Hygrophoropsis aurantiaca (Franz Xaver von Wulfen, 1781 : Elias Magnus Fries, 1821 ex René Maire, 1921)Index Fungorum este o specie saprofită de ciuperci comestibile din familia Hygrophoropsidaceae și genul Hygrophoropsis, cunoscută în popor sub numele gălbior falsDenumire RO 1 respectiv gălbiori falșiDenumire RO 2 sau burete portocaliu.Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 511, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO 3 Buretele se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri de conifere sau mixte, pe soluri sărace, acide până neutrale, pe lângă molizi și pini deseori pe mușchi, câteodată pe cioate, bușteni, trunchiuri în descompunere sau pe conuri îngropate în pământ, dar de asemenea pe câmpii și defrișări ori arsuri vechi. Soiul se dezvoltă, crescând solitar, împrăștiat sau în grupuri precum cercuri de vrăjitoare, de la câmpie la munte, din august până în noiembrie (decembrie).Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 322-323, ISBN 3-405-12116-7Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 92-93, ISBN 978-3-440-14530-2Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 182
Descriere thumb|left|165px|Bres.: C. auriantiacus Pălăria: are un diametru de 3–8 cm, este subțire, elastică, în tinerețe boltită, convexă cu margini regulate, răsfrânte în jos și ușor brumate, apoi se aplatizează, fiind în final adâncită central, în formă de pâlnie. Cuticula cu colorit viu, galben-portocaliu până portocaliu-roșiatic, în mijloc adesea cu tonuri brun-măslinii, este catifelată și uscată. Lamelele: sunt subțiri, repetat bifurcate, stau dense și mult decurente în lungul piciorului, cu un colorit asemănător pălăriei, dar mai intensiv. Piciorul: are o înălțime de 3–8 cm și o grosime de 0,7–1 cm, este plin, inițial cilindric, la maturitate alungit și nu rar ceva excentric. Culoarea este în general asemănătoare cu cea a pălăriei, dar exemplare mature tind din când în când spre brun spre centru. Carnea: este moale, ceva elastică, subțire și de culoare galben-portocalie. Mirosul este un pic ierbos și gustul fad, din când în când amărui până iutișor. Aproape niciodată este năpădită de viermi. Caracteristici microscopice: Sporii care se îngustează conic spre bază sunt slab eliptici până ovoidali, netezi și hialini (translucizi), având o mărime de 5–7,5 × 3,5–5 microni. Pulberea lor albă apare în mase. Basidiile cu 4 sterigme fiecare sunt clavate, măsurând 35-40 x 8-10 microni.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. X, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1929, p. + tab. 473 Reacții chimice: Carnea și lamelele buretelui se colorează cu acid sulfuric lila deschis și cu Hidroxid de potasiu repede alb.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 79, ISBN 3-85502-0450
Confuzii Buretele portocaliu poate fi confundat în primul rând cu specii de aspect asemănător, ca de exemplu Cantharellus amethysteus,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 462-463, ISBN 3-405-12081-0 Cantharellus cibarius,Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 207-209, ISBN 3-426-00312-0 Cantharellus ferruginascens,Andreas Gminder, Peter Karasch: „Das Kosmos Handbuch Pilze: Mit über 1200 Zeichnungen“ - 1400 Arten im Porträt“, Editura Franckh-Kosmos, Halberstadt 2023, p. 310, ISBN 978-3-440-17027-4 Cantharellus friesii,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 446-447, ISBN 3-405-12116-7 Cantharellus pallens,Csaba Locsmándi, Gizella Vasas: „Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile și otrăvitoare”, Editura Casa, Oradea 2021, p. 55 Clitocybe gibba,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 338-339, ISBN 3-405-12116-7 Craterellus tubaeformis,Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 458-459, ISBN 978-3-440-14530-2 Hydnum rufescens (cu aculei),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 582-583, ISBN 3-405-12081-0 Hygrocybe aurantiosplendens,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 408-409, ISBN 3-405-12124-8 Hygrocybe cantharellus (comestibilă),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 404-405 - 2, ISBN 3-405-12124-8 Hygrocybe chlorophana,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 454-455, ISBN 88-85013-46-5 Hygrocybe quieta,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 410-411, ISBN 3-405-12124-8 Hygrophoropsis macrosporaMarcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 50-51, ISBN 978-3-440-13447-4 sau Lepista flaccida,Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, p. 120, ISBN 978-1-4454-8404-4 cu toate comestibile, dar și cu otrăvitorul Omphalotus oleariusJean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 36-37, ISBN 978-3-8427-0483-1 ori posibil letalul Paxillus involutus.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 464-465, ISBN 3-405-11774-7
Specii asemănătoare
Valorificare Gălbiorii falși sunt comestibili, dar, pricinuit mirosului și gustului nu prea gustoși. Se recomandă ingerarea în cantități mai mici, cel mai bine amestecați cu alte soiuri. Încă un argument pentru un consum redus al acestei ciuperci este faptul, că ea nu este suportată de unii oameni în porțiuni mari, la care provoacă probleme gastrointestinale de obicei numai ușoare. Alte persoane mănâncă bureții fără nici un disconfort.Tox-Info
Note
Bibliografie (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450 Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1 J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2 Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 180-181, ISBN 978-3-440-14530-2 Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4 Csaba Locsmándi, Gizella Vasas: „Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile și otrăvitoare”, Editura Casa, Oradea 2013 Meinhard Michael Moser: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983 <ref>Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, ISBN 3-426-00312-0
Legături externe
gălbior fals, film Diferența gălbior – gălbior fals, film
Categorie:Boletales Categorie:Ciuperci comestibile Categorie:Ciuperci saprofite Categorie:1781 în știință