Constructivismul (din fr. Constructivisme) este o mișcare artistică, ce s-a născut în Uniunea Sovietică, imediat după Revoluția bolșevică.Konstruktivism, în Ențiklopedia „Vsemirnaia istoria”. A fost influențată de futurismul rusesc (aL mai multor artiști plastici ruși) și suprematism, fondat de pictorul Kazimir Malevici. Constructivismul concepe realitatea într-o viziune de forme geometrice (uneori abstracționiste) și care impune puritatea și simplitatea liniilor.Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, articolul „Constructivism”, p. 245. Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2016. Constructivismul a avut tendința spre creații abstracte, nesupuse condiționărilor istorice sau geografice ale existenței omenești , se declara pentru o artă fără condiții și fără hotare. Constructiviștii aveau ambiția să realizeze o artă rațională, dedusă din proprietățile interioare , obiective ale materialului folosit și ridicată la universalitatea axiomelor matematice. Ovidiu S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale. Vol. I, p. 62. Editura Minerva, 1972.
Prezentare generală Suprematismul tindea spre o totală abstracție geometrică, spre valori metafizice asociate cu materiile sau structurile. Kazimir Malevici teorBold textetiza „conștiința cosmică” (P.D. Uspenski): „Pictura mea nu aparține numai Pământului, Pamântul a rămas în urmă ca o casă devorată de viermi.” (Malevici)
Constructivismul era privit ca o nouă estetică, ca un efort de a armoniza arta cu producția industrială, ca un efort de a-i uni pe intelectuali și pe muncitori, de a șterge granițele dintre muncă și artă.
Artiști ai constructivismului clasic Artiștii plastici sunt aranjați în ordine cronologică a anilor de naștere:
Kazimir Malevici (1878 - 1935), pictor ucrainean Vadim Meller (1884-1962), pictor, ilustrator, scenograf și arhitect ruso-ucrainean Piet Mondrian (1872-1944), pictor olandez Vladimir Tatlin (1885-1953), pictor rus Antoine Pevsner (1886-1962), pictor și sculptor rus Marc Chagall(1887-1985), pictor bielorus Ljubov Popova (1889-1924), pictoriță rusă El Lissitzky (1890-1941), pictor, grafician, arhitect, tipograf și fotograf rus Konstantin Stepanovitch Melnikov (1890-1974), arhitect rus Naum Gabo (1890-1977), pictor, arhitect și designer rus Alexander Rodtschenko (1891-1956), pictor, grafician, fotograf și arhitect rus Varvara Stepanova (1894-1958), pictoriță, scenografă și textildesigner rusă Gustav Klutsis (1895-1938), fotograf leton László Moholy-Nagy (1895-1946), pictor și fotograf american (USA) de origine maghiară Rudolf Jahns (1896-1983), pictor german László Péri (1899?-1967), sculptor și pictor britanic de origine maghiară Vasiliy Yermilov (1894–1968), pictor și designer ruso-ucrainean
Constructivismul românesc Constructivismul românesc s-a grupat în special în jurul revistei Contimporanul condusă de Ion Vinea. Constructiviștii subliniau necesitatea unei corespondențe între artă și spiritul contemporan al tehnicii moderne care inventează forme noi, conturând natura. Ion Vinea a solicitat drept colaboratori ai revistei pe scriitorii Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, dar și pictori și sculptori dintre care Constantin Brâncuși. Alte reviste constructiviste din România s-au numit 75 HP și Punct.
În domeniul scrisului, constructivismul pleda pentru o sinteză a genurilor. Așa cum picturii și sculpturii li se recomanda să se integreze în ansambluri funcționale, pe care le realizează arhitectura, sau tehnica industrială pur și simplu, speciilor literare li se cerea să se topească în produsle iarăși colective, concentrate, rezumative și caracteristice epocii moderne: ziarul și cinematograful. Acestea ar purta insignele secolului, simultaneitatea și viteza.
Constructiviștii, atunci când se apropiau de epică, îi imprimau, ca Jacques Costin în Exercițiu pentru mâna dreaptă și Don Quijote (1930), o factură parodică, sau ca Ion Vinea în Descântecul și flori de lampă (1925) și Paradisul suspinelor (1930), ori Ion Călugăru în Paradisul statistic (1926), o notă grotescă foarte acuzată.
În Contimporanul și la revista Integral, se sfărâma unitatea interioară, în numele simultaneității și vitezei. Versurile constructiviștilor și integraliștilor erau grupaje de imagini, obținute prin asociații „simultaneiste” și notații fulgurante, exprimate într-un stil grăbit, telegrafic. Sintezele lirice (constructiviștii vorbeau de „picto-poezie”, de „jazzbandul frazelor”), chemate a da trăirile simultane pe care le impune omului viața marilor metropole, se rezumau adesea la un fel de notație discontinuă a impresiilor imediate și la alăturarea lor după o tehnică asemănătoare „colajului” în pictură. Poeziei i se cerea în numele ritmului trepidant contemporan să imite limbajul „aparatelor Morse”, succesiunea rapidă a imaginilor cinematografice sau a reclamelor luminoase.
Vezi și Constructivism figurativ
Note, referințe
Legături externe
Scurtă istorie a Constructivismului pe web site-ul Companiei Christie's Resource on constructivism, focusing primarily on the movement in Russia and east-central Europe Documentary on Constructivist architecture Constructivist Book Covers Russian Constructivism. MoMA.org International Constructivism. MoMA.org The Influence of Interpersonal Relationships on the Functioning of the Constructivist Network - an article by Michał Wenderski
Categorie:Arta secolului al XX-lea Categorie:Artă abstractă ! Categorie:Mișcări artistice ruse Categorie:Mișcări și genuri artistice ^ Categorie:Pictură după curent artistic Categorie:Secolul al XX-lea