250px|miniatura|dreapta|Inscripția la intrarea în Sediul Comunității Israelite, al Curții rabinice - Beit Din Hatzedek - și Marelui Rabinat din Alexandria, Egipt.Fotografie din 2007 Beth Din sau Beit Din (în ebraică:בית דין. literal:„casa judecății”, la plural:Batei Din) este un tribunal religios iudaic. El rezolva, în trecut, disputele juridice din interiorul comunității evreiești; O judecată ținută în fața unui Beit Din se numește Din Torá (lit. „Judecata Torei”, plural: Dinei Torá).Batei Din funcționează atât în ​​Israel, cât și în multe comunități evreiești din Diaspora.

O sentință (psak, în ebraică:פסק) emisă de un Beit Din se bazează pe dreptul iudaic (ebraică: halakhá (הלכה) , deși ocazional sunt încorporate și alte sisteme juridice. Deoarece nu face parte din sistemele juridice seculare, atunci când un caz se suprapune cu judecata instanțelor seculare, hotărârea sa nu este întotdeauna recunoscută de aceste instanțe.

Literatura rabinică subliniază că prima sugestie din Tora. unde conducătorul a fost sfătuit să-și delege puterea de judecată unor instanțe specializate a fost făcută de midianitul Ietro ginerelui său, Moise apare în Cartea Exodului 18:14–26. Această situație a fost oficializată mai târziu, când potrivit Bibliei ebraice, Dumnezeu a dat porunca explicită de a „pune judecători și ofițeri în porțile voastre” (Deuteronom 16:18.

În istoria antică a evreilor, după cum scrie în Mishna, tratatul talmudic Sanhedrin 1:1-4 și 1:6), au fost prevăzute următoarele trei tipuri de instanțe judecătorești: Sinedriul (Sanhedrin) sau Beit Hadin Hagadol (Marele Tribunal), marea instanță centrală de pe Muntele Templului din Ierusalim, cu un număr de 71 membri, care se întrunea în Sala pietrelor cioplite (Lishkat Gazit) din Templu Curți mai mici, cu 23 de membri, numite Sanhedrin Ketaná („Sinedriu mic”). Aceste instanțe puteau pronunța verdictul de pedeapsă capitală . Ele existau în două niveluri: cele din orașele principale ale celor Doisprezece Triburi ale lui Israel aveau câte o curte tribală de 23 de persoane curți tot de 23 persoane pentru localitățile mai mici, care se aflau sub jurisdicția curții tribale Beit din katan - Cea mai mică curte, de trei sau cinci persoane, se găsea în satele cu o populație mai mică de 120 de locuitori. Orice curte mai mică (inclusiv o curte de trei membri) nu putea emite verdicte obligatorii și se ocupa doar de chestiuni financiare.

Participarea la aceste curți necesita semikha (Smikhat zkenim - „Autorizație din bătrâni”) ,care era autorizația judiciară transmisă într-o linie neîntreruptă de la Moise. De la distrugerea Templului din Ierusalim în anul 70 d.Hr. sau cel târziu de la abolirea poziției de Nasi în 425 d.Hr., transmiterea scestei autorizații semikhah a fost suspendată. Încercările din secolul al XVI-lea de a reinstaura „semikha” în domeniul judiciar au fost nereușite; Rabinul Yosef Karo a fost unul dintre beneficiarii acestei „semikha”.

Mișna și Ghemara (Talmud) fac distincție între chestiunile rituale sau penale și chestiunile financiare („isurim” și „mamonot”) și impun reglementări diferite pentru acestea, cazurile penale având în general limitări mult mai stricte. Instanțele judecătorești se pronunțau în ambele tipuri de cazuri. Orice problemă care nu putea fi rezolvată de o instanță mai mică era transmisă unei instanțe superioare. Dacă și Sinedriul era încă nesigur, se cerea opinia divină prin „Urim ve Tumim” (pergamentul din pieptarul Marelui Preot, pe care era inscris Numele lui Dumnezeu și putea oferi indicii supranaturale.

Având în vedere suspendarea „semikha”, orice Beit Din din existent în epoca medievală sau modernă este, în teorie, o instanță de persoane, care acționează ca arbitri. În practică, lor li se acordă puteri mai mari de către „takkanot ha-kahal” locale (regulamentele comunității) și sunt, în general, compuse din rabini experimentați. Institutele moderne de formare, în special în Israel, conferă o calificare de „dayan” (judecător religios), care este superioară calificării rabinice normale.

În prezent În prezent, în Statul Israel Beit Din dezbate în următoarele categorii de cazuri: legate de statutul personal al cetățenilor (căsătorii, divorțuri, confirmarea originii evreiești); convertirea la iudaism; cazuri administrative de natură religioasă:ex. controlul produselor kasher sau kosher (alimentația rituala evreiasca); cazuri civile, în calitate de instanță de arbitraj (cu acordul părților);

Note

250px|miniatura|dreapta|Beit Din al evreilor din Benghazi, Tripolitania. În centru - rabinul Kamus Falah, Av Beit Din, la stânga - rabinul Mordehai Hacohen

Legături externe în Britannica Iulii Isidorovici Ghessen - art. Beit Din în Enciclopedia evreiască rusă Brockhaus-Efron art. H.H.Cohn, I.Levitats, & M.Drori- Bet Din and Judges. In M. Berenbaum & F. Skolnik (Eds.), Encyclopaedia Judaica (2nd ed., 2007, Vol. 3, pp. 519–527) pe saitul Encyclopedia saitul juridic religios Din Tora - în ebraică tipurile de Beit Din în Enciclopedia evreiască Dáat în ebraică - Entziklopedia yehudit Dáat după Michael Vigoda - Batei hadin uminuihdaianim bamishpat haivri (Tribunalele religioase și numirea judecătorilor în dreptul iudaic) în revista Mahanaim, 12 I 5756 (1996) pp.146-160, Centrul Sapir pentru cultura și educație evreiască de Tribunale rabinice în Israel

Categorie:Iudaism Categorie:Sisteme religioase legale