Lepiota clypeolaria (Pierre Bulliard, 1789 ex Paul Kummer, 1871), din încrengătura Basidiomycota în familia Agaricaceae și de genul LepiotaIndex Fungorum denumită în popor ghebe de brad, Denumire RO în singular ghebă de brad sau opitinc,Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 514, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO 1, 2 este o specie de ciuperci otrăvitoare și saprofagă, ce descompune resturi vegetale. Ea poate fi găsită în România, Basarabia și Bucovina de Nord de la câmpie până la munte, crescând pe sol în grupuri sau cercuri de vrăjitoare, în păduri de conifere pe lângă brazi și molizi, foarte rar sub fagi în cele de foioase. Timpul apariției este din iulie până în octombrie (noiembrie).Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 148-149, ISBN 3-405-12116-7Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 280-281, ISBN 978-3-440-14530-2

Descriere thumb|left|190px|Bres.: Lepiota clypeolaria Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani).Bryn Dentinger: „Molecular phylogenetics of porcini mushrooms (Boletus section Boletus)”, în: Molecular Phylogenetics and Evolution, vol. 57, nr. 3,‎ Londra 2010, p. 1276–1292 Pălăria: are un diametru de 4-8 cm, este inițial ovoidală, aproape rotundă sau în formă de clopot, cu marginea răsucită spre interior, prezentând acolo resturi albicioase de văl parțial cu aspect franjurat, apoi aplatizată, mamelonară în centru și adesea cu rupturi. Cuticula este albicioasă până cremoasă, mătăsoasă, acoperită cu numeroase scvame dispuse concentric de culoare brun-roșcată sau ocracee, fiind în mijloc mereu brună și netedă. Lamelele: sunt subțiri și ușor bulboase, cu câteva lameluțe intercalate, dese și neaderate la picior și muchii flocoase. Coloritul este alb. Piciorul: dezvoltă o lungime de 5-8 cm, având un diametru de numai 0,5-1 cm, este fragil și gol pe interior, puțin dilatat la bază, ușor separabil de pălărie, cu un colorit alb-cenușiu. El poartă un inel flocos, mobil și nepersistent, fiind în sus de acesta neted și glabru, iar sub manșetă acoperit cu resturi de văl, ce-i conferă un aspect flocos-lânos. Carnea: este subțire, moale, albicioasă, cu miros fructuos-aromatic, cu vârsta din ce în ce mai neplăcut, adesea cu nuanțe de gaz de iluminat și un gust care tinde de la nesemnificativ în tinerețe până la scormonitor și dezgustător la bătrânețe. Caracteristici microscopice: are spori fusiformi și hialini (translucizi), având o mărime de 10-17,5 x 4,2-5,2 microni. Pulberea lor este albă până crem-gălbuie. Reacții chimice: Buretele se colorează cu anilină sau fenol după 5 minute rozaliu, devenind mai târziu roșu ca cărămida.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 430, ISBN 3-85502-0450

Confuzii Lepiota clypeolaria poate fi confundată în primul rând cu alte specii Lepiota, în majoritate otrăvitoare sau necomestibile, ca de exemplu: Lepiota aspera (otrăvitoare),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 138-141, ISBN 3-405-11774-7 Lepiota boudieri (otrăvitoare),Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 40-41, ISBN 978-3-8354-1839-4 Lepiota brunneoincarnata (letală),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 28-29 - 2, ISBN 88-85013-46-5 Lepiota castanea (letală),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 38-39, ISBN 3-405-12124-8 Lepiota cristata (otrăvitoare),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 148-149 - 2, ISBN 3-405-12116-7 Lepiota erminea (necomestibilă),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 44-45 - 1, ISBN 3-405-12081-0 Lepiota felina (otrăvitoare),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 42-43, ISBN 88-85013-37-6 Lepiota haematosperma sin. Leucocoprinus Badhamii (comestibilă),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 130-131, ISBN 3-405-11774-7 Lepiota helveola (otrăvitoare),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 142-143, ISBN 3-405-11774-7 Lepiota hystrix (necomestibilă),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 46-47 - 2, ISBN 3-405-12081-0 Lepiota ignivolvata (comestibilă),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 36-37, ISBN 3-405-12124-8 Lepiota lilacea (suspectă, poate otrăvitoare),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 46-47 - 1, ISBN 3-405-12081-0 Lepiota magnispora (otrăvitoare),Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 280-281, ISBN 978-3-440-13447-4 Lepiota ochraceodisca (necomestibilă),(Marcel) Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 278-279, ISBN 978-3-440-13447-4 Lepiota ochraceofulva (suspectă, probabil otrăvitoare),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 28-29 - 1, ISBN 88-85013-46-5 Lepiota pseudolilacea sin. Lepiota pseudohelveola (letală)Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 44-45, ISBN 88-85013-37-6 sau Lepiota subincarnata (letală). Ea poate fi confundată mai departe cu Cystoderma amianthinum (comestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 40-41, ISBN 88-85013 46-5 Cystodermella cinnabarina (comestibilă),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 50-51 - 1, ISBN 3-405-12081-0 Leucoagaricus leucothites sin. Lepiota naucina (comestibil)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 134-135, ISBN 3-405-11774-7 precum cu forme mai mici respectiv tinere ale, între altele, Macrolepiota affinis (comestibilă),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 28-29, ISBN 88-85013-25-2 Macrolepiota clelandii (comestibilă)E. Vellinga E, R. P. de Kok, T. D. Bruns : „Phylogeny and taxonomy of Macrolepiota (Agaricaceae)”, în jurnalul Mycologia, vol. 95, nr. 3, 2003, p. 442–456 și Macrolepiota gracilenta (comestibilă).Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 38-39, ISBN 3-405-12081-0

Specii asemănătoare

Valorificare thumb|L. clypeolaria, Poșta Română 1986 În genul Lepiota există numai puține ciuperci comestibile, mai mult, unele dintre ele conțin amanitină și pot fi mortal otrăvitoare. Toxicitatea ghebelor de brad este interpretată în mod diferit în literatura micologică. Ele nu conțin amanitină, Research Gate dar au provocat deja probleme gastrointestinale. Chiar dacă acest soi pare să fie consumat în Japonia și China, ingerarea speciei este neapărat de evitat.

Cele mai multe specii ale genului Lepiota sunt otrăvitoare sau letale și numai greu de deosebit. De aceea: nu culegeți aceste ciuperci, nu le ingerați și nici măcar nu le gustați!

Note

Bibliografie Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total) Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 Ernst Albert Gäumann: „Vergleichende Morphologie der Pilze”, Editura Gustav Fischer, Jena 1926 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4 Andreas Gminder: „Handbuch für Pilzsammler - 340 Arten Mitteleuropas sicher bestimmen“, Editura Kosmos, Stuttgart 2008, ISBN 978-3-440-11472-8 Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas”, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1 J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2 Gustav Lindau: „Kryptogamenflora für Anfänger: Eine Einführung in das Studium der blütenlosen Gewächse für Studierende und Liebhaber”, vol. 2, Editura Julius Springer, Berlin 1922 Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4 Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

Lepiota clypeolaria, film

Categorie:Lepiota Categorie:Ciuperci otrăvitoare Categorie:Ciuperci saprofite Categorie:1789 în știință