În lingvistica tradițională, o paradigmă este un ansamblu de forme pe care le ia un morfem lexical combinat cu afixele pe care le poate primi. În lingvistica modernă, această definiție este extinsă la ansamblul entităților de limbă ce pot fi înlocuite una cu alta în cadrul unei anumite unități lingvisticeBussmann 1998, p. 854–855.Dubois 2002, pp. 341–342..

În lingvistica tradițională

În sensul cel mai comun, o paradigmă este un ansamblu de forme declinate ale părților de vorbire nominale (determinant, substantiv, adjectiv, numeral, pronume), sau de forme conjugate ale verbelor.

O paradigmă poate fi mai restrânsă sau mai extinsă. Se poate vorbi, de exemplu, de paradigma unui anumit verb la o anumită formă temporală, de paradigma sa la un anumit mod, inclusiv dacă la acesta există mai multe timpuri, sau de paradigma care cuprinde toate formele sale posibile. De asemenea, se poate vorbi de paradigma cazurilor gramaticale ale unui cuvânt parte de vorbire nominală. Tot o paradigmă este și cea formată de toate cuvintele care pot primi aceleași afixe. Sistemul afixelor ce aparțin unei anumite părți de vorbire poate fi de asemenea numită paradigmă, astfel putându-se vorbi, bunăoară, de paradigmă substantivală, sau se poate spune că o anumită formă cazuală face parte din paradigma substantivalăKálmán și Trón 2007, p. 82..

Din punctul de vedere al regularității, paradigma unui cuvânt poate fiDupă Kálmán și Trón 2007, pp. 83–84, în afara exemplelor din surse indicate separat.: completă și regulată, adică acel cuvânt poate primi toate afixele pe care le primesc celelalte cuvinte din aceeași clasă, iar rădăcina sa nu este afectată de schimbări, în afară de eventuale alternanțe fonetice, și ele regulate: aimer „a iubi”Grevisse și Goosse 2007, p. 1053., répéter „a repeta” (cu alternanța é [e] / è [ɛ], cea din urmă vocală fiind prezentă, printre altele, în forma il/elle répète „el/ea repetă”Fiodorov 2008, p. 25.; completă, dar cu neregularități, adică la unele forme, rădăcina suferă schimbări mai importante decât alternanțele fonetice: megyek „(eu) merg”, mész „mergi”, ment „mergea”; completă, dar cu rădăcini diferite, cuvintele respective fiind numite forme supletive, precum sunt și ești ale verbului a fiConstantinescu-Dobridor 1980, p. 205.; incompletă, cuvântul fiind defectiv, adică sensul său lexical nu-i permite să aibă o anumită formă, de exemplu aur, care nu are formă de pluralConstantinescu-Dobridor 1998, articolul substantiv, sau a putea care nu are forme de imperativConstantinescu-Dobridor 1998, articolul verb..

În lingvistica modernă

Pentru lingvistica modernă, sistemele precum declinarea și conjugarea sunt cazuri particulare de raporturi numite de lingvistul Ferdinand de Saussure „asociative”. O serie de entități lingvistice se află în asemenea raporturi, numite și paradigmatice, adică aparțin aceleiași paradigme, dacă se pot înlocui una pe alta în același cadru tipic (morfem, sintagmă, propoziție, frază).

Paradigma are caracter virtual, adică există în afara procesului vorbirii, în conștiința, în memoria individului. Entitățile care o compun pot fi reprezentate ca fiind ordonate pe o axă verticală. De exemplu, cuvântul enseignement „învățământ” are raporturi asociative ca cele de mai jos, fiecare coloană formând câte o paradigmă din puncte de vedere diferiteDubois 2002, p. 341, după Saussure.:

+ Rădăcină comună Sens comun Sufix comun Sonoritate finală comună enseigner „a învăța (pe cineva)” instruction „instruire” armement „armare” justement „tocmai” enseignons „învățăm (pe cineva)” apprentissage „ucenicie” changement „schimbare” clément „clement” etc. etc. etc. etc.

Raportul paradigmatic se opune raportului sintagmatic. Cel din urmă se creează prin interconectarea cuvintelor, se bazează pe caracterul linear al limbii, deci poate fi reprezentat pe o axă orizontală. La raportul sintagmatic poate lua parte în același timp numai o singură entitate dintr-o paradigmăBussmann 1998, p. 855, după Saussure..

Apartenența la aceeași paradigmă poate fi stabilită printr-un test de înlocuire. De exemplu, consoanele inițiale ale cuvintelor beer „bere”, deer „cerb” și peer „a scruta” fac parte din aceeași paradigmă, putând fi înocuite una cu alta pe axa orizontală formată din secvența de sunete consoană + [ɪə(ɹ)]. Acest test are importanță în fonologie, servind la stabilirea faptului dacă un sunet al limbii este fonem sau nu. De exemplu, din cuvintele citate se poate stabili că în limba engleză /b/, /d/ și /p/ sunt foneme, dat fiind că se opun una alteia formând cuvinte al căror sens lexical îl diferențiază numai ele. De asemenea, cuvintele today „azi” și tomorow „mâine” aparțin aceleiași paradigme, putându-se substitui unul pe altul în propoziția She will arrive today/tomorrow „Ea va sosi azi/mâine”.

Note

Surse bibliografice

Bussmann, Hadumod (coord.), Dictionary of Language and Linguistics (Dicționarul limbii și lingvisticii), Londra – New York, Routledge, 1998, ISBN 0-203-98005-0 (accesat la 12 ianuarie 2018) Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Mic dicționar de terminologie lingvistică, București, Albatros, 1980 Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Dicționar de termeni lingvistici, București, Teora, 1998; online: Dexonline (accesat la 12 ianuarie 2018) Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002 Fiodorov, V. A., Теоретическая фонетика французского языка. Учебно-методическое пособие для вузов (Fonetica teoretică a limbii franceze. Mijloc de învățământ pentru universități), Centrul de editare și imprimare al Universității de Stat din Voronej, 2008 (accesat la 12 idecembrie 2022) Grevisse, Maurice și Goosse, André, Le bon usage. Grammaire française (Folosirea corectă a limbii. Gramatică franceză), ediția a XIV-a, Bruxelles, De Boeck Université, 2007, ISBN 978-2-8011-1404-9 Kálmán, László și Trón, Viktor, Bevezetés a nyelvtudományba (Introducere în lingvistică), ediția a II-a, adăugită, Budapesta, Tinta, 2007, ISBN 978-963-7094-65-1 (accesat la 12 ianuarie 2018)

Categorie:Lingvistică