Acest glosar conține termeni din domeniul aviației și aeronauticii.
A abandonare (a unui aparat de zbor) - măsură luată în cazul apariției unei avarii care periclitează siguranța echipajului. abatere - distanța măsurată pe sol de la verticala părăsirii aparatului de zbor de către un parașutist sau o parașută la locul de aterizare față de calculul inițial. abordaj - ciocnire între două aeronave aflate în zbor și care poate fi accidentală sau executată intenționat cu scopul de a o doborî aparatul de zbor inamic; sinonim: lovitură de berbec. accelerator - motor-rachetă cu combustibil solid atașabil avioanelor supersonice pentru a crea o forță de propulsie inițială și a-l catapulta pe direcția de zbor stabilită până la o anumită viteză; sinonime: fuzee auxiliară de start, rachetă auxiliară de decolare. accelerograf - accelerometru care înregistrează valorile succesive al accelerației. accelerometru - instrument de bord pentru măsurarea accelerației. accident aviatic - eveniment întâmplător, neprevăzut, produs în timpul desfășurării activității de zbor, provocând avarii, răniri, mutilări și chiar moartea. aclimatizare - proces de adaptare a organismului uman la condițiile mediului aerian. acoperire aeriană - misiune executată în special de aviația de vânătoare în vederea interzicerii pătrunderii mijloacelor de atac aerian ale inamicului la obiectivele apărate sau în raioanele acțiunilor de luptă ale altor categorii de aviație. acrobație - exerciții dificile introduse în programul de pregătire a aviației sportive și militare (exemple: luping, tonou etc.). actuator - componentă a sistemului de comandă care transformă un semnal mecanic, hidraulic sau electric în mișcarea unei suprafețe mobile a aeronavei. aeroambulanță - avion utilat pentru transportul (și primul ajutor) al bolnavilor, al accidentaților, al răniților. aeroamfibiu - vehicul cu pernă de aer adaptat la navigația aeriană și pe apă. aerobază - centru de întreținere și exploatare a aparatelor de zbor. aerobie - propulsare care nu poate avea loc decît în atmosferă, de la care împrumută oxigenul indispensabil. aerobuz - avion subsonic de pasageri, de mare capacitate, pentru distanțe medii. aeroclub - organizație sportivă (club) în care sunt încadrați membri ce practică sau agreează sporturile aeronautice. aerodinamic - (despre vehicule, despre forma sau profilul lor) construit astfel încât să întâmpine la înaintare o rezistență minimă la frecarea cu aerul. aerodinamică - ramură a mecanicii zborului care studiază mișcarea aerului și interacțiunea acestuia cu corpurile aflate în mișcare, în special cu suprafețele portante ale aeronavelor. aerodină - aeronavă mai grea decât aerul și care se menține în aer pe principiul zborului mecanic și care poate fi: ornitopter, elicopter sau aeroplan. aerodrom: - teren special amenajat pentru decolarea, aterizarea, manevrarea și staționarea avioanelor (militare), cuprinzând și instalațiile, asistența tehnică etc. necesare activității de zbor; - totalitatea clădirilor sau persoanelor unui aerodrom. aeroelasticitate - știință care studiază interacțiunea dintre forțele aerodinamice, forțele elastice, precum și influența acestei interacțiuni în proiectarea avioanelor. aerofar - dispozitiv optic de semnalizare la mare distanță, servind ca punct de reper pentru avioane în zbor. aerofrână - frână aerodinamică. aerogară: - ansamblu de clădiri situate pe un aeroport, care adăpostesc serviciile administrative și tehnice necesare pentru asigurarea traficului aerian; - personalul care deservește o aerogară. aerogramă - scrisoare pe un imprimat francat de format special, expediată cu poșta aeriană. aeromecanică - știință care studiază echilibrul și mișcarea corpurilor în aer; are două părți: aerostatica și aerodinamica. aeromedicină - ramură a medicinei care se ocupă cu studiul influenței zborului asupra organismului; sinonim: medicină aeronautică. aeromobil - aparat de zbor capabil să se deplaseze în limitele atmosferei terestre cu ajutorul unor forțe de natură aerodinamică (aripi, elice, rotoare, etc.) sau gazodinamică (prin forțele apar ca efecte ale unor jeturi de gaze trimise de instalații speciale ca: fuzee, motoare, suflante, etc.). aeromodel - model de avion de dimensiuni reduse, care poate zbura sau plana o distanță apreciabilă, fără pilot. aeromodelism - sport aviatic care constă în proiectarea, construcția și lansarea aeromodelelor. aeron - aliaj ușor și dur de aluminiu, cupru și silex, folosit în construcția aparatelor de zbor. aeronautică - ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea aeronavelor și cu problemele navigației aeriene. aeronavă - vehicul aerian care se menține în aer prin plutire (de exemplu aerostatele: baloane, dirijabile) sau prin acțiunea dinamică a aerului asupra unor suprafețe solide ale vehiculului (cum ar fi aerodinele: avioane, elicoptere etc.); sinonime: aerovehicul, navă aeriană. aeroplan - clasă de aerodine cu o suprafață portantă fixă și care conține două categorii: avioanele și planoarele. aeroport: - teren cu ansamblul construcțiilor și instalațiilor necesare decolării, aterizării, manevrării, adăpostirii și întreținerii avioanelor; - totalitatea clădirilor și a instalațiilor unui aeroport; personalul acestuia. aeroreactor (motor ~) - motor cu reacție la care comburantul necesar arderii combustibilului este aerul atmosferic precomprimat. aerosanie - sanie metalică, cu tălpi de schiuri, propulsată de un motor și o elice amplasată în spate. aerostat - aeronavă mai ușoară decât aerul, de exemplu: balon, dirijabil. aerostatică - ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și dirijarea aerostatelor. aerostație: - stație de vehicule aeriene mai ușoare decât aerul; - ramură a aeronauticii, care cuprinde studiul construcției și zborului aerostatelor. aerotehnică - ramură a tehnicii aplicată la aviație, disciplină care se ocupă cu studiul construcției aeronavelor, al aerodinamicii și mecanicii zborului. aerotermodinamică - știință care se ocupă cu studiul fenomenelor calorice provocate de scurgerile aerodinamice la viteze supersonice. aerotransport - transport pe calea aerului. aerotransportor - aerovehicul destinat transportului de pasageri și de mărfuri. aerovehicul - vezi aeronavă. acumulare de gheață - proces prin care se formează și crește un strat de gheață pe o suprafață solidă, ca cea a unei aeronave, expusă la o precipitație suprarăcită sau picăturelelor suprarăcite de nor, care îngheață la contactul cu suprafața respectivă. Airexpo - spectacol aerian anual francez, fiind singurul de acest tip organizat în întregime de studenți. "Airpass", abonament aerian ~ - bilet de călătorie special, plătit în avans, care permite efectuarea nelimitată de călătorii cu avionul într-o țară, pe parcursul unei perioade limitate de timp, anterior stabilită. ajutaj reactiv - piesă terminală a unui motor cu reacție, profilată pentru accelerarea și dirijarea jetului de gaze evacuate. alianță aeriană - între mai multe companii aeriene, care colaborează pentru a oferi beneficii reciproce, cum ar fi extinderea rețelei de zboruri, reducerea costurilor operaționale și îmbunătățirea experienței pasagerilor. alimentare aeriană - manevra prin care un avion militar transferă combustibil către alt avion în timp ce ambele sunt în zbor, fără a fi nevoie să aterizeze; altă denumire: realimentare în zbor. altigraf - altimetru care înregistrează altitudinea unui avion în zbor. altimetru - instrument de bord cu care se măsoară altitudinea față de un nivel de referință. altitudine - înălțime la care se află un avion, o navă spațială. altitudine barometrică - altitudine determinată cu ajutorul presiunii atmosferice și indicată de altimetru față de un nivel de referință. altitudine radio - înălțime a aeronavei față de sol sau apă, determinată cu ajutorul radioaltimetrului. ambuscadă antiaeriană - dispunerea mascată a mijloacelor antiaeriene pentru deschiderea focului prin surprindere asupra aeronavelor inamice. amerizare - (despre hidroavioane, nave cosmice) intrare (prin coborâre) în contact cu apa pe suprafața căreia alunecă până la oprire (vezi și aterizare). amerizor - dispozitiv al unui hidroavion, care permite amerizarea acestuia. amfibiu - avion special construit pentru a se înălța și a coborî atât (de) pe uscat cât și (de) pe apă. amortizor - dispozitiv care reduce vibrațiile sau oscilațiile componentelor aeronavei, precum trenul de aterizare sau structura aripilor, asigurând astfel un zbor mai stabil și prevenind deteriorarea prematură a componentelor. ampatament - distanța dintre jambele unui aterizor. ampenaj: - organ al unui avion, montat în partea din spate a fuzelajului, constituit din planuri orizontale și verticale (mobile și fixe), care servește la stabilizarea și la schimbarea direcției de zbor a avionului; - ansamblu format din două planuri perpendiculare între ele, plasat în partea posterioară a unei bombe de avion sau a unei rachete neghidate, în scopul stabilizării acesteia. anchetă aeronautică - investigație oficială efectuată de autoritatea competentă pentru stabilirea cauzelor și împrejurărilor producerii unui accident sau incident aviatic. anemometrie - știință care se ocupă cu studiul ansamblului de tehnici utilizate pentru măsurarea vitezei vântului, a fluidelor gazoase în conducte, a unui avion în aer etc. anemometru - instrument folosit pentru măsurarea vitezei gazelor în conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în aer. anemoscop - instrument utilizat pentru determinarea direcției vântului. angajare - pierderea controlului comenzilor avionului sau planorului într-o evoluție oarecare produsă de depășirea unghiului critic (icr) la aripă sau la ampenajul orizontal. În general angajarea se produce la o viteză ceva mai mică decât viteza limită, numită viteză de angajare, dar se poate produce și la viteze mai mari decât aceasta, când se trage brusc de manșă. antijivraj - sistem tehnic montat pe un avion pentru prevenirea sau remedierea efectelor jivrajului. antrenament vestibular - activitate complexă destinată măririi rezistenței organismului la efectele stimulilor vestibulari din timpul zborului, incluzând exerciții fizice, expunere gradată a organismului la accelerații unghiulare sau lineare și antrenament la bordul aeronavelor, urmărind realizarea obișnuinței omului de a se orienta în spațiu fără riscul unori tulburări ale aparatului vestibular. anvergură - distanța dintre extremitățile aripilor unui avion, unui planor, măsurată perpendicular pe axa longitudinală. aparat (sau aparate) de bord - sistem de instrumente care asigură buna funcționare și controlul unui avion. aparate de pilotare - instrumente care se găsesc în general în carlinga aeronavelor, cele mai importante fiind: manșa și palenierele, maneta de gaze, radioemițătorul, avertizorul trenului de aterizare, giroscopul, indicatoarele de presiune și de ulei, radiolocatorul, turometrele. apuntare - aterizare pe puntea unui portavion. arimare - aranjarea și fixarea încărcăturii pe un avion, ținând seama de condițiile de echilibrare, persoana care se ocupă de arimare se numește arimor. aripă - fiecare dintre planurile de susținere ale unui avion. canard - avioanele și planoarele cu ampenajul orizontal situat în fața aripilor, numite și tip „rață”. aripă săgeată - formă de aripă care avantajează avioanele care zboară la viteze subsonice mari. aripă zburătoare - aeronavă care este lipsită de ampenajul orizontal și de fuzelaj (unele modele au un fuzelaj foarte scurt, pentru cockpit, amplasat în fața aripii). artilerie purtată - armament de artilerie transportat și dislocat prin intermediul aeronavelor. ascensiune - înălțare în atmosferă (cu un balon, cu un avion etc). asietă - unghiul format între axa longitudinală (linia de zbor) a aeronavei și orizontală. astrodom - cupolă transparentă a marilor aeroporturi.