Acest glosar conține termeni din fizica particulelor elementare, radioactivitate, mecanică cuantică. Pentru termeni din mecanică, termodinamică, electromagnetism sau optică, accesați celelalte glosare din categoria Categorie:Glosare de fizică.
A absorbant - (substanță) care reține o parte din particulele sau din energia unei radiații. absorbanță - vezi factor de absorbție. absorbție: - proces de pătrundere a particulelor (molecule, atomi sau ioni) unei substanțe (absorbit) într-o altă substanță (absorbant); - micșorare a energiei cinetice sau a numărului particulelor unui fascicul la trecerea printr-o substanță. accelerator de particule - aparat folosit pentru a mări viteza particulelor elementare în scopul studierii acestora, a structurii nucleului atomic și pentru realizarea unor reacții nucleare. actinifer - care produce emanații radioactive. actinogeneză - producere a radiațiilor. actinograf - actinometru înregistrator. actinologie - - studiul energiei radiante; - studiul efectelor chimice și biologice produse de radiațiile luminoase, ultraviolete și infraroșii. activitate radioactivă - numărul de nuclee care se dezintegrează în unitatea de timp. agent de răcire - lichid sau gaz utilizat pentru transferul de căldură din miezul unui reactor nuclear către generatoare de abur sau direct către turbine. alfatron - vacuummetru care se bazează pe efectul ionizant al radiației alfa și care poate măsura presiunea atmosferică. ångström - unitate de măsură care se folosește în fizica atomică, optică, spectrografie, cristalografie, egală cu a zecea milioana parte dintr-un milimetru. anihilare - proces prin care o particulă și o antiparticulă interacționează, transformându-se într-o particulă de altă natură. anomalie chirală - fenomen care apare atunci când o clasică nu se păstrează în teoria cuantică. antiatom - atom constituit dintr-un antinucleu, în jurul căruia se află pozitroni (în loc de electroni). anticatod - placă metalică în interiorul unui tub vidat care, bombardată de electronii emiși de catod, devine producător de raze X. antielectron - vezi pozitron. antimaterie (sau antisubstanță) - substanță ipotetică alcătuită din antiparticule, care prin aspect și prin însușiri fizice nu diferă de substanța corpurilor din lumea înconjurătoare, dar, în situația în care ar intra în contact cu materia propriu-zisă, ambele s-ar anihila spontan, degajând o mare cantitate de energie. antimezon - antiparticulă a mezonului. antineutrin(o) - antiparticulă a neutrinului. antinucleu - nucleu atomic ipotetic alcătuit din antiprotoni și antineutroni. antiparticulă - particulă elementară având aceeași masă, aceeași viață medie și același spin cu particula fundamentală la care este asociată și de care diferă prin semnul sarcinii electrice și prin anumite particularități fizice. antiproton - particulă elementară, identică cu protonul, însă cu sarcina electrică negativă, instabilă, care nu se păstrează decît în vid absolut, nu se dezintegrează în mod spontan și care, în contact cu un proton, formează un mezon, eliberându-se o cantitate mare de energie. antiunivers - Univers ipotetic alcătuit din antimaterie. apă cu conținut redus de deuteriu - apă care conține mai puțin deuteriu decât apa din natură (vezi și apă grea). apă grea - apă care conține în proporție mult mai mare decât cea normală izotopul deuteriu al hidrogenului sub forma D2O (²H2O), sau HDO (¹H²HO) (vezi și: apă cu conținut redus de deuteriu, apă supergrea). apă supergrea -apă care, în locul hidrogenului, are tritiu în compoziția moleculară (vezi și apă grea). apă ușoară - apă normală (H2O), ca distincție față de apa grea (D2O). apertură - valoarea maximă a unei mărimi liniare (unghiulare) ce caracterizează extensia transversală a unei treceri pentru particule sau unde. arie de difuzie - a șasea parte din media geometrică a pătratelor distanțelor care separă punctul în care un neutron intră într-o categorie specificată și punctul în care iese din acesta. arie de încetinire - a șasea parte din media pătratelor distanțelor care separă sursa unui neutron de punctul în care aceasta atinge o anumită valoare a energiei. arie de migrație - suma dintre aria de încetinire a energiei de fisiune în energie termică și aria de difuzie pentru neutroni. aromă - atribut specific particulelor elementare, care determină multe dintre proprietățile acestora și modul în care interacționează între ele. atom - unitatea de bază a materiei obișnuite, formată dintr-un nucleu foarte mic (care conține protoni și neutroni), înconjurat de electroni care se deplasează pe orbite în jurul acestuia. atomistică: - teorie care are la bază compoziția atomică a corpurilor; - știința despre atom; fizică nucleară. atomism - teorie științifică modernă a structurii și a proprietăților atomilor.
B bandă energetică - regiune continuă de niveluri de energie permise pentru electronii într-un material cristalin; explică modul de comportare al electronilor într-un solid și proprietățile materialelor, inclusiv conductivitatea electrică și proprietățile optice; vezi teoria benzilor. barieră de potențial - spațiu în care energia potențială prezintă un maxim, fiind greu de traversat de particulele cu energie mică. barion - nume generic dat particulelor elementare grele. barn - unitate de suprafață, de 10−24 cm2, utilizată în fizica nucleară pentru a exprima valoarea secțiunii eficace a moleculei. becquerel - unitate de măsură a radioactivității care înlocuiește, în Sistemul internațional, vechea unitate curie și egală cu numărul de nuclee care se dezintegrează într-o secundă. betatron - accelerator ciclic, care imprimă electronilor un nivel înalt de energie; este utilizat în fizica nucleară pentru accelerarea electronilor până la energii de sute de megaelectronvolți. bevatron - accelerator de particule, utilizat în fizica nucleară, capabil să imprime electronilor o energie de ordinul unui miliard de electronvolți; altă denumire: cosmotron. biodozimetru - aparat pentru stabilirea cantității de raze ultraviolete necesare spre a produce un eritem minim. biofoton - radiație luminoasă emisă de unele substanțe din organismele vii. B – L - număr cuantic care reprezintă diferența dintre numărul barionic () și numărul leptonic () al unui sistem cuantic. bolometrie - măsurare a intensității radiațiilor. bolometru (sau bolograf) - aparat utilizat pentru determinarea intensității radiației electromagnetice. bombardament - proiectarea unui fascicul de particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui nucleu atomic, pentru a provoca reacții nucleare; exemplu: bombardament nuclear. boson - denumire generică dată particulelor nucleare al căror spin se măsoară cu numere întregi. boson gauge - particulă elementară bosonică ce acționează ca purtător de forță pentru fermionii elementari.
C c - simbol pentru viteza luminii. cadențmetru - instrument pentru măsurarea radioactivității, prin indicarea numărului mediu de impulsuri primite în unitatea de timp. calutron - separator electromagnetic de izotopi. cameră de scintilație - dispozitiv cu ajutorul căruia este vizualizată scintilația particulelor, a anumitor substanțe. cantitometru - aparat de dozare cantitativă a energiei radiante. captură - captare a unei particule exterioare de către nucleul atomic, fără emisia altei particule. carcinotron - tub electronic cu vid înaintat, generator de microunde, folosit în domeniul frecvențelor foarte înalte. câmp gluonic - câmp cvadrivectorial care caracterizează propagarea gluonilor în interacțiunea tare dintre quarcuri. ciclofazotron - aparat care servește atît ca ciclotron, cât și ca fazotron. ciclotron - accelerator de particule utilizat în fizica nucleară pentru a obține transmutări și dezintegrări ale particulelor grele ale atomilor. confinarea culorii - fenomen care se referă la imposibilitatea de a izola quarkuri libere. cosmotron - vezi bevatron. cuantă - cea mai mică valoare discretă pe care o poate lua o anumită mărime fizică, toate celelalte valori ale sale fiind multipli întregi ai acesteia. cuantă de energie - cantitate determinată și finită de energie care poate fi emisă sau absorbită de un sistem atomic sau nuclear. cuantă de lumină - vezi foton. cuantificare - trecerea de la o descriere clasică la una cuantică, în care mărimile fizice sunt descrise prin operatori și valorile lor sunt discretizate; permite explicarea unor fenomene inexplicabile prin fizica clasică: stabilitatea atomilor, spectrele discrete de energie ale electronilor în atomi, efectul fotoelectric etc.
D deconfinare - procesul prin care quarkurile și gluonii, care sunt în mod normal închiși (confinați) în hadroni (precum protonii și neutronii), devin liberi într-un anumit mediu sau condiții extreme. dematerializare - anihilare a particulelor materiale și apariție corelativă de energie. dipol electric - pereche de particule cu sarcini electrice egale și de semne contrare; altă denumire: dublet electric. doză de iradiere - doza primită de o persoană, de un grup sau de întreaga populație a unei regiuni, ca urmare a unor radiații ionizante de origine naturală sau artificială. dozimetru - aparat pentru măsurarea dozelor de radiații. dualismul corpuscul-undă - concept în mecanica cuantică în care nu se face distincție între unde și particule; particulele se comportă uneori ca unde și undele ca particule. dublet electric - vezi dipol electric.
E ecran luminescent - perete de sticlă, plan sau ușor curbat, acoperit cu un strat care devine luminescent în punctele de incidență cu fasciculele de radiații electromagnetice, folosit în tuburile catodice, în instalații de raze X etc. efect tunel - trecerea unei particule printr-o barieră de potențial cu valoare mai mare decât energia particulei. electrodinamică cuantică - ramură a fizicii cuantice care studiază procesele elementare discontinue din câmpul electromagnetic și interacțiunea acestuia cu substanțe și corpuri. electron - particulă cu sarcină electrică negativă care se deplasează pe orbită în jurul nucleului unui atom. electronvolt - unitate de măsură a energiei, egală cu energia dobândită de un electron accelerat cu o diferență de potențial de un volt. energia marii unificări - energia peste care, se crede, forța electromagnetică, interacția slabă și interacția tare nu pot fi diferențiate una de alta. energie atomică - vezi energie nucleară. energie de rețea - cantitatea de energie necesară pentru a separa particulele elementare dintr-un sistem sub influența interacțiunilor fundamentale care acționează între particulele subatomice cum ar fi quark-urile sau gluonii. energie de unificare electroslabă - energia (în jur de 100 GeV) peste care diferența dintre forța electromagnetică și interacția slabă dispare. energie nucleară - energie care determină legătura dintre protonii și neutronii unui nucleu atomic și care poate fi obținută prin dezintegrarea atomului în urma unor reacții nucleare; sinonim: energie atomică. eră atomică - epocă a utilizării pașnice a energiei atomice. experimentul Wu - experiment realizat de fiziciana , care a demonstrat pentru prima dată violarea conservării în interacțiunile nucleare slabe. explozie nucleară - degajare bruscă a unei cantități mari de energie, determinată de o reacție în lanț.
F factor de absorbție (absorbanță) - raportul dintre radiația absorbită de o suprafață și radiația totală incidentă pe această suprafață. familie radioactivă - ansamblu format dintr-un element radioactiv inițial și din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrări succesive. fantă - deschidere dreptunghiulară îngustă, care permite trecerea unui fascicul de radiație; fereastră. fascicul - ansamblu de particule aflate în mișcare ordonată; exemplu: fascicul ionic. fizică atomică - parte a fizicii care studiază proprietățile fizice ale atomilor.