Lovitura de stat din Iran din 1953, cunoscută în Iran ca lovitura de stat 28 Mordad (în persană | کودتای 28 مرداد), a fost răsturnarea prim-ministrului ales în mod democratic Mohammad Mosaddegh în favoarea consolidării conducerii monarhice a lui Mohammad Reza Pahlavi la 19 august 1953, orchestrată de Marea Britanie (sub numele de "Operațiunea Boot") și de Statele Unite ale Americii (sub numele Proiectul TPAJAX sau "Operațiunea Ajax").CLANDESTINE SERVICE HISTORY: OVERTHROW OF PREMIER MOSSADEQ OF IRAN, Mar. 1954: p iii.The CIA's history of the 1953 coup in Iran is made up of the following documents: a historian's note, a summary introduction, a lengthy narrative account written by Dr. Donald N. Wilber, and, as appendices, five planning documents he attached. Published 18 June 2000 by The New York Times. https://www.nytimes.com/library/world/mideast/041600iran-cia-index.html

Mossadegh a dorit să verifice documentele Companiei Petroliere Anglo-Iraniene (CPAI), o corporație britanică (acum parte a BP) și să limiteze controlul companiei asupra rezervelor de petrol iraniene. La refuzul CPAI de a coopera cu guvernul iranian, parlamentul (Majlis) a votat să naționalizeze industria petrolului din Iran și să expulzeze reprezentanții companiilor străine din țară. După acest vot, Marea Britanie a instigat un boicot la nivel mondial asupra petrolului iranian dorind să facă presiuni din punct de vedere economice asupra Iranului.Mary Ann Heiss in Mohammad Mosaddeq and the 1953 Coup in Iran, pp. 178–200 Inițial, Marea Britanie a mobilizat armata pentru a prelua controlul rafinăriei construite de britanici de la Abadan, pe atunci cea mai mare din lume, dar prim-ministrul Clement Attlee a optat în schimb pentru a întări boicotul economicMohammad Mosaddeq and the 1953 Coup in Iran, folosind în același timp agenți iranieni pentru a submina guvernului lui Mosaddegh.Kinzer, All the Shah's Men, p. 3 (In October 1952 Mosaddeq "orders the British embassy shut" after learning of British plotting to overthrow him.) Winston Churchill și administrația Eisenhower au decis să răstoarne guvernul iranian, deși administrația Truman s-a opus unei lovituri de stat, temându-se de precedentul pe care l-ar crea implicarea CIA.Kinzer, Stephen. All the Shah's Men. Hoboken, N.J.: John Wiley & Sons, Inc., 2008, p. 3 Documente clasificate arată că oficiali ai serviciilor secrete britanice au jucat un rol esențial în inițierea și planificarea loviturii de stat, și că CPAI a contribuit cu 25.000 dolari americani pentru mituirea oficialilor. În august 2013, la 60 de ani după lovitura de stat, Agenția Centrală de Informații (CIA) a recunoscut că a fost responsabilă atât pentru planificarea, cât și pentru executarea loviturii de stat, inclusiv mituirea politicienilor iranieni, a unor oficiali de rang înalt din securitate și armată, precum și pentru propaganda pro-loviturii de stat.CIA finally admits it masterminded Iran's 1953 coup RT News CIA este citată admițând că lovitura de stat a fost efectuată „sub conducerea CIA“ și „ca un act al politicii externe americane, conceput și aprobat la cele mai înalte niveluri de guvernare“.

În urma loviturii de stat din 1953, a fost format un guvern sub conducerea generalului Fazlollah Zahedi, guvern care a permis ultimului șahului al Iranului (titulatura în persană pentru un rege iranian) Mohammad Reza Pahlavi să conducă mai ferm ca monarh. Pentru a fi la putere el s-a bazat foarte mult pe sprijinul Statelor Unite.U.S. foreign policy in perspective: clients, enemies and empire. David Sylvan, Stephen Majeski, p. 121. Conform documentelor și înregistrărilor declasificate ale CIA, unul dintre cei mai temuți mafioți din Teheran a fost angajat de CIA să organizeze revolte pro-șah la 19 august. Alți bărbați plătiți de CIA au fost aduși în Teheran în autobuze și camioane, și au preluat străzile orașului. Între 200 și 300 de persoane au fost ucise în acest conflict. Mosaddegh a fost arestat, judecat și condamnat pentru trădare de către un tribunal militar al șah-ului. La 21 decembrie 1953, el a fost condamnat la trei ani de închisoare, apoi plasat sub arest la domiciliu pentru restul vieții sale.Abrahamian, Ervand, Iran Between Two Revolutions by Ervand Abrahamian, (Princeton University Press, 1982), p. 280Mossadegh—A Medical Biography by Ebrahim NorouziPersian Oil: A Study in Power Politics by L.P. Elwell-Sutton. 1955. Lawrence and Wishart Ltd. London Alți susținători ai lui Mosaddegh au fost închiși, și câțiva au primit pedeapsa cu moartea. După lovitura de stat, șah-ul a continuat domnia ca monarh pentru următorii 26 de ani până când a fost înlăturat în timpul revoluției iraniene, în 1979.Kinzer, Stephen, All the Shah's Men: An American Coup and the Roots of Middle East Terror, John Wiley and Sons, 2003.

Context

De-a lungul secolului al XIX-lea, Iranul a fost prins între două puteri imperiale avansate, Rusia și Marea Britanie. În 1892, diplomatul britanic George Curzon a descris Iranul ca „piese pe o tablă de șah pe care este în curs de a se juca un joc pentru stăpânirea lumii.“ Mark J. Gasiorowski, U.S. Foreign Policy and the Shah: Building a Client State in Iran (Cornell University Press: 1991) p. 32; George N. Curzon, Persia and the Persian Question, vol. 1. (London: Cass, 1966) pp. 3–4. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, politicile de concesiune ale monarhiei s-au confruntat cu opoziția crescândă. În anul 1872, un reprezentant al antreprenorului britanic Paul Reuter s-a întâlnit cu monarhul iranian Naser al-Din Shah Qajar și a fost de acord să finanțeze vizita viitoare a monarhului în Europa, în schimbul unor contracte exclusive pentru drumuri iraniene, telegraf, mori, fabrici, extracția resurselor, precum și pentru alte lucrări publice, în care Reuter ar primi sume prevăzute timp de cinci ani și 60% din toate veniturile nete pentru următorii 20 de ani. Cu toate acestea, așa-numita „concesie Reuter“ nu a fost niciodată pusă în aplicare din cauza opoziției interne violente și a celei din Rusia.Elwell-Sutton, L. P. Persian Oil: A Study in Power Politics (Lawrence and Wishart Ltd.: London) 1955. p. 12. În 1892 șahul a fost forțat să revoce un monopol de tutun dat Major GF Talbot, în urma protestelor și a unui boicot al tutunului pe scară largă.

În 1901, Mozzafar al-Din Shah Qajar, a acordat o concesiune de căutare de petrol pentru 60 de ani lui William Knox D'Arcy.All the Shah's Men : An American Coup and the Roots of Middle East Terror, by Stephen Kinzer, (John Wiley and Sons, 2003), p. 33 D'Arcy a plătit 20.000 de lire sterline (echivalentul a 12,4 milioane de lire în 2016), conform lui Stephen Kinzer un jurnalist devenit istoric, și a promis cote egale de proprietate, cu 16% din orice profit net viitor, așa cum urma să fie calculat de către companie.Kinzer, All the Shah's Men, p. 48 Cu toate acestea, istoricul LP Elwell-Sutton a scris, în 1955, că „cota Persiei a fost «deloc spectaculoasă» și banii nici nu au fost transferați.“Elwell-Sutton, L. P. Persian Oil: A Study in Power Politics (Lawrence and Wishart Ltd.: London) 1955. p. 15 La 31 iulie 1907 D'Arcy s-a retras din firmele sale private din Persia, și le-a transferat companiei britanice Burmah Oil.Elwell-Sutton, L. P. Persian Oil: A Study in Power Politics p. 17 La 26 mai 1908, compania a găsit petrol la o adâncime de 360 de metri.Elwell-Sutton, L. P. Persian Oil: A Study in Power Politics p. 19 Compania a crescut încet, până la primul război mondial, când importanța strategică a Persiei a făcut ca guvernul britanic să cumpere o cotă de control a companiei, de fapt, naționalizând producția britanică de petrol din Iran.

Britanicii i-au înfuriat pe perși prin intervenția lor în afacerile interne, inclusiv în Revoluția Constituțională Persană.Mangol Bayat, Iran's First Revolution: Shi'ism and the Constitutional Revolution of 1905–1909, Studies in Middle Eastern History, 336 p. (Oxford University Press, 1991). .Browne, Edward G., "The Persian Revolution of 1905–1909", Mage Publishers (July 1995). Afary, Janet, "The Iranian Constitutional Revolution, 1906–1911", Columbia University Press. 1996. Protestele populare masive l-au forțat pe Mozzafar al-Din Shah să permită apariția Constituției din 1906, ceea ce a limitat puterile sale. Acest lucru a dus la alegerea în mod democratic a unui parlament Majlis care să dea legi, și un prim-ministru care să le semneze și să le aplice. Primul-ministru urma să fie numit de șah după un vot de încredere din partea Parlamentului. Cu toate acestea, noua constituție a dat șahului multe puteri executive. Constituția permitea șahului să emită decrete regale (firman), i-a dat puterea de a numi și demite prim-miniștri (ca urmare a voturilor de încredere din Parlament), să numească jumătate din membrii Senatului (care nu a fost convocat până în 1949), și să introducă legi care să ducă chiar și la dizolvarea Parlamentului. Constituția a abolit o domnie arbitrară, dar șahul avea puteri executive, în loc să aibă un rol ceremonial; în consecință, atunci când un șah a fost slab, guvernul era mai democratic, dar atunci când șahul a acționat pe cont propriu, aspectele democratice ale guvernului au putut fi marginalizate. Aspectele contradictorii ale acestei constituții puteau provoca conflicte în viitor. Revoluției constituționale i s-au opus britanicii și rușii, care au încercat să o submineze, prin sprijinirea lui Mohammad Ali Shah Qajar (fiul lui Mozzafar-e-din Shah), care a încercat să învingă guvernul democratic prin forță. O mișcare de gherilă condusă de Sattar Khan l-a detronat în 1910.

În urma primului război mondial a existat o nemulțumire politică pe scară largă legată de termenii concesiunii petroliere către compania britanica CPAI, prin care Persia primea 16% din „profitul net“.Stephen Kinzer: "All the Shah's Men. An American Coup and the Roots of Middle East Terror", John Wiley and Sons, 2003. În 1921, după ani de gestionare defectuoasă gravă sub dinastia Qajar, o lovitură de stat (presupus a fi fost susținută de britanici) a adus un general, Reza Khan, la guvernare. Până în 1923, el a devenit prim-ministru, și a câștigat o reputație ca un politician eficient, incoruptibil. Prin 1925, sub influența sa, Parlamentul a votat pentru a-l înlatura pe Ahmad Shah Qajar de pe tron, iar Reza Khan a fost încoronat Reza Shah Pahlavi din dinastia Pahlavi. Reza Șah a început un program de modernizare rapidă și de succes în Persia, care la acel moment era considerată a fi printre țările cele mai sărace din lume. Cu toate acestea, Reza Șah a fost, de asemenea, un conducător foarte dur, care nu tolera dizidența. Până în 1930, el a suprimat orice opoziție și a marginalizat aspectele democratice ale constituției. Oponenții au fost închiși și, în unele cazuri, chiar și executați. În timp ce unii au fost de acord cu politicile sale, susținând că erau necesare ținând cont de vremurile tulburi, alții au susținut că au fost nejustificate. Un astfel de adversar a fost un politician pe nume Mohammad Mossadegh, care a fost închis în 1940. Experiența închisorii i-a dat o aversiune de durată față de regimul autoritar și față de monarhie și l-a ajutat pe Mossadegh să devină un susținător dedicat al naționalizării complete a petrolului în Iran.