Star Trek: Generația Următoare (Star Trek: The Next Generation, cunoscut pe scurt sub numele de Generația următoare, NextGen, ST:TNG, sau TNG) este un serial științifico-fantastic de televiziune american, creat de Gene Roddenberry, în cadrul francizei Star Trek. Roddenberry, Rick Berman și Michael Piller au ocupat funcția de producători executivi în diferite momente pe parcursul producției. Serialul a fost creat la 21 de ani după Star Trek: Seria originală, iar acțiunea sa este plasată în secolul 24, între anii 2364 - 2370 (aproximativ 100 de ani după cronologia seriei originale). Generația următoare prezintă un nou echipaj și o nouă navă Enterprise. Introducerea făcută de Patrick Stewart la începutul fiecărui episod descrie misiunea navei, într-o versiune actualizată a motto-ului original, pentru a reprezenta o misiune pe termen nelimitat și pentru a se adresa ambelor sexe (și chiar tuturor speciilor):

Serialul a debutat pe 28 septembrie 1987, cu episodul pilot de două ore „Encounter at Farpoint”, fiind urmărit de 27  de milioane de telespectatoriStar Trek TNG: An Oral History Entertainment Weekly, 24 septembrie 2007. Retrieved on 25 septembrie 2007.. Numărând 178 de episoade de-a lungul a șapte sezoane, TNG a avut cel mai lung parcurs dintre toate seriile Star Trek, și s-a încheiat cu episodul de două ore „All Good Things...”, pe 23 mai 1994.

Serialul a rulat în sindicalizare de la prima difuzare, cu date și timpi diferiți de la un post de televiziune la altul. A câștigat o audiență impresionantă și, la fel ca Seria originală, rămâne popular în reluări. A fost primul dintr-o serie mai lungă (celelalte fiind Star Trek: Deep Space Nine, Star Trek: Voyager și Star Trek: Enterprise) care a generat episoade noi din Star Trek, în permanență, din 1987 până în 2005. Star Trek: Generația următoare a câștigat 18 premii Emmy și a fost nominalizat pentru trei premii Hugo, din care a câștigat două. Episodul din primul sezon „The Big Goodbye” a câștigat și premiul Peabody pentru excelență în televiziune. Serialul a constituit fundamentul a patru filme Star Trek ce au urmat celor produse pe baza Seriei originale.

În 1997, episodul „The Best of Both Worlds, Partea I” s-a clasat pe locul 70 în topul TV Guide „100 Cele mai bune episoade ale tuturor timpurilor”. În 2002, Star Trek: Generația următoare a fost plasat pe locul 46 în topul TV Guide „50 Cele mai bune seriale de televiziune ale tuturor timpurilor”TV Guide Names Top 50 Shows, iar în 2008, revista Empire l-a clasat pe locul 37 pe lista lor „50 Cele mai bune seriale de televiziune ale tuturor timpurilor”. "The 50 Greatest TV Shows of All Time" by Empire magazine Datorită popularității pe care a avut-o, Generația următoare mai este cunoscută și ca „Generația de aur” a Star Trek.

În România Televiziunea română a difuzat începând cu toamna anului 1993 în cadrul emisiunii Știință și imaginație toate episoadele acestei serii.

Sinopsis

Serialul urmărește aventurile în spațiu ale unui echipaj aflat la bordul navei stelare USS Enterprise (NCC-1701-D), a cincea navă a Federației care poartă acest nume și număr de înregistrare. Acțiunea are loc la aproximativ 80 de ani după misiunea finală a navei Enterprise originale, sub comanda căpitanului James T. Kirk. Federația a suferit schimbări interne majore în ce privește dezideratul său de a explora și a căuta noi forme de viață, adăugând noi grade de complexitate și controversă metodelor sale, mai ales din punctul de vedere al Primei Directive. Imperiul Klingonian și Federația Unită a Planetelor au pus capăt ostilităților și au devenit aliați galactici, în timp ce inamici mult mai siniștri, precum romulanii sau rasa Borg, capătă un rol mai însemnat.

Nava Enterprise se află sub comanda căpitanului Jean-Luc Picard, iar ofițerii principali sunt: secundul, comandor William Riker, androidul locotenent comandor Data, șeful securității, locotenent Tasha Yar, consilierul Deanna Troi, ofițerul tactic klingonian, locotenent Worf, doctorul Beverly Crusher și ofițerul navigator, locotenent Geordi La Forge. Moartea lt. Yar în primul sezon al serialului rezultă într-o restructurare a personalului. Astfel, Worf devine șeful securității, iar Geordi La Forge este promovat în funcția de inginer șef la începutul sezonului 2.

Serialul a debutat cu acuzarea echipajului navei Enterprise-D de către o ființă atotputernică dar malițioasă, numită Q. Q amenință să distrugă umanitatea pentru că aceasta este o rasă de sălbateci, forțând echipajul să dezlege misterul evenimentelor de pe stația Farpoint, pentru a dovedi că oamenii merită să fie cruțați. După ce reușesc să rezolve misterul și să evite dezastrul, membrii echipajului pornesc oficial în misiunea lor de a explora noi și stranii lumi.

Episoadele ulterioare tratează contactul cu noi forme de viață, relațiile sociologice și politice cu civilizații extraterestre, dar și explorarea condiției umane. Mai multe specii noi sunt introduse ca antagoniști recurenți, ca ferengi, cardassienii și borgii. Pe parcusul multiplelor aventuri, Picard și echipajul său sunt nevoiți să facă alegeri dificile și să facă față consecințelor acestor alegeri.

Serialul s-a încheiat în al șaptelea sezon, cu episodul în două părți „All Good Things...”, care prezintă o intrigă concentrică, aducând evenimentele serialului înapoi la confruntarea originală cu Q. O anomalie interstelară care pune în pericol viața în univers îl determină pe căpitanul Picard să călătorească în timp pentru a salva situația. Picard reușește să-i demonstreze lui Q că oamenii sunt în stare să gândească în afara limitelor percepției și pot emite teorii asupra unor noi posibilități, fiind același timp capabili să se sacrifice pentru binele general. Finalul serialului îi prezintă pe membrii echipajului de pe Enterprise ca alcătuind o familie. Generația următoare a deschis drumul pentru patru filme consecutive ce au continuat tema și misiunea serialului.

Producția Până în 1986, la 20 de ani după debut, Star Trek devenise „perla coroanei” pentru Paramount Pictures, un „bun neprețuit” al cărui longevitate i-a uimit pe directorii studiourilor. Șaptesprezece ani după anulare, serialul era cel mai popular program de televiziune sindicalizat, iar filmele Star Trek se bucurau de succes. Pretențiile lui William Shatner și ale lui Leonard Nimoy la salarii astronomice pentru filmul Star Trek IV: Călătoria acasă (1986) i-a determinat pe producători să se gândească la un nou serial. Directorii Paramount se temeau că o nouă serie ar fi diminuat interesul pentru filmele de lung metraj, dar au decis că un serial cu actori necunoscuți ar fi fost mai profitabil decât să plătească milioane de dolari actorilor consacrați. Roddenberry a refuzat inițial să se implice, dar s-a alăturat echipei de creatori după ce primele idei ale acestora i s-au părut nesatisfăcătoare. Anunțul pentru Star Trek: Generația următoare a fost făcut pe 10 octombrie 1986, iar distribuția a fost anunțată în mai 1987.

Directorul Paramount Rick Berman a primit sarcina de a se ocupa de serial la cererea lui Roddenberry. Roddenberry a angajat o serie de veterani ai Star Trek, printre care Bob Justman, D. C. Fontana, Eddie Milkis și David Gerrold. Printre primele propuneri s-a numărat ideea ca unii dintre actorii seriei originale să apară ca „demnitari seniori”, iar Roddenberry specula pe la sfârșitul lui octombrie 1986 că acțiunea noului serial nu avea să se petreacă pe o navă spațială, deoarece oamenii ar fi găsit deja un alt mod de a călători. O idee ce a și fost folosită era accea că disputele interpersonale la locul de muncă nu vor mai fi existat în viitor; astfel, noul serial nu a avut corespondență pentru ciondănelile frecvente dintre Kirk, Spock și Leonard McCoy. După spusele actorului Patrick Stewart, Berman a fost mai receptiv decât Roddenberry la a aborda și teme politice. Generația următoare a fost filmat pe peliculă de 35mm, iar bugetul fiecărui episod a fost de 1,3 milioane de dolari, unul dintre cele mai generoase printre programele de televiziune cu episoade de o oră.

Sezonul 1 Deși echipa de creație a serialului s-a bucurat de libertatea creativă asigurată de lipsa intervențiilor din partea companiei de producție, primul sezon a fost marcat de alternarea mai multor scenariști, după ce Gerrold, Fontana și alții au avut dispute cu Roddenberry. Roddenberry aproape că a rescris primele 15 episoade, din dorința „dogmatică” de a prezenta interacțiunile umane „fără a pune accent pe motivații primare ca lăcomia, poftele carnale și dorința de putere”. Pentru scenariști, îndrumarul serialului s-a dovedit a fi destul de restrictiv. Acesta preciza, de exemplu, că „personajele principale împărtășesc sentimentul că sunt frați și surori. La fel ca în serialul original Star Trek, dorim să insuflăm tespectatorilor aceeași afecțiune pentru eroii noștri.”

Mark Bourne, de la revista The DVD Journal, a descris primul sezon astfel: „Un episod tipic se baza pe un fir narativ triplu, alegorii stângace, dialoguri rigide și bombastice, ori caracterizări prea lungi pentru a părea relaxate și naturale.” Alte aspecte criticate au fost efectele speciale proaste și faptul că situațiile dramatice erau de multe ori rezolvate prin mecanismul de tip deus ex machina în care Wesley Crusher salva nava. Totuși, veleitățile actoricești ale lui Patrick Stewart au atras laude, iar criticii au admis că personajele aveau un mai mare potențial de dezvoltare decât cele din seria originală. Nici actorii, nici producătorii nu erau siguri că fanii înrăiți ai serialului original aveau să accepte noul serial, dar un critic spunea în octombrie 1987 că Generația următoare, nu filmele sau seria originală, „era acum adevăratul Star Trek”.

Deși majoritatea episoadelor au fost de sine stătătoare, primul sezon a introdus multe dintre elementele importante ale serialului. Inamicul recurent Q a apărut în episodul pilot, specia extraterestră ferengi a fost văzută pentru prima dată în episodul „The Last Outpost”, au fost explorate capacitățile holopunții, iar povestea de dragoste dintre William Riker și Deanna Troi a fost și ea prezentată. „The Naked Now”, unul dintre puținele episoade care au abordat fascinația lui Roddenberry (așa cum se poate deduce din îndrumarul serialului) pentru sexualitatea în viitor, a devenit unul dintre preferatele actorilor.

Episoadele din ultima parte a sezonului 1 au creat premisele pentru fire narative mai lungi. Episodul „Datalore” l-a introdus pe Lore, maleficul frate geamăn al lui Data, care a apărut de mai multe ori în episoade ulterioare. Episodul „Coming of Age” a abordat tema eforturilor lui Wesley Crusher de a intra la Academia Flotei Stelare, făcând în același timp trimiteri la amenințarea cu care s-a confruntat Flota Stelară în „Conspiracy”. „Heart of Glory” a explorat personajul Worf, cultura sa klingoniană, și armistițiul incomod dintre Federație și Imperiul Klingonian, trei teme ce aveau să joace un rol major în sezoanele următoare. Tasha Yar a părăsit serialul în episodul „Skin of Evil”, devenind primul personaj principal din Star Trek care a murit definitiv (deși a mai apărut apoi în două alte episoade). „The Neutral Zone” a introdus două dintre cele mai importante rase inamice din TNG: romulanii, la prima lor apariție după Seria originală, și, chiar dacă doar prin sugestie, specia Borg.

Premiera a devenit primul episod al unui serial de televiziune care a fost nominalizat la Premiul Hugo după anul 1972. Șase episoade ale primului sezon au fost nominalizate la Premiul Emmy. „11001001” a câștigat premiul pentru „Cel mai bun sunet”, „The Big Goodbye” pentru „Cele mai bune costume”, iar „Conspiracy” a câștigat premiul pentru „Cel mai bun machiaj”. „The Big Goodbye” este primul program TV sindicalizat și singurul episod din Star Trek care a câștigat un Premiu Peabody.

Sezonul 2