János Kádár (n. János József Czermanik, 26 mai 1912, Fiume, Imperiul Austro-Ungar, azi Rijeka, Croația - d. 6 iulie 1989, Budapesta) a fost un politician ungar, conducătorul comunist al Ungariei din 1956 până în 1988, și prim-ministru al Ungariei între anii 1956 și 1958 și între 1961-1965. Părinții săi aveau rădăcini maghiare, slovace și germane.
Primii ani Copilăria Kádár s-a născut ca Giovanni Giuseppe sau János József Czermanik în orașul Fiume (astăzi Rijeka, Croația) din Imperiul Austro-Ungar, ca fiu nelegitim al soldatului János Kressinger (care l-a abandonat de la naștere) și al unei spălătorese de origine slovaco-maghiară , Borbála (Barbara) Czermanik, originară din localitatea Ogyalla din regiunea Komárom-astăzi Hurbanovo, în Slovacia. Tatăl său provenea dintr-o familie de țărani din vestul Ungariei, iar în timpul serviciului său militar a cunoscut-o pe Borbála. Povestea lor de dragoste nu este cunoscută. După ce a fost lăsat la vatră, Borbála a rămas însărcinată și l-a născut pe János la spitalul Santo Spirito din Fiume, pe 26 mai 1912. Negăsind un loc de muncă, a încercat să îl caute pe Kressinger, dar familia lui nu a vrut să audă de ea și de copil. Pentru aceasta, Borbála a fost nevoită să meargă până la Kapoly, unde a convins o familie, numită Bálint, să aibă grijă de copilul ei, în schimbul unei sume de bani. Familia Bálint a acceptat și Borbála a plecat să muncească la Budapesta.
Ulterior numele i s-a scris și pronunțat János Csermanek.
În timpul cât a stat la Kapoly, capul familiei, Imre Bálint, a avut cea mai mare grijă de el. După ce Imre a plecat în armată în timpul Primului Război Mondial, fratele său, Sándor Bálint, i-a fost ca un al doilea tată. Sándor a fost foarte interesat de copil și a fost, totodată, singurul om cu care János s-a înteles bine în copilăria timpurie. În ciuda tensiunilor din familia Bálint, cauzate de Primul Război Mondial, János a început să muncească de mic copil și l-a ajutat pe Sándor să o îngrijească pe soția lui bolnavă. În tot acest timp, mama sa îl putea vizita în vacanțe.
Kádár și-a notat toate experiențele trăite în copilărie care l-au făcut să fie adept al marxism-leninismului, dintre care poate cea mai renumită este aceea când a fost acuzat că a incendiat o clădire, cu toate că adevăratul făptaș era fiul inspectorului. În 1918, la vârsta de șase ani, a sosit la Budapesta, unde s-a reîntâlnit cu mama sa. În același an, a fost înscris la școală, iar experiența trăită acolo nu a fost plăcută pentru el: era bătut mereu de către colegi și de către profesori pentru comportamentul său grosolan și pentru vocabularul țărănesc. În aceeași perioadă cu problemele sale de la școală, el s-a apropiat de mama sa, după ce durase ceva timp pentru a o cunoaște mai bine. Mama lui a fost creștină catolică și a fost surprinsă să constate că fiul ei nu împărtășea aceleași convingeri religioase.
Pe lângă slujba de îngrijitoare pe care o practica, Borbála mai vindea și ziare dimineața pentru a câștiga bani, deoarece voia să îi asigure educația fiului său. Vara, János își căuta de lucru la țară. După cum el avea să mărturisească mai târziu, era privit ca un „ciudat” de către contemporanii lui, deoarece în mediul rural i se spunea că se comportă ca un „băiat de oraș”, iar în mediul urban ca un „băiat de la țară”. În 1920, Borbála rămâne din nou însărcinată, iar tatăl copilului îi abandonează. János a fost nevoit să o ajute pe mama sa să îl crească și pe fiul cel mic, fratele lui, Jenő. Din cauza sarcinii Borbála își pierde locul de muncă și este mutată în sectorul 13 al Budapestei, în cartierul Angyalföld. Ea a refuzat mereu să îi vorbească lui János despre tatăl său.
János a susținut și a trecut examenul de admitere la Școala Elementară Cukor. A fost un elev eminent, întocmai cum și-a dorit mama lui. Cu toate acestea, nemulțumirea lui față de situația materială a familiei îl face să lipsească de la școală ori de câte ori are ocazia. Pentru că mama lui avea încredere în el că nu o să o dezamăgească, îl bătea de fiecare dată când afla că lipsea de la școală. Cu toate că a fost un elev bun, el însuși a mărturisit că nu s-a chinuit să învețe prea mult, preferând să joace fotbal sau să practice alte sporturi. O altă plăcere a lui a fost aceea de a citi, plăcere care însă nu a impresionat-o pe mama lui, care îl ironiza. La vârsta de 14 ani, în 1926, a terminat școala și a avut posibilitatea să se angajeze în industria ușoară. Cu toate acestea, a petrecut mai mult de un an căutându-și un loc de muncă și într-un final, s-a angajat ca mecanic auto. În 1927 s-a angajat ca mecanic în domeniul mașinilor de scris, profesie foarte căutată la acea vreme în Ungaria, întrucât existau doar 160 lucrători de acest fel în toată țara.
Pe tatăl său biologic, care fusese un mic proprietar de pământ și pe cei trei frați semi-vitregi ai săi i-a întâlnit prima dată în anul 1960.
Activitatea în tinerețe-în anii lui Horthy Primul contact cu marxism-leninismul l-a avut în 1928, când a participat la o competiție de șah, categoria juniori, organizată de Uniunea Sindicatelor Frizerilor, pe care a câștigat-o. Premiul a fost cartea Anti-Dühring a lui Friedrich Engels. Organizatorul concursului i-a spus că în cazul în care nu va înțelege cartea de prima dată, trebuie să o recitească. János i-a urmat sfatul și a recitit-o, deși prietenii săi nu fuseseră încântați de carte. Toate acestea se întâmplau într-o vreme condițiile sociale erau unele mizere și în care ideologia comunistă promitea bunăstare. Când Marea Depresiune a lovit Ungaria, el a fost concediat de la locul de muncă. În același timp, oamenii erau prost plătiți și săraci. Este momentul în care János devine activ în politica sindicală și se înscrie în Partidul Comunist din Ungaria (Kommunista Párt Magyarország-KPM). Potrivit lui, a devenit membru de partid în 1931. La acea vreme, MKP se afla în ilegalitate, drept pentru care el a fost arestat de nenumărate ori pentru activitatea sa politică.
În septembrie 1930, ia parte la organizarea unei greve a uniunilor sindicale. Greva este înăbușită în sânge de autorități, iar organizatorii comuniști sunt arestați. După greva eșuată, el susține partidul strângând semnături pentru candidații Blocului Socialist Muncitoresc, o încercare a partidului comunist de a obține mai mulți susținători. Această încercare atrage atenția autorităților, care vor opera din nou arestări în rândul comuniștilor. În iunie 1931 se alătură organizației de tineret a partidului, numită Federația Tineretului Comunist Muncitoresc Maghiar (Kommunista Ifjúmunkások Magyarországi Szövetsége-KIMSZ). În decembrie același an, este arestat, dar din cauza faptului că neagă acuzațiile și din cauza lipsei de probe, este eliberat. Primește noi funcții în partid, iar în mai 1933 ajunge membru al comitetului KIMSZ Budapesta. Datorită pozițiilor sale în conducere, partidul îi sugerează să plece să studieze la Institutul Lenin din Moscova, dar el refuză, motivând că nu poate să își lase familia în Ungaria.
Împreună cu alți comuniști, este arestat pe 21 iunie 1931. Datorită brutalității poliției, mărturisește tot, iar mai târziu, când a fost confruntat cu alți comuniști arestați, a recunoscut greșeala făcută. A petrecut doi ani în închisoare și a fost suspendat din KIMSZ pentru mărturiile sale date la poliție.
În cele din urmă, Cominternul hotărăște dizolvarea Partidului Comunist din Ungaria și unirea acestuia cu Partidul Social-Democrat (Szociáldemokrata Párt-SZDP) și cu uniunile sindicale pentru o perioadă de timp.
În 1933 este judecat și apoi închis. În închisoare îl cunoaște pe Mátyás Rákosi, fost comisar al Republicii Sovietice Ungare, prizonier politic, ce îl va interoga și va ajunge la concluzia că mărturisirile sale de la poliție sunt cauza deficiențelor lui.
După ce este eliberat din închisoare pentru bună purtare, este activ în organizarea secției SDP din Budapesta. Astfel, câțiva dintre foștii activiști ai Partidului Comunist din Ungaria îl contactează și îl roagă să îi ajute să se înscrie în Partidul Social-Democrat. Este, însă, în cele din urmă depistat de organele de securitate ale regimului lui Horthy și închis din nou pentru circa trei ani în 1937.
În 1940, este readus în funcțiile de partid. Între lunile mai-iunie, Poliția operează câteva arestări, dar viitorul lider comunist ungar reușește să se ascundă. În 1942, ajunge membru în Comitetul Central al Partidului Comunist din Ungaria, reînființat între timp. În toată perioada celui de-Al Doilea Război Mondial nu se refugiază în URSS, precum alți comuniști, ci, alături de László Rajk, joacă un rol conducător în mișcarea comunistă subterană din țară. Între anii 1943–1945 este prim-secretar al partidului comunist ilegal. În anii 1943-1944 conduce Partidul Păcii (Békepárt-BP), formațiune politică legală folosită de asemenea pentru acoperirea activității cercurilor comuniste.
În 1944, când încearcă să treacă granița în Iugoslavia pentru a-i contacta pe partizanii antifasciști ai lui Tito, este arestat și trimis cu un tren încărcat cu evrei la destinația lagărului de concentrare Mauthausen. Într-o stație de tranzit la Komárom evadează și se întoarce clandestin la Budapesta.
Activitatea în timpul stalinismului. Din poziție conducătoare în închisoarea comunistă
După victoria sovietică de la Budapesta, la sfârșitul războiului, își schimbă numele din Csermanek în Kádár (în maghiară, kádár=dogar). După cucerirea Ungariei, liderii comuniști aflați în exil la Moscova se întorc, în frunte cu Mátyás Rákosi. Kádár, din 1945, membru în Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist (singurul muncitor ungar din această instituție, restul membrilor fiind intelectuali ungari de origine evreiască) este numit șef adjunct al poliției din Budapesta. În februarie 1945, la congresul partidului comunist, Mátyás Rákosi este ales secretar general al partidului. Anul 1948 este unul negru pentru viitorul conducător ungar, fratele său, Jenő, murind la vârsta de doar 28 de ani. În continuare, Kádár face propagandă partidului comunist în întreprinderile Budapestei și îi succede lui László Rajk în postul de ministru de interne. Rajk, care era, ca și soția sa Julia, în relații de prietenie cu Kádár, este numit ministru de externe, dar de fapt Rákosi îl destinase a fi în curând principalul acuzat în procesele pe care le va înscena după modelul terorii lui Stalin. Rajk și banda lui de spioni sunt acuzați de diverse crime politice, între care de complicitate cu călăul Tito. Rajk este executat, iar procesul său va fi unul răsunător, care nelinișteșe Ungaria și azi.
După un plan machiavelic al lui Rakosi, Kádár fusese numit ministru de interne pentru a se compromite în simulacrul de anchetă și proces al amicilor săi, în vreme ce Agenția Securității de Stat-sinistrul ÁVH (Államvédelmi Hatóság) care se ocupa cu detaliile anchetei — primea ordine direct de la Rákosi. Dar, ca ministru de interne, Kádár se pretează în a condamna crimele pe care le știe imaginare ale lui Rajk, ba chiar, vizitându-l în închisoare, încearcă să-l convingă să le recunoască, iar mai apoi asistă, după voia lui Rákosi, la execuția acestuia. Comportarea lui Kádár în acele împrejurări au întărit viitorul său renume de politician șiret, diplomat cinic si neloial.
Un an mai târziu, Kádár însuși cade pradă unei înscenări similare, fiind acuzat între altele de a fi fost după 1943 agent al poliției lui Horthy în rândurile partidului comunist. El scapă mai ieftin, "doar" cu condamnare la închisoare pe viață. Bătut și torturat de colonelul Vladimir Farkas (fiul ministrului apărării, Mihály Farkas, aflat și el la fața locului), și de alți securiști, este nevoit și el să-și recunoască crimele. Cei trei ani de detenție în regim de izolare în anii 1951–1954 îi vor fi cu mult mai grei decât cei petrecuți în închisoarea horthystă.