Mitropolia Veche a Țării Românești

Mitropolia Veche a Țării Românești este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul municipiului Târgoviște, forma ei actuală fiind opera arhitectului André Lecomte du Noüy.

Ansamblul este format din cinci monumente: Biserica „Înălțarea Domnului” () Ruine paraclis () Ruinele palatului mitropolitan () Ruine chilii () Ruinele turnului de poartă ()

Istoric Mitropolia Ungrovlahiei a fost înființată în 1359, cu sediul la Curtea de Argeș. Mutarea de la Curtea de Argeș la Târgoviște a avut loc în timpul domniei lui Neagoe Basarab. Această schimbare fusese propusă de mitropolitul Nifon (1503-1505) lui Radu cel Mare.

Neagoe Basarab începe zidirea lăcașului, în 1518, dorind-o „mare și frumoasă cu opt turle și tot rotunde, cum se satură ochii tuturor de vederea ei”. Pentru a susține greutatea masivă a celor 8 turle și dimensiunile gigantice ale bisericii, baza monumentului (fundația și soclul) era realizată din blocuri masive de piatră fasonată.Nicolae Ghika-Budești – Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia (studiu publicat inițial în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, 1930–1933). Sfințirea Mitropoliei a avut loc la data de 17 mai 1520, având hramul „Înălțarea Domnului”. Lucrările s-au încheiat însă abia la 20 septembrie 1537, după ce Radu Paisie (1535-1545) o acoperă „cu plumb” și o zugrăvește „cu toată podoaba”. A fost o construcție impresionantă, descrisă de Paul de Alep în secolul al XVII-lea, ca fiind „cea mai mare biserică ce s-a construit până la acea epocă”. Sursele de informare disponibile public nu menționează dimensiunile exacte (lungime, lățime, înălțime) ale acelei clădiri, accentul punându-se de fiecare dată pe importanța sa istorică și arhitecturală (folosind un amestec de școli de meșteri athonite, constantinopolitane și sârbești).

Cultură O etapă înfloritoare este cea din timpul lui Matei Basarab (1632-1654). Acesta a adus o presă nouă de la Kiev, pe care o instalează chiar în chiliile Mitropoliei. Aici s-au tipărit numeroase cărți, printre care Pogribania preoților (1650), Mistyrio sau Sacrament (1651), Îndreptarea Legii (Pravila cea Mare) (1651), Târnosania (1652). Astfel, prestigiul Mitropoliei este întărit prin activitatea editorial-tipografică, în urma mutării tipografiei de la Mănăstirea Dealu. În aceeași perioadă se fac reparații, se consolidează incinta pe fațadele laterale, se extinde spațiul pictat. Sub domnia lui Constantin Brâncoveanu, mitropolitul Teodosie a restaurat întreaga clădire (1707-1709), iar mitropolitul Antim Ivireanul reactivează în clădirile mitropoliei vechea tipografie în care se tipăresc cărți de slujbă și învățătură ortodoxă, printre care se remarcă Antologhion (1708), Învățătură pe scurt pentru taina pocăinței (1709), Psaltirea (1710), Octoihul (1712) - aceasta fiind una dintre ultimele mari lucrări înainte ca centrul tipografic să fie mutat definitiv la București (1715).

Evenimente De-a lungul timpului, Mitropolia suferă stricăciuni cauzate de diferite evenimente istorice: ocuparea temporară a Târgoviștei de către turci (1595), jaful trupelor lui Gabriel Báthory (1610-1611), evenimentele de la 1821, când trupele lui Alexandru Ipsilanti utilizează plumbul de pe acoperiș, edificiul rămânând fără posibilitatea protejării bolților și picturii, ceea ce a condus la năruirea lor.

Din 1842 se începe dărâmarea vechii Mitropolii. Mai întâi din complex dispar clădirile, rămânând numai biserica și clopotnița de la intrare. În 1889 arhitectul André Lecomte du Noüy demolează biserica mitropolitană, reconstruind-o în forma actuală, departe de cea inițială. Preotul Nicolae Grigore Aramă, care a slujit în acest lăcaș sfânt ctitorit în timpul lui Neagoe Basarab, consemna în anul 1911: „Ea nu mai seamănă nici a mia parte din frumoasa Mitropolie de odinioară, începută de Neagoe Vodă, care mută Mitropolia de la Curtea de Argeș la Târgoviște și terminată de Petru Vodă la 1535. Aceea, în care însumi am servit ca preot, avea opt turle acoperite cu plumb, însă, mâini sacrilege au dărâmat-o în anul 1884 și în locul ei a ridicat acest schelet de biserică...”

În prezent, pe amplasamentul vechii Mitropolii „ce nu-și avea pereche în aceste regiuni, fiind zidită după modelul Bisericii Sf. Sofia, înaltă, sprijinită pe mai multe coloane și având 12 turle mari și mici toate cu cruci poleite”, se găsește Catedrala arhiepiscopală din Târgoviște.

Actuala Catedrală arhiepiscopală este pictată de Dimitrie Belizarie și a fost sfințită la 12 noiembrie 1933 de Miron Cristea, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Controversa restaurării de la 1889: Demolarea și profanarea necropolei

Decizia de demolare și folosirea dinamitei În anul 1889, în cadrul programului național de refacere a marilor monumente istorice, conducerea lucrărilor de restaurare a Mitropoliei din Târgoviște i-a fost încredințată arhitectului francez André Lecomte du Noüy. Adept al curentului purismului stilistic promovat de Eugène Viollet-le-Duc, acesta a considerat că structura medievală din secolul al XVI-lea, ridicată de Neagoe Basarab, se afla într-o stare mult prea avansată de degradare pentru a fi consolidată. În consecință, s-a luat decizia radicală de a dărâma complet edificiul istoric până la temelie, pentru a construi pe amplasament o replică modernă.

Pentru punerea la pământ a zidurilor masive din cărămidă și a criptelor boltite, echipele de lucru au utilizat dinamită, un procedeu extrem de violent care a stârnit consternare în epocă și a dus la pulverizarea unor elemente arhitecturale originale de mare valoare. Istoricul și arheologul Virgiliu Drăghiceanu nota cu indignare în rapoartele sale că fostul lăcaș „a fost dărâmat în câteva săptămâni” de către „mâini sacrilege”, transformând monumentul istoric într-un șantier distructiv.

Dislocarea mormintelor și protestele vremii Pe lângă prăbușirea zidurilor, intervenția arhitectului André Lecomte du Noüy a afectat direct necropola mitropolitană aflată în naosul și pronaosul bisericii, unde își dormeau somnul de veci ierarhi, mitropoliți ai Țării Românești și înalți dregători din secolele XVI–XVIII. Criptele au fost sparte fără minime norme de protecție arheologică sau respect pentru memoria celor îngropați.

Scoaterea brutală a osemintelor și smulgerea lespezilor funerare din piatră sculptată au provocat un val de proteste aprinse din partea intelectualității române, a preoțimii locale și a unor istorici de renume, printre care și Nicolae Iorga. Aceștia au acuzat deschis echipa de restaurare de „sacrilegiu cultural” și de distrugere conștientă a identității istorice a vechii capitale domnești. În ciuda protestelor, lucrările au continuat, iar vechea vatră de cult a fost complet epurată de substanța sa medievală autentică.

Perioada de abandon și degradarea vestigiilor (1889–1928) După încheierea fazei de demolare, fragmentele din fosta biserică și valoroasele pietre de mormânt medievale nu au fost inventariate sau depozitate într-un spațiu protejat. Timp de aproape patru decenii, aceste artefacte au rămas părăsite sub cerul liber, fiind abandonate direct în curtea și în parcul din jurul șantierului noii catedrale.

Lipsa de pază și expunerea prelungită la intemperii au provocat pierderi iremediabile. Situația s-a agravat dramatic în timpul Primului Război Mondial, când zona a fost supusă ocupației militare germane; în această perioadă, o parte însemnată din lespezi au fost sparte, folosite ca materiale de construcție ordinare sau pur și simplu rătăcite și furate.

Demersurile de recuperare și conservarea modernă Salvarea memoriei fostei necropole a început abia în anul 1928. La insistențele Comisiei Monumentelor Istorice, în curtea Mitropoliei a fost amenajat un muzeu lapidariu destinat adăpostirii pieselor salvate. În anul 1933, Virgiliu Drăghiceanu a publicat un catalog științific exhaustiv al acestor vestigii, intitulat „Mitropolia Târgoviștei - Note istorice și arheologice”, reușind să salveze de la uitare identitatea multora dintre cei ale căror morminte fuseseră profanate în 1889.

Pentru a le garanta o conservare definitivă, cele mai importante lespezi funerare medievale (inclusiv elemente sculptate din pridvorul adăugat ulterior de Constantin Brâncoveanu) au fost transferate în colecția permanentă a Lapidariului de la Muzeul de Istorie din Târgoviște, secție a Complexului Național Muzeal „Curtea Domnească”. Osemintele ierarhilor medievale recuperate au fost reînhumate creștinește într-un osuar comun amenajat sub noua catedrală.

O parte din mormintele și pietrele funerare din incinta lăcașului Mitropoliei Vechi de la Târgoviște s-au pierdut din evidențe sau au fost împrăștiate din cauza demolării radicale a vechii biserici medievale în anul 1884, a lucrărilor invazive de reconstrucție coordonate de arhitectul francez André Lecomte du Noüy și a decenilor de neglijare și reamenajare urbană a terenului din jur.

Evidența cronologică a mormintelor identificate Catalogarea mormintelor din incinta lăcașului se bazează pe studiul epigrafic al lespezilor salvate, publicat de istoricul Virgiliu Drăghiceanu, precum și pe consemnările călătorilor străini din secolele anterioareVirgiliu Drăghiceanu, Mitropolia Târgoviștei - Note istorice și arheologice, Imprimeria Națională, București, 1933, pp. 42-51.. Persoanele identificate care au avut morminte în spațiul mitropolitan sunt dispuse cronologic astfel:

Mitropolitul Maxim Brancovici (cca. 1516): Ierarh de origine sârbă, considerat reorganizatorul vieții bisericești din Târgoviște; mormântul său este atestat prin izvoare ecleziastice timpurii. Membri ai familiei Craioveștilor (anii 1520–1550): Boieri de prim rang încoronați de legături de rudenie cu Neagoe Basarab; criptele acestora au ocupat spațiul central din pronaosGheorghe Penelea, Istoria orașului Târgoviște, Editura Științifică, București, 1975, pp. 45-48.. Mitropolitul Anania (cca. 1545): Înalt cleric din perioada domniei lui Radu Paisie, înhumat în incinta altarului sau în proximitatea acestuia. Marele Postelnic Mateiaș (cca. 1650): Dregător și diplomat din epoca lui Matei Basarab. Sarcofagul său masiv este descris în detaliu în jurnalul de călătorie al cronicarului Paul de Alep din anul 1653Paul de Alep, Călătoriile patriarhului Macarie al Antiohiei în Țările Române, Editura Academiei RSR, București, 1976, pp. 112-115.. Mitropolitul Ștefan I (1668): Personalitate de seamă a culturii medievale românești, strâns colaborator al domnilor din a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Mitropolitul Teodosie (1708): Ierarh cu o activitate ecleziastică îndelungată, cunoscut pentru ungerea ca domn a lui Constantin Brâncoveanu. Membri ai familiilor Văcărescu și Cantacuzino (secolele XVIII–XIX): Identificați prin cercetările arheologice de teren; criptele din cărămidă suprapuse aparțineau dregătorilor din perioada fanariotăD. Radu, „Cercetări arheologice în zona fostei Mitropolii din Târgoviște”, în Revista Muzeelor și Monumentelor, nr. 2, 1987, pp. 34-41..

Caracteristici estetice și ornamentale Arta funerară identificată pe lespezile salvate din fosta necropolă evidențiază o evoluție stilistică de la formele bizantine sobre la stilul brâncovenesc decorativ și influențele baroce balcaniceVasile Drăguț, Destinul unor monumente istorice, Editura Meridiane, București, 1981, pp. 102-105.. Principalele elemente estetice includ:

Materiale de execuție: S-a utilizat calcarul alb compact, adus parțial din carierele din sudul Dunării, dar și marmură pentru mormintele de mare prestigiu. Motive heraldice: Pe monumentele din secolele XVII–XVIII apar blazoane sculptate în relief plat, reprezentând vulturul bicefal bizantin, corbul cu crucea în cioc (stema Țării Românești) și scuturi heraldice încadrate de ramuri de laur. Chenare vegetale: Marginile lespezilor, în special cele din epoca brâncovenească, sunt decorate cu vrejuri ondulate, frunze de acant, lalele, ciorchini de struguri și flori de crin dăltuite în semi-altorelief.