Clémence-Louise Michel, cunoscută sub numele de Louise Michel ( ), alias " Enjolras ", Fecioara Roșie, cum a numit-o Paul Verlaine, a fost o institutoare, activistă anarhistă, franc masonă, cu idei feministe și una dintre figurile importante ale Comunei din Paris. Prima care a arborat steagul negru și pe care l-a popularizat în mișcarea libertară.
Adeptă a blanquiștilor, în 1871, participă activ la evenimentele Comunei din Paris, în prima linie. Capturată în luna mai, ea este deportată în Noua Caledonie, unde se convertește la anarhism.
Louise Michel s-a întors în Franța în anul 1880 și, foarte populară, își înmulțește demonstrațiile și întâlnirile în favoarea proletarilor. Rămâne supravegheată de poliție și este închisă în mai multe rânduri, dar și-a continuat activismul politic în toată Franța, până la moartea sa, la vârsta de 74 de ani.
Clémence-Louise Michel rămâne și astăzi o figură semnificativă de revoluționară și anarhistă.
Deportarea La bordul vasului Virginia, în luna august, anul 1873, pentru a fi deportată în Noua Caledonie, Louise Michel ajunge pe insulă, după o călătorie de patru luni, pe data de 8 decembrie. La bord, a făcut cunoștință cu Henri Rochefort, un celebru polemist, și Nathalie Lemel, anarhistă. Michel va rămâne șapte ani în Noua Caledonie, refuzând să beneficieze de un regim diferit de al bărbaților.
Louise Michel și feminismul Pionieră a feminismului, ea scrie în Memorii: "Problema femeilor este, mai ales la ora actuală, inseparabilă de problemele omenirii. ", "Femeile, mai ales, sunt vite umane călcate în picioare și vândute," înainte de a lansa : "Locul nostru între oameni nu trebuie să fie cerșit, ci luat. "
Fiică naturală, de paternitate incertă, a unei slujitoare și a unui membru al micii nobilimi, se cunosc puține despre viața privată a Louisei Michel, numită de către Verlaine (sau de către Clovis Hugues), Fecioara Roșie. Sunt de menționat apropierea de Victor Hugo, dragostea sa (platonică?) cu Théophile Ferré, camaraderiile de sex feminin cu Paule Minck și Nathalie Lemel, și, mai ales, o relație pe termen lung cu Charlotte Vauvelle, pe care ea a numit-o „tovarășa mea de 15 ani încoace,” spre sfârșitul vieții sale. La înmormântarea ei, Séverine, libertariană și feministă este cea care pronunță elogiul funebru.
Pozițiile sale față de relațiile dintre bărbați și femei sunt binecunoscute : "Dacă egalitatea între cele două sexe ar fi recunoscută, ar fi o mare breșă făcută prostiei umane. Dar până atunci, femeia rămâne , cum zicea bătrânul Molière, supa bărbatului.
Despre prostituție, cuvintele ei sunt lipsite de ambiguitate: "există între proprietarii de case de prostituție schimburi de femei, cum există schimb de cai sau de boi între fermieri; aceste turme, aceste vite umane sunt cele care aduc cel mai mare profit. [...] Dacă marii comercianți ai piețelor de femei care călătoresc prin Europa pentru tranzacții, ar fi fiecare la capătul unei frânghii, nu eu aș fi cel care s-o taie. [...] Vreți să îmi spuneți că nu există piețe în care sunt vândute în stradă, pe trotuare, frumoasele fiice ale poporului, în timp ce fetele bogate sunt vândute pentru zestrea lor? Pe prima o ia cine vrea; cealaltă este dată cui vrea; prostituția este aceeași [...] un Sclav este proletarul, sclavă între toți este femeia proletarului."
Lucrări
Lueurs dans l’ombre. Plus d’idiots, plus de fous. L’âme intelligente. L’idée libre. L’esprit lucide de la terre à Dieu…, Paris, 1861
Publicații postume Înainte de Comună vol. I, prefață de Laurent Tailhade, Alfortville, Librărie, internaționalist, 1905, Scrisori de la Victor Hugo citit de Anouk Grinberg, cd, Frémeaux, 2008 Cartea închisorii, precedată de Lumină în umbră, mai stupide, mai nebun , și cartea lui Hermann, text stabilit și prezentat de Véronique Fau-Vincenti, Presses Universitaires de Lyon, 2001, 200 pages Scrisori de la Auberive, cu o prefață și note Xaviere Gauthier, Abația de la Auberive - Ou sălbatice, 2005 Legende, cântece și gesturi de kanak (1875), urmat de Legende și cântece de gesturi canaques (1885), și de Civilizație, text stabilit și prezentat de către François Bogliolo, Presses Universitaires de Lyon, 2006, 238 pages La Misère, un roman de Louise Michel și Marguerite Tinayre, text prezentat de Xavière Gauthier, și Daniel Armogathe, Presses Universitaires de Lyon, 2006, 1203 pages Amintiri și aventuri din viața mea, publicat în serial în 1905. Amintiri și aventuri din viața mea : Louise Michel, în Noua Caledonie, care a fost republicată într-o carte de Editura Maïade în 2010, text stabilit și adnotat de Josiane Garnotel, , 351 p. Prix Panazol. Povești și legende, Editura Noir et rouge, col. Libertăți ale copiilor, 69 p., 2015. Prin moarte - Amintiri, nepublicate, 1886-1890, ediție stabilită și prezentată de către Claude Rétat, 2015, 360 p.
In memoriam Promoția 1984 de la École Nationale d'Administration poartă numele ei.
În cultura populară
Muzică, cântec, teatru Lupoaica neagră de Giancarlo Ciarapica, piesă de teatru care a avut premiera la festival de la Avignon 2008, cu Pauline Latournerie, publicat de Christophe Chomant editor. Grupul rock francez, Louise Attaque, își ia numele de la personaj.
Note
Categorie:Nașteri în 1830 Categorie:Nașteri pe 29 mai Categorie:Decese în 1905 Categorie:Decese pe 9 ianuarie Categorie:Anarhiști francezi Categorie:Decese în Marsilia Categorie:Feministe franceze Categorie:Francezi cunoscuți sub pseudonimele folosite Categorie:Francmasoni francezi Categorie:Oameni din Montmartre