Prezentul glosar conține termeni din teoria literaturii, termeni literari, bibliologie, caligrafie, publicistică, retorică.
A abecedar - manual elementar pentru învățarea scrisului și cititului. abreviator - persoană care prelucrează, restrângând sau prescurtând, scrierile unui autor. abrupt - (despre stil sau despre creații artistice) alcătuit din contraste puternice, din elemente contrastante inegal, fără legătură între ele. abstract - expunere sumară a conținutului esențial al unui document sau al unei lucrări. absurd, literatură a ~ului - direcție estetică în teatrul și romanul occidental de după cel de-al Doilea Război Mondial, care își propune să înfățișeze absurdul însoțit de un sentiment de anxietate metafizică față de condiția umană, ea însăși considerată absurdă. academic, stil ~ - stil de exprimare sobru, corect, științific, dar convențional, rece. acatalectic - (în versificația greacă și latină) vers căruia nu-i lipsește nici o silabă. accentic - (despre structura versurilor) bazat pe accente. accentuativ, vers ~ - vers tipic pentru limbile romanice, constituit dintr-o serie de silabe accentuate și neaccentuate, dispuse după anumite reguli, și în care elementul fundamental al ritmului este accentul. accesibilitate - calitate a unei opere literare de a fi înțeleasă și asimilată cu ușurință de către cititori, opusă formalismului și ermetismului care restrânge accesul cititorului la conținutul operei. acoladă - semn grafic de forma a două fragmente de arc unite, prin care se arată că mai multe cuvinte, formule sunt legate între ele. acmeism (sau akmeism) - curent literar modernist în literatura rusă de la începutul secolului al XX-lea, care, contrar simbolismului, promovează ideea clarității și a exactității semantice a cuvintelor. acronie - lipsă de concordanță între timpul real al evenimentelor și cronologia ideală a narării lor. acrostih: - poezie sau strofă în care literele inițiale ale versurilor formează un cuvânt sau o propoziție; - problemă enigmistică a cărei soluție se găsește citind pe verticală, de sus în jos sau invers, inițialele versurilor componente ale unei poezii. act - diviziune principală a unei opere dramatice, reprezentând o etapă în desfășurarea acțiunii. acta: - colecție de documente referitoare la un anumit subiect; - titlu dat unor periodice sau colecție de lucrări științifice. acțiune - desfășurarea faptelor într-o operă literară epică sau dramatică; fabulație, subiect, intrigă. acțiune dramatică- ansamblu de mișcări, gesturi și atitudini executate de actor de-a lungul evoluției scenice. adagiu - maximă, sentință, aforism, proverb. adaptare: - prelucrarea unei opere literare pentru a trece dintr-un gen literar în altul; - transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare (adaptare literară). addenda - listă de note adăugată în finalul unei opere științifice (note, texte, diagrame etc.) pentru a o completa; vezi și apendice. addenda corrige sau addenda et corrigenda - ceea ce se adaugă la o lucrare prin care se și corectează unele greșeli. ad litteram - expresie care indică faptul că se reproduce, se respectă întocmai ceea ce a scris sau a spus cineva. adnotare - însemnare, notă prin care se explică, se corectează, se întregește un text. adnotare bibliografică - scurtă prezentare a unei cărți. adonic, vers ~ - vers antic format dintr-un dactil și un troheu sau un spondeu, care încheie o strofă safică. aed - poet epic din Grecia antică. afabulație - ansamblul faptelor, episoadelor care alcătuiesc subiectul unei opere literare; totalitatea elementelor tematice care alcătuiesc intriga unei opere epice sau dramatice; fabulație. afereză: - poezie rebusistă formată din două părți, prima definind un cuvânt-bază din care, suprimând prima literă, se obține un alt cuvânt definit în a doua parte a poeziei; - procedeu retoric prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunțându-se ceea ce este demn de reținut. aforism: - judecată cu caracter moral, care exprimă, într-o formă concisă, o părere despre viață (sinonim: maximă, sentință). - enunț care sugerează un adevăr teoretic. agramat - (despre texte) care conține greșeli elementare de gramatică și ortografie. agramaticalitate: - caracterul unui enunț agramatical; - deviere stilistică și semn de literaritate care orientează procesul de lectură. aide-memoire - schiță (scrisă) prezentînd elementele esențiale ale unei discuții sau ale unei înțelegeri care urmează să aibă loc. akmeism - vezi acmeism. album: - caiet în care se scriu versuri, citate celebre sau în care se schițează desene. - caiet sau volum cu foi speciale, în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poștale etc.; - colecție de fotografii, de ilustraţii, de schiţe etc, reunite, după o temă unitară, într-un volum. alcaic: - vers ~: vers format din cinci picioare, cu cezura după al doilea; - strofă ~ă: strofă compusă din două versuri alcaice, unul iambic și unul coriambic. aldin: - (caracter tipografic sau literă tipografică) care are liniile mai groase decît ale celor obișnuite pentru titluri, subtitluri etc.; gras, bold; - text cules cu aceste litere sau caractere tipografice. alegorie: - procedeu artistic prin care se prezintă lucruri, ființe sau întâmplări prin care să se sugereze realități similare; - compoziție literară care folosește acest procedeu (fabulă, ghicitoare etc.). alegorism - tendința de a interpreta alegoric un text; folosire abuzivă a alegoriei. alexandrin, vers ~ - vers compus din 12 silabe, utilizat mai ales în literatura franceză a secolului al XIII-lea. alexandrinism: - manifestare culturală influențată de civilizația elenistică; - caracterul operei scriitorilor alexandrini sau ale altor scriitori, care se remarcă prin erudiție, subtilitate, rafinament. alfabet - totalitatea literelor, dispuse într-o anumită ordine, care servesc la notarea fonemelor unei limbi. alfagrafie - metodă de fotografiere a unei grafii ilizibile cu ajutorul razelor alfa. aligat - operă de sine stătătoare, tipărită sau manuscrisă, legată împreună cu altele. alineat: - rând cu care începe un text, diferențiat prin distanțare la dreapta; - porțiune de text care începe cu un astfel de rând. aliterație - procedeu stilistic care constă în repetarea aceluiași sunet (sau grup de sunete) pentru a reda o mișcare sau o armonie imitativă. alonim - (despre opere, lucrări etc.) care este semnat cu alt nume (de obicei bine cunoscut); persoană care semnează cu alt nume. almanah: - publicație periodică, cu o tematică axată preponderent pe un anumit domeniu (literar, medical etc.) sau alcătuită în scop distractiv; - publicație periodică, de obicei anuală, care cuprinde, pe lîngă un calendar, indicații astronomice și meteorologice, diverse informații, texte beletristice, culturale etc. alter ego - un alt eu (interior); persoană asemănătoare, până la identitate, cu alta. aluzie: - cuvânt, expresie, frază care se referă indirect la o persoană, la o situație etc. sau prin care se vizează, se sugerează ceva; - figură de gândire bazată pe analogie, în care un cuvânt sau un enunț este folosit pentru a se evoca sau sugera în forme variate o realitate sau un eveniment cu semnificație generală ori abstractă. amfibrah - picior de vers compus din trei silabe, fie dintr-o silabă lungă precedată și urmată de două silabe scurte (în metrica antică), fie dintr-o silabă accentuată precedată și urmată de două silabe neaccentuate (în metrica modernă). amfiguric - (despre scriere, vorbire, stil) care este confuz, obscur, neinteligibil. amfimacru - unitate ritmică în metrica antică greacă și latină, formată dintr-o silabă scurtă, una lungă, urmată de una scurtă. amintiri - specie a genului epic, uneori impregnată de lirism, în care autorul relatează întâmplări și impresii din diferite etape ale vieții sale. amplificare - înlănțuire de figuri de stil prin care se reiau elementele unei idei sau ale unei descrieri pentru a se reda în chip gradat și viu imaginea unui eveniment, a unui obiect sau a unui tablou. amplificare retorică - dezvoltarea ideilor sau argumentelor într-un discurs, constituind o calitate, când cuprinsul este interesant și plăcut, sau un defect, atunci când nu conține nimic nou. anaciclic - (despre versuri) care prezintă totdeauna un sens, fie că sunt citite de la început, fie că sunt citite de la sfârșit. anaclază: - distribuire a unei silabe lungi la două picioare metrice; (în metrica greacă și latină) înlocuirea unei silabe lungi cu una scurtă sau invers, în cadrul aceleiași unități ritmice sau la sfârșitul unei unități ritmice și începutul celei care urmează; - figură de stil prin care oratorul reia o propoziție sau o frază a adversarului în sens diferit sau contrar. anacolut - lipsa de continuitate gramaticală între începutul și sfârșitul unei fraze, datorită faptul că vorbitorul trece la altă idee. anacronie - (termen care desemnează toate formele de) discordanță între timpul real al desfășurării evenimentelor și cronologia ideală a narării lor. anacruză - prima silabă neaccentuată a unui vers, care nu face parte din impulsul metric și este nesemnificativă din punct de vedere al conținutului. anadiploză - vezi repetiție. anaforă - procedeu stilistic care constă în repetarea aceluiași cuvânt la începutul mai multor fraze sau părți de frază. anaforic - (despre cuvinte) care reia o noțiune, o idee exprimată anterior. anagogie - trecere de la particular la general, de la literă la spirit. anagramă - schimbare a ordinii literelor unui cuvânt pentru a obține un altul. anale: - scriere cu caracter istoric, în care evenimentele sunt expuse cronologic, an de an, fără niciun fel de interpretare sau generalizare; - publicație cu caracter periodic, care conține comunicări, însemnări, dări de seamă privind activitatea unei instituții, a unei societăți. analecte - culegere de fragmente în proză sau versuri, selectate din operele unora sau mai multor scriitori. analepsă - evocare ulterioară a unui eveniment (istoric); sinonim: flashback. analiză literară - examinare, caracterizare și apreciere critică a conținutului și a formei unei opere literare. analiză psihologică - examinare a diferitelor stări sufletești și a motivelor lor (într-o scriere dramatică etc.). anantapodotón - anacolut în care din două elemente corelative ale unei expresii alternative unul lipsește sau este înlocuit cu un cuvânt corespunzător, creându-se o elipsă sintactică cu efect de întrerupere sau de schimbare bruscă a firului gândirii. anapest - picior de vers compus din trei silabe, care, în metrica antică, primele două sunt scurte, iar a treia lungă, iar în metrica modernă, primele două sunt neaccentuate, urmate de una accentuată; este inversul dactilului. anastatic - (despre textul unei opere tipărite sau litografiate) reprodus identic, prin imprimare sau gravare cu ajutorul unor procedee chimice, fără a mai fi cules din nou în tipografie. anastrofă - procedeu stilistic constând din schimbarea ordinii gramaticale obișnuite a cuvintelor, cu scopul de a atrage atenția asupra unui detaliu. anecdotă- scurtă povestire hazlie cu un final neașteptat, bazat pe întâmplări din viața reală, cultivată și ca specie literară sau folclorică; snoavă; - detaliu istoric puțin cunoscut din istorie, din viața social-politică sau din viața particulară a unei personalități; - totalitatea întâmplărilor descrise într-o operă literară; intrigă, scenariu, acțiune epică. anecdotic: - cu caracter de anecdotă; - schema desfășurării epice a unei povestiri, a unui film etc; nucleu epic; - (prin extensie) intrigă, scenariu. anepigraf(ic) - (despre scrieri) care nu are titlu. anereză - combatere directă a unui argument. anexă - material de completare la un text, pe care îl întregește sau îl lămurește. anominație - figură sintactico-semantică constând în repetarea unui nume propriu, de obicei de persoană, prin apelativul din care provine prin antanaclază.