Orgolii este un roman de moravuri cu implicații psihologice scris de Augustin Buzura și publicat pentru prima oară în anul 1977 de Editura Dacia din Cluj-Napoca. Apariția romanului a fost amânată timp de peste patru ani de către organele de cenzură ale statului comunist, deoarece Buzura era considerat un autor incomod care nu se sfia să atace subiecte grave ale actualității social-politice precum abuzurile regimului și impostura social-științifică.Ion Simuț, „Romanul ieșirii din totalitarism”, în Contemporanul. Ideea europeană, anul XXIV, nr. 6 (735), iunie 2013, pp. 15–16.Cornel Ungureanu, Proza românească de azi, 1985, p. 548.
Romanul prezintă drama chirurgului savant Ion Cristian, care caută să depășească limitele științei, încercând să descopere un medicament care să permită vindecarea cancerului, dar trebuie să lupte în același timp cu agresivitatea și cu mediocritatea instaurate în societatea românească din perioada comunistă.Nicolae Manolescu, „Din Istoria critică a literaturii române: Augustin Buzura”, în România literară, anul XL, nr. 38, 26 septembrie – 3 octombrie 2008, pp. 16–18. ()Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, 2008, p. 1145.Romul Munteanu, „Aventură și sens în romanul românesc contemporan”, 1979, p. 245.Zaharia Sângeorzan, „Augustin Buzura”, 1980, p. 235. Recomandat de propriile merite științifice pentru ocuparea funcției de rector al unui institut de medicină, profesorul Cristian oscilează o perioadă între carieră și destin, dar hotărăște să nu-și mai risipească timpul în conflicte meschine și să-și dedice restul vieții unui țel superior.Anton Cosma, Romanul românesc contemporan: 1945–1985, vol. I. „Realismul”, Editura Eminescu, București, 1988, p. 144.Zaharia Sângeorzan, „Augustin Buzura”, 1980, p. 236. Acțiunea romanului are loc în orașul Cluj la sfârșitul anilor 1960 sau începutul anilor 1970. Michael H. Impey, „Milan Kundera's Wisdom of Uncertainty and Other Categorical Imperatives: The Experience of the Contemporary Romanian Novel”, 1992, p. 65. Prin reconstituirea metodică a vieții eminentului om de știință, care a suferit mai demult o detenție nedreaptă, autorul evidențiază moravurile unei epoci și modul în care istoria poate influența destinul individual.Anton Cosma, Romanul românesc contemporan: 1945–1985, vol. I. „Realismul”, Editura Eminescu, București, 1988, p. 61.Eugen Simion, „Augustin Buzura”, 2002, p. 131.Cornel Ungureanu, Proza românească de azi, 1985, p. 539.
Construcția narativă a romanului Orgolii este necanonică,Dumitru Micu, Scurtă istorie a literaturii române. III: Perioada contemporană. Proza, Editura Iriana, București, 1996, p. 165. prin alternarea monologului interior (procedeu narativ principal) cu însemnările secrete ale unui delator anonim.Virgil Ardeleanu, „Augustin Buzura: Orgolii”, 1978, p. 93.Alex. Ștefănescu, „La o nouă lectură: Augustin Buzura (II)”, în România literară, anul XXXVII, nr. 32, 18–24 august 2004, pp. 10–11. () Alături de alte două romane buzuriene (Fețele tăcerii și Vocile nopții), Orgolii este considerat, prin problematica sa social-politică, o creație reprezentativă a literaturii române.
Romanul a fost ecranizat ulterior într-un film omonim — regizat de Manole Marcus după un scenariu scris de Augustin Buzura —,Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897–2000), Editura Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 309. în care rolul principal a fost interpretat de Victor Rebengiuc.Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897–2000), Editura Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 314. Premiera oficială a filmului a avut loc în aprilie 1982.
Rezumat
Absolvent de studii universitare la Paris și la Viena, medicul chirurg Ion Cristian a fost în tinerețe un adversar înverșunat al fascismului, a trecut prin lagărul de la Târgu Jiu în timpul regimului antonescian și a participat voluntar pe frontul de vest, dar comportamentul său inflexibil i-a creat mulți dușmani.Eugen Simion, „Augustin Buzura”, 2002, p. 132. În anii 1950, în urma denunțului prietenului său, procurorul Constantin Redman, a fost arestat de Securitate pentru că, respectând etica profesională, a salvat viața unui țăran necunoscut pe nume Bădilă ce s-a dovedit ulterior că făcea parte dintr-o bandă de luptători anticomuniști condusă de Sterian. A fost anchetat cu duritate de fanaticul Varlaam și, cu toate că a refuzat să recunoască acuzația că ar face parte din acea bandă, a suferit o detenție nedreaptă.Eugen Simion, „Augustin Buzura”, 2002, p. 133.Ion Rotaru, „Augustin Buzura”, 1987, p. 860. Ulterior a fost eliberat și reabilitat, iar mai apoi, după ce a revenit în învățământul universitar și a fost numit șef de clinică și după ce soția i-a murit de cancer, și-a găsit echilibrul în muncă, încercând să descopere un citostatic care să vindece boala.
Ajuns la vârsta deplinei maturități, profesorul se află la 118-a încercare de a găsi citostaticul care să determine reducerea tumorii, având orgoliul de a continua cercetarea până când va avea succes.Ion Rotaru, „Augustin Buzura”, 1987, p. 859. În prezent el nu mai dorește decât să fie lăsat să-și continue cele două proiecte care-i ocupă timpul: experiențele pentru descoperirea citostaticului și rescrierea tratatului de chirurgie. Existența sa se complică: mai tânărul profesor Codreanu încearcă să-l convingă să accepte candidatura la postul de rector al Institutului de Medicină ce urma să devină vacant ca urmare a pensionării acad. Coja-Dornești, iar două personaje din trecutul său (fostul procuror Redman și fosta iubită Cristina Fărcașiu) reapar brusc ca pacienți în clinica pe care o conduce, provocându-i meditații intense cu privire la eșecurile sale sociale și profesionale și făcându-l să se gândească tot mai mult la moarte.Eugen Simion, „Augustin Buzura”, 2002, p. 135.
Profesorul Cristian se trezește prins în mijlocul adversităților din mediul universitar, pe măsură ce se apropie alegerile pentru funcția de rector. În același timp, fiul său, Andrei, un tânăr inteligent și intransigent ce refuză compromisul,Victor Tița, Romanul existențialist postbelic: Marin Preda, Augustin Buzura, Nicolae Breban, 2011, p. 196. începe să-și conteste tatăl pe care-l acuză că a cedat laș în fața agresivității și a mediocrității.Victor Tița, Romanul existențialist postbelic: Marin Preda, Augustin Buzura, Nicolae Breban, 2011, p. 197. Ascultând două versiuni diferite ale poveștii detenției politice (relatate de Redman și de Cristian), Andrei înțelege că tatăl său trecuse prin situațiile cele mai umilitoare, fără să cedeze din punct de vedere moral.Gabriel Dimisianu, „Dimensiunea etică”, 1978, p. 114.
Atacurile împotriva profesorului Cristian se întețesc și devin tot mai josnice, în ciuda faptului că anunțase că nu va candida la funcția de rector, deoarece opozanții săi, carieriști și mediocri, se tem de autoritatea pe care i-o conferă prestigiul academic și de inflexibilitatea morală pe care o dovedise în diferite ocazii.Eugen Simion, „Augustin Buzura”, 2002, p. 134.Constantin Cubleșan, „Orgolii” în ediție definitivă, în revista Cultura, anul XI, seria a III-a, nr. 4 (560), 26 ianuarie 2017, p. 21.Virgil Ardeleanu, „Augustin Buzura: Orgolii”, 1978, p. 92. Îi taie fondurile pentru cercetare, încearcă să-l șantajeze cu sancțiuni la adresa fiului său, Andrei, îl amenință cu o declarație mincinoasă a lui Redman care îl acuza de luare de mită, ajungând chiar să-i conteste meritele științifice și să ceară să fie supus unei expertize psihiatrice. Alegerile trec, iar profesorul Cristian își continuă neabătut activitatea, uzat de lupta cu nulitățile, dar nu învins.Cornel Ungureanu, Proza românească de azi, 1985, p. 541.
Structură Romanul este împărțit în 24 de capitole numerotate cu cifre arabe și fără titluri. Zece capitole conțin însemnări ale unui delator anonim angajat în Clinica chirurgicală 1, iar un alt capitol (nr. 20) este format dintr-un denunț anonim formulat „în numele unui grup de cadre didactice” cu privire la activitatea desfășurată de prof. Cristian.
Personaje Ion Cristian — reputat chirurg, profesor universitar, membru al Academiei Române, directorul Clinicii chirurgicale 1, cercetător al etiologiei cancerului. Provine dintr-o familie de țărani chiaburiAugustin Buzura, Orgolii, 1977, p. 36. și a urmat studii la Paris și Viena;Augustin Buzura, Orgolii, 1977, pp. 81, 150. a devenit un adversar al fascismului, a fost deținut în lagărul de la Târgu Jiu și a fost voluntar pe frontul antihitlerist. În primii ani ai regimului comunist a fost denunțat Securității de prietenul său, Redman, pentru că a tratat un necunoscut ce s-a dovedit ulterior că făcea parte dintr-o bandă de luptători anticomuniști și a fost anchetat în închisoare de fanaticul Varlaam, refuzând să recunoască acuzația că ar face parte din acea bandă. Eliberat din închisoare și reabilitat, devine profesor universitar și caută cu încăpățânare un citostatic care să vindece cancerul. Andrei Cristian — fiul profesorului Cristian, student la Facultatea de Medicină.Augustin Buzura, Orgolii, 1977, pp. 74–75. Are o relație cu o asistentă divorțată pe nume Irina Ionescu, ce are o proastă reputație.Augustin Buzura, Orgolii, 1977, pp. 19, 36, 75. Tânăr inteligent, adversar al compromisului, încearcă să înțeleagă trecutul tatălui său și ajunge, după ce ascultă mai multe confesiuni, să-i recunoască demnitatea morală și dorința de a spune adevărul. Intră la rândul său în conflict cu demagogii și carieriștii din mediul universitar. Constantin Redman (58 ani) — jurist, care a devenit procuror și profesor universitar în primii ani ai regimului comunist.Augustin Buzura, Orgolii, 1977, pp. 133, 151, 207. A fost în tinerețe prieten cu Cristian, dar l-a denunțat organelor de securitate din dorința de a parveni, dar și pentru a se putea căsători cu Stela, cu care fusese mai demult pe punctul de a se logodi. Dat afară din universitate și din procuratură, ajunge angajat la Întreprinderea de transporturiAugustin Buzura, Orgolii, 1977, p. 44. și se internează în clinica prof. Cristian cu diagnosticul prezumtiv de cancer. Îl minte pe Andrei, făcându-l să se îndoiască de propriul tată. Varlaam — fost măcelar și boxer, devenit ulterior anchetator al Securității și dovedindu-se a fi un individ scelerat specializat în distrugerea morală a indivizilor.Cornel Ungureanu, Proza românească de azi, 1985, p. 540. Dușmănindu-l pe medicul Cristian, care a refuzat să falsifice un raport de expertiză medico-legală, îi promite o sancțiune severă și dispune arestarea și anchetarea lui sub acuzația că ar face parte dintr-o bandă de luptători anticomuniști. Este arestat și condamnat ulterior, la rândul său, și ajunge să lucreze după eliberare ca vânzător de loz în plic la o tarabă stradală.Augustin Buzura, Orgolii, 1977, p. 48. Cristina Fărcașiu — fosta iubită a dr. Cristian din perioada studiilor universitare de la Paris. L-a părăsit pe Cristian și s-a căsătorit apoi cu avocatul Sabin Fărcașiu.Augustin Buzura, Orgolii, 1977, p. 126. Rămasă văduvă, se retrage la o cabană de vânătoare de la marginea unei păduri, trăind în sălbăticie. Ajunge în clinica prof. Cristian aproape în același timp cu Redman, iar după operație și o serie de convorbiri cu fostul ei iubit se întoarce în pădure și este devorată de animalele pe care le îmblânzise. Criticul Eugen Simion o considera „o Caty Zănoagă cu gusturi rousseauiste”. Codreanu — medic chirurg, profesor universitar, directorul Clinicii chirurgicale 2. S-a căsătorit cu fiica fostului decan și a fost numit în funcția de șef de lucrări, apoi a avut o ascensiune rapidă în mediul universitar.Augustin Buzura, Orgolii, 1977, p. 78. Carierist și demagog, încearcă să-l convingă pe prof. Cristian să candideze la funcția de rector pentru a avansa în carieră. Olimpiu Vasiliu — profesor universitar de medicină internă, care-l atacă pe Cristian într-o ședință pentru a-și păstra postul și a-și asigura o pensie bună.Augustin Buzura, Orgolii, 1977, pp. 390–391.