Salix alba (salcia albă, răchita albă) este o specie de salcie nativă din Europa și Asia centrală și de vest.Meikle, R. D. (1984). Willows and Poplars of Great Britain and Ireland. BSBI Handbook No. 4. .Rushforth, K. (1999). Trees of Britain and Europe. Collins . Denumirea sa provine de la aspectul albicios al părții inferioare a frunzelor.
Este un arbore care poate crește până la înălțimea de 20 m cu o coroană neregulată, cu lujeri subțiri, flexibili. Scoarța se desface ușor de pe ramuri, frunzele sunt lanceolate, lungi de 4-10 cm. Florile sunt unisexuate, în amenți, formându-se odată cu frunzele. Se găsesc prin lunci și zăvoaie, în locuri cu multă umiditate, în zonele de câmpie.
Compoziție chimică Salcia conține 1,5-15% glicozide fenolice, incluzând salicina și derivații ei, taninuri de natură catechinică 8-20%, galotaninuri și taninuri condensate, flavonoizi (izoquercitină, maringină și glicozidele sale). Cel mai mare conținut de salicină de află în coaja speciilor Salix purpurea și Salix fragilis.
Farmacologie Salicina și derivații acesteia se dedublează în organism în acid salicilic, care-i dau acțiunile antipiretice și analgezice.
Recomandări Salcia are efecte analgezice și antipiretice. Este utilizată în dureri reumatice, ca sedativ, în insomnii și în dureri uterine.
Referințe
Categorie:Salicaceae Categorie:Taxoni clasificați de Carl Linnaeus