Acest glosar conține termeni din domeniul astronomiei și astronauticii.
A aberație - unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un corp ceresc de pe Pământ, ca urmare a mișcării Pământului în jurul Soarelui și a caracterului finit al vitezei luminii. aberație anuală - unghiul dintre direcția adevărată spre un astru și direcția aparentă sub care se vede astrul din cauza mișcării observatorului, împreună cu Pământul, în jurul Soarelui; din acest motiv stelele par deviate în sensul de deplasare al Pământului pe orbita acestuia. ablativ - material care conferă obiectelor rezistență la temperaturi înalte, disipând energia termică și protejând structurile navelor spațiale la reintrarea în atmosferă. ablațiune (sau ablație) - fenomen prin care un corp ce străbate cu viteză atmosfera terestră pierde din substanță ca urmare a încălzirii prin frecare și vaporizării stratului superficial al acestuia. absorbție atmosferică - fenomenul de absorbție selectivă a radiațiilor electromagnetice (solare, stelare etc.) care pătrund în atmosfera terestră, datorită unor constituenți gazoși ai săi. Acamar - steaua θ Eridani, stea binară aflată la 163 de ani-lumină de Pământ. accelerator - motor-rachetă atașabil rachetelor mari pentru crearea unei forțe inițiale de propulsie. accelerație aparentă - accelerație rezultantă imprimată unui vehicul spațial de către toate forțele care acționează asupra acestuia, cu excepția celor gravitaționale. accelerație gravitațională - accelerație față de un astru a unui punct material din vecinătatea sa, aflat în cădere liberă. acreție - fenomen de captare gravitațională a corpurilor cerești mai mici de către cele mai mari și prin care acestea din urmă își măresc masa. Acrux - steaua α Crucis, cea mai strălucitoare din Crucea Sudului. actinometrie - știința care studiază fluxul de radiații solare ce ajung la suprafața Pământului, la diferite înălțimi și în diferite condiții. activitate geomagnetică - variația cvasiperiodică a parametrilor câmpului geomagnetic, sub influența activității solare (vezi și furtună geomagnetică). activitate solară - perturbații pe suprafața Soarelui, așa cum sunt erupțiile și petele solare; au caracter cvasiciclic, cu o periodicitate de circa 11,5 ani între maxime; vezi și ciclu solar. Achernar - steaua α Eridani, aflată la circa 115 ani-lumină de Soare. adâncime optică - vezi grosime optică. Adhara - steaua ε Canis Majoris. aer - amestec de gaze alcătuind straturile inferioare ale atmosferei terestre. aerolit - corp de piatră care cade pe Pământ din spațiul interplanetar (vezi și meteorit). aeroreactor (motor ~) - motor cu reacție, în care jetul de gaze se compune în mare parte din aerul atmosferic, de unde este preluat comburantul. aerozina-50 - tip de carburant lichid destinat motoarelor de rachetă. afeliu - punctul cel mai îndepărtat de Soare de pe orbita unei planete; vezi și apocentru. Agenția Spațială Europeană - organizație interguvernamentală, independentă de Uniunea Europeană, la care au aderat mai multe state europene, având drept scop lansarea de vehicule spațiale cu destinații științifice. România a aderat la Agenția Spațială Europeană, în ianuarie 2011. Agenția Spațială Română (cu sigla ROSA) - instituție publică din România cu finanțare extrabugetară, care coordonează la nivel național programele de cercetare în tehnologia spațială și activitățile legate de cercetarea spațiului, începând cu anul 1991. Ahile - asteroid troian, cunoscut sub denumirea 588 Ahile sau 588 Ahilles. airglow - Vd. infra: lumina cerului nocturn. ajutaj (reactiv) - tub cu secțiune variabilă, un exemplu particular fiind partea finală a motorului unei rachete, în care entalpia fluidului de lucru este transformată în energie cinetică. albedo - mărime ce caracterizează puterea de reflexie a unui corp ceresc, exprimată prin raportul dintre fluxul luminos reflectat de acesta și fluxul primit. albedo geometric al unei stele desemnează raportul dintre energia electromagnetică bolometrică reflectată de această stea, la unghi de fază zero, și cea reflectată în aceleași condiții (adică bolometrică și la un unghi de fază zero) de o suprafață fictivă, plană, perfect reflectorizantă, lambertiană și de aceeași secțiune efectivă ca și steaua considerată. Albireo - steaua beta (de fapt o stea dublă) din constelația Lebăda, aflată 430 de ani-lumină de Soare. Alcor - (80 Ursae Majoris); sistem binar de stele constelația Ursa Mare, aflat la 80 de ani lumină până la Soare, care aparent formează o stea dublă optică cu sistemul cvadruplu Mizar, între cele două sisteme fiind o distanță unghiulară de . Alcyone - (η Tauri) sistem stelar din roiul deschis Pleiadele. Aldebaran - steaua α Tauri, cea mai luminoasă stea din constelația Taurul. Alderamin (α Cephei) este cea mai strălucitoare stea din constelația Cefeu. alertă - semnal convențional internațional care indică fenomenele solare sau geofizice, în vederea unor observații comune. Algol - steaua β Persei. aliniament - linie dreaptă care unește două stele. Alkaid - steaua η Ursae Maioris. Almageste: - titlul tradițional al lucrării de astronomie a lui Ptolemeu; - (în Evul Mediu) culegere de observații astronomice, tratat de astronomie. almucantarat - cerc imaginar de pe sfera cerească paralel cu orizontul, cu ajutorul căruia se determină înălțimea aștrilor. Al Na'ir - steaua α Gruis. Alnilam - steaua ε Orionis. alpha - simbol (α) pentru steaua cea mai strălucitoare din orice constelație. Vezi mai jos. Alpha Centauri - (α Centauri) cea mai strălucitoare stea din constelația Centaurul; este de fapt un sistem triplu, din care una din stele, Proxima Centauri, este steaua cea mai apropiată de Soare (4,2 ani lumină). - Alpha Centauri C (abreviat α Cen C, iar uneori ACC) - una din componentele sistemului de trei stele Alpha Centauri. Vd. infra: Proxima Centauri. Alpha Geminorum - Vezi mai jos: Castor. Alphard - Alpha Hydrae (α Hya / α Hydrae); steaua cea mai strălucitoare din constelația Hidra. Alpha Ursae Minoris (α Ursae Minoris / α UMi) - cea mai strălucitoare stea din constelația Ursa Mică. Este cunoscută prin aceea că indică direcția polului nord ceresc al Pământului, cu o bună precizie, fapt ce i-a conferit denumirea de Steaua Polară. În 2016, UAI a adoptat pentru această stea denumirea oficială Polaris. Vd. infra. Alphecca - steaua α Corona Borealis. Alpheratz - numele propriu al stelei Alpha Andromedae (α Andromedae) care a fost aprobat de Uniunea Astronomică Internațională, la 20 iulie 2016. Altair - steaua α Aquilae. altazimut - instrument astronomic pentru măsurarea azimutului și a înălțimii constelațiilor. alunizare - vezi aselenizare. amartizare - (despre astronave sau astronauți) intrare în contact cu suprafața planetei Marte, așezare, coborâre pe Marte; vezi și: aterizare, aselenizare, amerizare. amerizare - (despre nave cosmice) intrare (prin coborâre) în contact cu apa pe suprafața căreia alunecă până la oprire; vezi și: aterizare, aselenizare, amartizare. amerizor - dispozitiv al unei nave cosmice, care permite amerizarea acesteia. amplitudine (astronomie) - mărime a arcului de orizont cuprins între punctul cardinal est și vest și punctul de pe orizont unde astrul răsare, respectiv apune, în mod efectiv. amurg - perioadă a zilei care urmează după apusul Soarelui și ține până la venirea nopții (instalarea întunericului), înserare, vezi și crepuscul; an - perioadă de timp necesară Pământului pentru a efectua o rotație completă în jurul Soarelui. an anomalistic - durata dintre două treceri succesive ale Pământului la periheliu. an besselian - intervalul de timp dintre doi ani tropici măsurați dintr-un punct în care ascensia dreaptă a Soarelui este de 280 de grade. an bisect - un an care numără 366 de zile în loc de 365 de zile pentru anii obișnuiți. Ziua suplimentară, 29 februarie, este plasată după ultima zi a lunii care numără, de obicei, 28 de zile, în calendarul gregorian. Cu excepția cazurilor particulare, anii sunt bisecți la fiecare patru ani. an calendaristic - an format dintr-un număr natural de zile, adică 365 de zile (iar în anii bisecți de 366 de zile), socotit de la 1 ianuarie la 31 decembrie; vezi și calendar an iulian - unitate de timp definită ca fiind exact egală cu 365,25 de zile, sau 31.557.600 de secunde. an-lumină - unitate măsură a lungimii, folosită în astronomie, egală cu distanța parcursă de un foton, sau mai simplu, de lumină, în vid, într-un an iulian, adică circa de kilometri. Simbolul este a.l. (uneori a-l.) an sideral - intervalul de timp în care Pământul efectuează o revoluție completă pe orbită într-un sistem de referință fix; vezi și timp sideral. an tropic (sau an echinocțial sau an solar) - timpul necesar unei rotații a Pământului în jurul Soarelui, într-un reper de rotație legat de linia echinocțiului, punctul vernal. anacustică, zonă ~ - spațiu cosmic (începând la peste 160 km înălțime de la suprafața Pământului) în care propagarea undelor sonore nu mai este posibilă. Analemă sau analemmă - figură trasată pe cer prin diferite poziții ale Soarelui puse în evidență la o aceeași oră și din același loc, în cursul unui an calendaristic. Andromeda - constelație din emisfera nordică, cea mai strălucitoare stea fiind Alpheratz. Andromeda (galaxie) - o galaxie spirală, situată pe bolta cerească în constelația Andromeda, și care este cel mai mare membru al Grupului Local. Andromedide - ploaie de meteori care cade pe la mijlocul lunii noiembrie, din direcția galaxiei Andromeda, corpul părinte fiind cometa Biela. Ankaa - steaua Alpha Phoenicis, cea mai strălucitoare din constelația Phoenix. anomalie adevărată - unghiul dintre direcția periapsidei și poziția curentă a unui obiect, măsurat în focarul elipsei (punctul în jurul căruia orbitează corpul). anomalie excentrică - (notată, în general cu E) este unghiul dintre direcția periapsidei și poziția curentă a unui obiect pe orbită, proiectată pe cercul exînscris perpendicular pe axa majoră a elipsei, măsurat la centrul acesteia. anomalie medie - o măsură a timpului, specifică unui corp de pe orbită, care este egală cu un multiplu de radiani la (și doar la) periapsidă. Vd. infra. antapex - punct pe cer, diametral opus apexului. Vd. infra: apex solar. Antares (α Scorpii / Alpha Scorpii) - stea dublă din constelația Scorpionul a cărei cea mai strălucitoare componentă (α Scorpii A / Antares A) este o supergigantă roșie aflată la sfârșitul vieții; este situată la circa de Terra. antecedență - mers al planetelor, retrograd în aparență, de la răsărit la apus. antelie - pată luminoasă, rotundă, care se formează pe cer în partea opusă Soarelui, la aceeași înălțime. Vd infra: antiselenă. Antipământ - presupusă planetă simetrică și opusă Pământului. antiselenă - pată luminoasă, asemănătoare anteliei, care se formează pe cer în raport cu Luna. apex solar - numele dat unui punct de pe sfera cerească apropiată spre care se deplasează întregul Sistem Solar, în mișcarea proprie prin Galaxia Noastră. Această deplasare, pusă în evidență prin aplicarea efectului denumit Doppler-Fizeau, s-ar face cu o viteză aparentă de circa . apocentru - punct al orbitei unui corp ceresc unde acesta se află la cea mai mare distanță de corpul central în jurul căruia se mișcă; vezi și afeliu. apogalaxie - poziție corespunzătoare celei mai mari distanțe față de Galaxia Noastră. apogeu - (în opoziție cu perigeu) punctul cel mai depărtat de Pământ de pe orbita unui astru, a unui satelit natural sau artificial. apsidă - fiecare din cele două puncte extreme ale axei majore a orbitei a unui corp ceresc, pentru care distanța la corpul atractor, mai exact, la centrul de masă al celor două corpuri (vezi și linia apsidelor), este: - fie minimă (apsidă inferioară, sau periapsidă, sau periapsă) - periheliu; - fie maximă (apsidă superioară, sau apoapsidă, sau apoapsă) - afeliu. apus - trecerea unui astru cu centrul său prin orizont după culminație.