragostea paradoxală freudiană (a se vedea critica lui Marcuse de mai jos).
Fromm a considerat că dragostea este mai degrabă o capacitate creativă interpersonală decât o emoție, și a distins această capacitate creativă de ceea ce a considerat a fi diferite forme de nevroze narcisiste și de tendințe sado-masochiste care sunt în mod obișnuit susținute ca dovadă a "iubirii adevărate". Într-adevăr, Fromm a văzut experiența "a cădea în dragoste" ca dovadă a eșecului în a înțelege adevărata natură a iubirii, despre care credea că avea mereu elementele comune de îngrijire, responsabilitate, respect și cunoaștere. Lucrând din cunoașterea Torah-ului, Fromm a arătat povestea lui Iona, care nu dorea să-i salveze pe locuitorii din Ninive de consecințele păcatului lor, demonstrând convingerea că calitățile de îngrijire și de responsabilitate sunt în general absente din cele mai multe Relațiile umane. De asemenea, Fromm a afirmat că puțini oameni din societatea modernă au respectat autonomia celorlalți, cu atât mai puțin cunoașterea obiectivă a ceea ce au vrut și au nevoie cu adevărat alți oameni.
Fromm a crezut că libertatea era un aspect al naturii umane pe care l-a îmbrățișat sau scăpat. El a observat că îmbrățișarea libertății noastre de voință a fost sănătoasă, în timp ce scăparea libertății prin utilizarea mecanismelor de evadare era rădăcina conflictelor psihologice. Fromm a subliniat trei dintre cele mai comune mecanisme de evadare: conformitatea automată, autoritarismul și distructivitatea. Conformitatea automată schimbă sinele ideal pentru a se conforma unei percepții a tipului de personalitate preferat al societății, pierzându-și adevăratul sine în acest proces. Conformitatea automată îndepărtează sarcina de alegere de la sine la societate. Autoritarismul dă controlul asupra celuilalt. Prin prezentarea libertății cuiva, acest act elimină aproape în totalitate libertatea de alegere. În cele din urmă, distructivitatea este orice proces care încearcă să elimine pe alții sau pe lume ca întreg, pentru a scăpa de libertate. Fromm a spus că "distrugerea lumii este ultima, aproape disperată încercare de a mă salva de a fi strivită de ea".Fromm, Erich Escape from Freedom New York: Henry Holt and Company, LLC, 1941, p. 177
Cuvântul biofilia a fost frecvent utilizat de Fromm ca o descriere a unei orientări psihologice productive și a "stării de a fi". De exemplu, într-un addendum al cărții sale Inima omului: Geniul său pentru bine și rău, Fromm a scris ca parte a credo-lui umanist:
"Cred că omul care aleg progresul poate găsi o nouă unitate prin dezvoltarea tuturor forțelor sale umane, care sunt produse în trei orientări: acestea pot fi prezentate separat sau împreună: biofilie, dragoste pentru umanitate și natură, independență și libertate”.Fromm, Erich On Being Human London: The Continuum International Publishing Group Ltd, 1997, p. 101
Erich Fromm a postulat opt nevoi de bază: Înrudirea relațiile cu ceilalți, îngrijire, respect, cunoaștere. Transcendența fiind aruncați în lume fără consimțământul lor, oamenii trebuie să-și depășească natura prin distrugerea sau crearea oamenilor sau a lucrurilor.The Glaring Facts . "Erich Fromm & Humanistic Psychoanalysis ." The Glaring Facts, n.d. Web. 12 November 2011. Oamenii pot distruge prin agresiune malignă sau ucidere din alte motive decât supraviețuirea, dar pot și ei crea și îngriji de creațiile lor. Înrădăcinarea nevoia de a stabili rădăcini și de a se simți din nou acasă în lume. Productiv, rădăcina ne permite să creștem dincolo de securitatea mamei noastre și să stabilim legături cu lumea exterioară. Prin strategia neproductivă, devenim fixați și temânduți să depășim siguranța și siguranța mamei noastre sau a unui înlocuitor al mamei. Simțul identității unitatea pentru un sentiment de identitate este exprimată în mod neproductiv ca fiind conformitatea cu un grup și productiv ca individualitate. Cadrul de orientare înțelegerea lumii și a locului nostru în ea. Excitare și stimulare acționând în mod activ pentru un scop, mai degrabă decât să răspunzi pur și simplu. Unitate un sentiment de unicitate între o persoană și "lumea naturală și umană din afară". Eficacitate nevoia de a te simți realizat.Engler, Barbara Personality Theories Boston: Houghton Mifflin Harcourt Publishing Company, 2008, p. 137 based on The Sane Society and The Anatomy of Human Destructiveness
Teza lui Them despre "scăparea de la libertate" este reprezentată în următorul pasaj. "Omul individualizat" la care face referire Fromm este omul lipsit de "legăturile primare" ale apartenenței (adică natura, familia etc.), exprimată și ca "libertate față de":