Distrugerea instalațiilor industriale petroliere din sudul României în 1916 a reprezentat o acțiune de incendiere și ruinare, după un plan sistematic,Kirițescu, Constantin; Istoria războiului pentru întregirea României- Ediția a III-a, vol. I; Editura Științifică și Enciclopedică; București; 1989; ISBN 973-29-0048-2; p. 520 în lunile noiembrie și decembrie 1916, a capacităților de producție și exploatare din domeniul industriei petrolului din județele Prahova, Dâmbovița și Buzău, ca urmare al eșecului Armatei României de a apăra Muntenia în fața înaintării trupelor Puterilor Centrale.Colonelul Norton-Griffiths. Omul care ..., Stănescu, 2018, p. 51 În același timp, au fost distruse și stocuri de 827.000 de tone de petrol și derivate de petrol. A History of Romanian Oil, Buzatu, 2011, Vol. II, p. 142
Această distrugere s-a efectuat cu acordul liderilor politici și militari ai Regatului României la cererea guvernului Marii Britanii, care a fost susținut în acest demers de către celelalte guverne aliate și a survenit după ce anterior cu peste 1 lună, în Dobrogea o cantitate semnificativă de petrol și derivate petroliere românești a fost capturată de inamic intactă, la Constanța.Situația Dobrogei între anii 1916-1918 ..., Ciorbea, 2017, p. 61 Conducerea acțiunii a revenit ofițerului englez John Norton-Griffiths.
Sabotarea instalațiilor petroliere românești a reprezentat unul dintre cele mai importante acte economice ale Primului Război Mondial. Această acțiune a făcut parte dintre deciziile dureroase și demotivante pentru societatea românească asumate de liderii politici și militari români în timpul Primului Război Mondial, alături de abandonarea capitalei, de retragerea în Moldova și de expedierea Tezaurului Băncii Naționale a României la Moscova.
În același timp evenimentul care a lipsit Puterile Centrale timp de cinci luni de accesul la resursele petroliere românești, ar putea fi caracterizat drept primul și cel mai mare dezastru ecologic din arealul românesc în timpul secolului XX.
Deși Marea Britanie dăduse anterior repetate asigurări companiilor particulare și statului român că va compensa financiar pierderile rezultate din acțiunea respectivă de distrugere, după sfârșitul războiului plățile în cauză nu au mai fost onorate de către statul englez. Aceasta s-a întâmplat ca efect al invocării de către britanici a necesității compensării datoriilor de război făcute de România.Colonelul Norton-Griffiths. Omul care ..., Stănescu, 2018, p. 59 Această experiență a făcut ca România să fie extrem de precaută în ce privește acceptarea unor propuneri similare făcute de autoritățile anglo-franceze în perioada 1939-1940. A History of Romanian Oil, Buzatu, 2011, Vol. II, p. 143
Contextul thumb|right|200x200px|Generalul Erich Ludendorff, Erster Generalquartiermeister al Armatei Germane Franța și Marea Britanie au impus o blocadă Germaniei și ca urmare, acestea și-au manifestat interesul în a interzice accesul germanilor la resursele românești de petrol. A History of Romanian Oil, Buzatu, 2011, Vol. II, p. 141
În timp ce Aliații au reușit pe durata războiului să-și procure necesarul de derivate petroliere, Puterile Centrale s-au aflat într-o situație diferită. Imperiul German era cel mai mare consumator de astfel de resurse, astfel că înainte de 1914 necesarul acestuia era de 1,2 milioane de tone, importate din Statele Unite, Rusia, România și Galiția. Intrarea în război a României a ridicat în fața Germaniei grava problemă a pierderii unor surse vitale de petrol și de cereale. La dispoziția Germaniei au rămas numai sursele de petrol din zona localității galițiene Drohobici, iar lipsa de resurse a determinat modificări în planurile Statului Major General german. Pe fondul lipsei de combustibil, ofensiva trupelor germane a fost îndreptată mai întâi spre Galiția și mai apoi spre România și spre Caucaz. Lipsa de combustibil a făcut necesară ocuparea României cu mare rapiditate, Luddendorf afirmând după intrarea statului român în război că Germania trebuie să învingă România, pentru a putea să supraviețuiască.O istorie a petrolului românesc, Buzatu, 2009, p. 37
Preambulul din Dobrogea
Cu toate că generalul Berthelot ordonase distrugerea conductei de petrol spre Constanța și a rezervoarelor de produse petroliere din portul acesteia,Anale de istorie, Volumul 33, Edițiile 4-6; p. 58 (v. și ); accesat la 10 februarie 2018 o cantitate semnificativă de petrol și derivate petroliere a fost capturată de germani intactă, în localitate.
În dimineața zilei de 9 octombrie 1916 O. Mumuianu – prefectul județului, a obținut de la comandantul Corpului 47 Armată rus – generalul A.M. Zaioncikovski, aprobarea ca depozitele de petrol să fie incendiate deoarece produsele petroliere care erau stocate la stația de petrol nu mai puteau fi evacuate.Situația Dobrogei între anii 1916-1918 ..., Ciorbea, 2017, p. 52 Cel desemnat cu ducerea la bun sfârșit al operațiunilor, amiralul rus Patton, nu a dat ordinul de incendiere, ci a avansat pretextul că astfel va salva Constanța de la un dezastru iminent.Situația Dobrogei între anii 1916-1918 ..., Ciorbea, 2017, p. 53 Comandamentul armatei ruso-române din Dobrogea a evaluat defectuos situația și a sperat în venirea unor întăriri care să facă posibilă recucerirea orașului, astfel că ordinul primit de Comandamentul Flotei Mării Negre a fost acela de a lăsa cele 37 de rezervoare de petrol intacte.Flota rusă în campania..., Kozlov, 2017, p. 82 Rezervoarele și silozurile din oraș capturate, erau pline.Preludiu la Blitzkrieg:..., Barrett, 2016, p. 166
O lovitură de artilerie, totuși, a făcut ca un rezervor petrolier situat la marginea orașului să ia foc și să explodeze, acoperind câmpul de luptă cu nori uriași de fum negru.Preludiu la Blitzkrieg:..., Barrett, 2016, p. 165 Valoarea petrolului și a cerealelor capturate de către armatele Puterilor Centrale din oraș s-a ridicat la un total de 200 de milioane de mărci.Flota rusă în campania..., Kozlov, 2017, p. 85
La rândul ei, rafinăria de la Cernavodă a fost capturată cu un stoc de 48 tone ulei de motor, 78 tone motorină, 375 tone benzină, 170 tone țiței brut și 174 tone petrol (lampant).Situația Dobrogei între anii 1916-1918 ..., Ciorbea, 2017, p. 62 Totalul diverselor produse de acest tip inventariate de Administrația Germană de Etapă la nivelul înregii zone cucerite din Dobrogea, s-a ridicat astfel la 232.000 tone.Situația Dobrogei între anii 1916-1918 ..., Ciorbea, 2017, p. 71 Este de menționat că finalizarea instalării administrației germane în Dobrogea s-a produs de abia la sfârșitul lunii februarie 1917.România sub ocupațiune..., Georgianu, 1920, p. 154 O evaluare inițială făcută înainte de 4 noiembrie 1916 la Constanța – dată la care depozitele au fost bombardate de către nave ruse, a arătat că numai acolo se aflau stocuri de 133.000 tone de benzină, 55.550 de tone de petrol lampant, 27.800 de tone de păcură, 21.390 tone motorină („uleiuri pentru motoare Diesel”), 1.150 tone ulei de motorRomânia sub ocupațiune..., Georgianu, 1920, p. 155 Au mai fost găsite de asemenea 150 de butoaie, fiecare cu 175 kg de ulei pentru motoare.Cu toate acestea, un al doilea inventar însoțit de noi măsurători și de noi analize a compoziției produselor a scos în evidență faptul că datele primului inventar nu fuseseră în concordanță cu realitatea. Stocurile rămase după atacul flotei ruse – care atac a provocat pierderea a 16.300 tone de petrol, benzină și motorină, s-au ridicat astfel în mod real la 118.214 tone de benzină ușoară și grea, 63 tone de petrol, 10.198 tone de motorină, 32.763 tone de păcură, 149 ulei de motor și 16 tone de naftalină.
Timpul trecând fără ca ipotetica speranță de recucerire să se materializeze, STAVKA și-a reconsiderat poziția. La 27 octombrie a avut loc o primă tentativă de distrugere cu artileria navală a rezervoarelor constănțene, eșuată din pricină că cele trei distrugătoare care au plecat de la Sevastopol, după ce au înfruntat timp de 2 zile o furtună, au trebuit să se reîntoarcă la bază deoarece nu mai aveau combustibil. Eșecul misiunii l-a determinat pe amiralul Kolceak să trimită, mai înainte de a se calma vremea, un detașament format dintr-un crucișător și trei distrugătoare cu ordinul imperativ de a executa cu orice preț misiunea. Graba cu care operațiunea a fost îndeplinită a determinat ca în condiții de vreme rea să lipsească sprijinul aviației, iar în contextul unei mări agitate și a lipsei de sisteme de stabilizare pentru tunurile navale, tragerile nu aveau cum să fie eficace.Flota rusă în campania..., Kozlov, 2017, p. 83 Detașamentul a ieșit din Sevastopol la 30 octombrie 1916, dar condițiile pentru apropierea de port și pentru trageri (cer acoperit de nori și vânt dinspre nord-est cu forța 5-6) erau neprielnice.Flota rusă în campania..., Kozlov, 2017, p. 86 În dimineața zilei de 1 decembrie 1916 la ora 6:28 crucișătorul Pamiat' Mercuria a deschis focul asupra Constanței. Deși s-au remarcat incendii, tragerea executată foarte nervos și dezordonat a fost fără rezultate notabile, iar germanii au ripostat cu o baterie de coastăFlota rusă în campania..., Kozlov, 2017, p. 87 adusă chiar înainte de raidul navelor ruse. Un nou atac cu două distrugătoare din grupul de acoperire al detașamentului de atacFlota rusă în campania..., Kozlov, 2017, p. 88 a fost executat între orele 07:17 și 8:00, tot fără a obține rezultate concludente. Acțiunea flotei ruse a determinat însă germanii să întărească artileria de coastă.Flota rusă în campania..., Kozlov, 2017, p. 89 Distrugătoare și torpiloare participante la raidurile asupra rezervoarelor de petrol de la Constanța Crucișătorul Pamiat' Mercuria împreună cu un distrugător și douăFlota rusă în campania..., Kozlov, 2017, p. 93 torpiloareFlota rusă în campania..., Kozlov, 2017, p. 90 au plecat de la Sevastopol într-un nou raid, la data de 3 noiembrie.
Atacul naval asupra Constanței – desfășurat de această dată cu mai mult succes, a avut loc împotriva unei apărări superioare la care și-au adus contribuția, exceptând bateriile de coastă (în număr de două),Flota rusă în campania..., Kozlov, 2017, p. 95 și câmpurile de mine și două hidroplane germane. Astfel, artileria crucișătorului a început să tragă asupra portului în dimineața zilei de 4 noiembrie în jurul orei 6:36,Flota rusă în campania..., Kozlov, 2017, p. 94 ducând la aprinderea unor rezervoareFlota rusă în campania..., Kozlov, 2017, p. 98 din care au fost distruse șapte, iar cinci au fost avariate. După istoricul militar rus Denis Kozlov, totalul rezervoarelor aprinse ar fi fost nu de 12, ci de 15. Vasele s-au reîntors la Sevastopol în dimineața zilei de 5 noiembrie. S-au pierdut atunci 16.300 tone de petrol și derivate.
Într-un alt raid din luna noiembrie,Flota rusă în campania..., Kozlov, 2017, p. 102 două distrugătoare ruse au executat trageri atât asupra rezervoarelor cât și asupra silozurilor de cereale.
La 2 decembrie, două distrugătoare cu baza la Sulina au reluat acțiunea, după ce Statul Major al Flotei Mării Negre a primit de la STAVKA o telegramă ce sintetiza preocupările Aliaților privind căderea în mâna inamicului a rezervelor de petrol și benzină.
Preludiul în Muntenia