Aurel Pavel Bănuț (n. 23 octombrie 1881, Rupea, Comitatul Târnava-Mare, Austro-Ungaria – d. 28 iulie 1970, Brașov, România) a fost un scriitor și ziarist român, consacrat sub atributul de „umoristul Ardealului“, animator al vieții culturale din Transilvania și Banat, întemeietor al revistei Luceafărul de la Budapesta în anul 1902.
Date biografice Aurel P. Bănuț s-a născut în 23 octombrie 1881 la Rupea, Comitatul Târnava-Mare (azi Județul Brașov), ca fiu al judecătorului Paul Bănuț și al Mariei Bănuț (n. Comșa). La foarte puțin timp a rămas orfan după moartea tatălui în anul 1883 și a mamei în 1888. A fost crescut de bunicul său, preotul Comșa din Copăcel, Comitatul Făgăraș, apoi de tutorele său, unchiul Valer Comșa.
Bănuț a urmat studiile primare la școala germană din Rupea, cea germană și maghiară din Făgăraș și la Școala Grănicerească din Copăcel. După primele două clase de gimnaziu la Făgăraș, a urmat clasele III-VIII la Gimnaziul din Blaj, unde și-a luat bacalaureatul în iunie 1899.
În același an, 1899, s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din Cluj, pe care a frecventat-o timp de doi ani, apoi și-a continuat studiile de drept la Budapesta și Berlin. Ulterior, la Universitatea Regele Ferdinand I din Cluj, și-a luat doctoratul în științe politice (la 20 noiembrie 1925), și în drept (la 8 decembrie 1928).
Viața și activitatea În 1902, când era student la drept în anul III la drept la Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta, Bănuț a întemeiat acolo revista studențească Luceafărul. Publicația a fost scoasă pe propria lui cheltuială, Bănuț devenindu-i redactor responsabil și editor, până la 1 aprilie 1903, când aceasta a devenit proprietatea lui Octavian Goga și a lui Octavian C. Tăslăuanu. Aici, la revista Luceafărul și-a făcut el debutul său literar, publicând două schițe, „Anno Domini 2202” și „Milionarul”, semnate cu pseudonimul Zeno Sibianul, precum și șapte scrisori adresate tatălui său de către Aron Pumnul.
În anul 1905, obținând prin concurs o bursă pentru comedie și regizorat a „Societății pentru crearea unui fond de teatru român“, Bănuț s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică din București, fiind repartizat la clasa lui Constantin Nottara. După 3 ani, în 1908, a obținut certificatul de absolvire al Conservatorului și a revenit la Brașov, unde era sediul Societății pentru fond de teatru român. Moruș, Ilie și colectiv; Cărturari brașoveni *sec XV-XX* - Ghid biobibliografic; Biblioteca Municipală Brașov; 1972; p. 33 Numit director artistic al acesteia, A.P. Bănuț a organizat și a instruit teatre de amatori, preocupându-se de alcătuirea unor repertorii corespunzătoare. Totodată, el a regizat piese și a interpretat diferite roluri, a ținut conferințe și s-a deplasat cu aceste trupe de diletanți în multe orașe mari din Transilvania și Banat. Bănuț a cerut în mod oficial constituirea unui teatru românesc permanent în Transilvania, acest deziderat înfăptuindu-se abia în 1919 prin înființarea Teatrului Național din Cluj.Moruș, Ilie și colectiv; Cărturari brașoveni *sec XV-XX* - Ghid biobibliografic; Biblioteca Municipală Brașov; 1972; p. 34
În perioada 1905-1944 Bănuț a colaborat intens la Gazeta de Transilvania, făcând parte chiar din comitetul director al acesteia între anii 1910-1913, timp în care a scris săptămânal câte un articol, publicându-și astfel multe dintre schițele sale umoristice care au intrat mai târziu în cartea sa „Tempi Passati”.
În timpul Primului Război Mondial Bănuț a fost concentrat în armata austro-ungară, de unde a dezertat și a trecut în România, înrolându-se în armata română. Aici a fost plasat la Serviciul Siguranței de pe lângă Marele Cartier, și de acolo, la Biroul de informații al Corpului IV de Armată. În timpul armistițiului din 1917, a fost numit director artistic al companiei teatrale a corpului de armată, unde a realizat o serie de spectacole împreună cu orchestra regimentului, prin care a obținut fondurile care au stat la baza constituirii Caselor Naționale.
După război, Bănuț a fost secretar al Comitetului județean Brașov al Partidului Național Român iar la 1 ianuarie 1925 a fost numit director al propagandei culturale din Transilvania și Banat, funcție pe care a deținut-o până la 1 octombrie 1927. La 15 martie 1925, a fost ales în fruntea Comitetului de conducere al despărțământul Astrei din Sighișoara.în: TRANSILVANIA, Anul 56. Sept.-Oct. 1925. Nr. 9-10, p. 542 Între noiembrie 1926 și iulie 1928, a fost consilier județean și apoi raportor al Comisiei Cultelor și Învățământului în Delegația Județului Târnava Mare, iar la 13 noiembrie 1928 a fost numit prefect al acestui județ, cu reședința la Sighișoara. Între 1 februarie 1930 și 1 ianuarie 1931, a fost inspector în Direcția Educației Poporului și ulterior prefect al Județului Someș (9 mai 1931 – 7 iunie 1932), calitate în care a înființat prima școală țărănească.
După o perioadă petrecută la Tinca Bihor până la moartea soției sale și apoi la Ocna Sibiului (unde a fost primar pentru 2 ani), a plecat în anul 1950 la București, iar din 1958 s-a stabilit din nou la Brașov unde a rămas până la sfârșitul vieții sale (a murit la 28 iulie 1970).
În ultimii ani de viață petrecuți la Brașov, Bănuț a susținut mai multe conferințe despre Ion Luca Caragiale, George Coșbuc, Tiberiu Brediceanu, George Dima, Nicolae Iorga, pe care i-a cunoscut personal.
Pentru meritele sale, Aurel Pavel Bănuț a fost distins cu titlul de Cavaler al Coroanei României cu Spade.
Opera Deși cuprinsă în puține volume, datorită faptului că A. P. Bănuț a fost mai puțin preocupat de a-și aduna lucrările în volume, opera lui publicistică, constând din schițe și mai ales nuvele publicate în revistele timpului, a cunoscut o mare popularitate, devenind cunoscut ca „umoristul Ardealului“.
Bănuț a scris o serie de monologuri pentru trupele de teatru de amatori: Achim „Filăru”. Despre lume și oameni, Brașov, Tipografia A. Mureșianu, 1913 Monu Baciului Romulus și Iulișca
În anul 1931 Bănuț și-a publicat volumul de schițe „Tempi passati”, prefațat de Mircea Zaciu, volum distins în același an cu Premiul Academiei Române.
Alte opere publicate: Un fond al presei pentru popor, Tipografia A. Mureșianu, Brașov, 1911 Elocuința frachelui Ladislau. Cartea părintelui Reteveiu, schițe în dialect, Sibiu, 1923 Lămurirea ucenicilor. Raportul docintelui ambulant în penziunea Ierofteiu Cucu despre activitatea Comitetului Teatral din Ardeal și în jur, schițe umoristice, Sighișoara, 1924 Eroii din „Hinterland” (Villa Sdreanța), schițe umoristice, Sighișoara, Ed. Horedt, 1925 Gh. Cîrțan, schițe umoristice, Sibiu, Ed. Asociațiunii, 1927 Oameni de ispravă, Sibiu, Ed. Dacia Traiană, 1939 Post-mortem: „A. P. Bănuț – Scrieri”, Editura Minerva, București, 1974
Aurel P. Bănuț a avut o bogată activitate publicistică, colaborând la Luceafărul, Gazeta de Transilvania, Țara Bârsei, Transilvania, Muzica, Tribuna, Astra, etc.
O parte din fondul său de manuscrise a fost donat arhivei Muzeului din Șcheii Brașovului și Bibliotecii Județene Brașov, acestea constând în scrisori, scrieri și schițe umoristice. Cea mai mare parte a fondului său se află însă la Biblioteca Națională a României (fosta Bibliotecă Centrală de Stat) din București.
Probabil cea mai completă considerare critică asupra scriitorului Aurel Pavel Bănuț rămâne referatul scris de Ion Agârbiceanu pe 5 file manuscris, prezentat la 24 mai 1958 Academiei Române.
Publicații La 19 septembrie 1909, la Orăștie a apărut „Thalia Română la Alba Iulia”, cu subtitlul „foaie ocazională, editată din prilegiul adunării generale a Societății pentru fond de teatru român”. Număr unic. Format: 40 x 28 cm. Nr. 50 fileri. Se vinde în folosul fondului. Redactată de Aurel P. Bănuț, director artistic al Societății. Tipografia Nouă a foii Libertatea din Orăștie. Un exemplar este păstrat în colecțiile Bibilotecii Centrale Universitare din Cluj.Petcu Marian, Istoria jurnalismului din România în date: enciclopedie cronologică, 439 pag., Elefant Online, 2016
In memoriam Strada cu codul poștal 410126 din Oradea îi poartă numele.Lista coduri postale Oradea Strada cu codul poștal 405200 din Dej îi poartă numele. Strazi in Dej > Strada Aurel Pavel Bănuț
Note
Categorie:Nașteri în 1881 Categorie:Nașteri pe 23 octombrie Categorie:Decese în 1970 Categorie:Decese pe 28 iulie Categorie:Jurnaliști români Categorie:Scriitori români din secolul al XX-lea Categorie:Militari austro-ungari încadrați în Armata României