Megacollybia platyphylla (Christian Hendrik Persoon, 1796 ex František Kotlaba & Zdeněk Pouzar, 1972), sin. Collybia platyphylla (Christian Hendrik Persoon, 1796 ex Paul Kummer, 1871) sau Tricholomopsis platyphylla (Christian Hendrik Persoon, 1796 ex Rolf Singer, 1939), din încrengătura Basidiomycota în familia Marasmiaceae și pentru mult timp singura specie a genului Megacollybia,Index Fungorum denumită în popor pălăria șoricelului,Denumire RO este o ciupercă necomestibilă saprofită. Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord foarte des, răspândit prin toate felurile de păduri și crescând în grupuri mai mici pe lemn aflat în putrefacție, din (mai) iunie până în octombrie.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 264-265, ISBN 3-405-12116-7Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 194-195, ISBN 978-3-440-14530-2

Descriere thumb|left|195px|Bres.: Collybia grammocephala Pălăria: are un diametru de 5-15 (18) cm, este subțire și fragilă, inițial semisferică sau boltită în formă de clopot, mai târziu întinsă și la bătrânețe aplatizată, adesea cu un mic gurgui în centru. Cuticula este netedă, umedă, de colorit plictisitor gri-maro, deschis brun-măsliniu, câteodată și murdar albicios. În caz de vreme secetoasă capătă nu rar rupturi radiale, începând de la margine. Lamelele: sunt foarte largi, îndepărtate, grosiere, bifurcate, la maturitate bombate cu muchii zimțate, fiind palid alb gălbuie, crem până ocru. Piciorul: are o lungime de 5-15 cm și o grosime de 1-2 (2,5) cm, este cilindric, dur, în tinerețe plin, mai târziu gol, canelat, câteodată brumat flocos în partea de sus, coloritul fiind la început alb murdar, mai târziu gri deschis până gri-maro, mereu mai închis spre bază, acolo cu crenguțe de fire groase miceliene (până la 1,5 mm). Carnea: este albicioasă, fragilă și subțire în pălărie dar dură în picior. Mirosul este aproape imperceptibil, după unii ușor mucegăit, iar gustul destul de amar, ca terpentina. Caracteristici microscopice: are spori slab elipsoidali până ovoidali, netezi și hialini (translucizi), cu o dimensiune cuprinsă între 7–10 × 6–7 microni. Culoarea lor este albă. Reacții chimice: Carnea buretelui se colorează cu anilină de fenol încet roșu, cu sulfovanilină fugace violet și cu tinctură de Guaiacum după aproximativ 10 minute albastru.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 220, ISBN 3-85502-0450

Confuzii Acest soi de poate confunda destul de ușor, de exemplu cu: Collybia butyracea (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 266-267, ISBN 3-405-12116-7 Entoloma lividoalbum sin. Rhodophyllus lividoalbus (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 242-243, ISBN 3-405-12081-0 Gymnopus fusipes sin. Collybia fusipes (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 262-263, ISBN 3-405-12116-7 Inocybe flocculosa sin. Inocybe gausapata (otrăvitor),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 256-257, ISBN 88-85013-25-2 Pluteus atromarginatus sin. Pluteus nigrofloccosus (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 256-257, ISBN 3-405-12081-0Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 230-231, ISBN 3-405-12124-8 Pluteus cervinus (ciuperca cerbilor) (comestibil),Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 120, ISBN 978-3-8427-0483-1 Pluteus romellii (comestibil),Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 282-283, ISBN 88-85013-37-6 Tricholoma fucatum (comestibil, dar de valoare scăzută, slab gălbuie, miros de făină și gust identic, neamar, trăiește în păduri de conifere),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 342-343, ISBN 88-85013-37-6 Tricholoma terreum (ciuperca șoarecelui) (comestibil)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 278-279, ISBN 3-405-11774-7 sau Tricholoma tigrinum (gâscă tigrată) (foarte otrăvitor).Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 135-136, ISBN 3-426-00312-0 Imagini de specii asemănătoare

Valorificare Dacă cineva ar dori să mănânce această pălărie a șoricelului, s-ar potrivi doar pălăria, piciorul fiind prea dur. Dar din cauza gustului amar nu se recomandă. Bruno Cetto scrie, că ar putea fi ingerat în porțiuni mici împreună cu alte specii, de exemplu într-o ciulama de ciuperci.

Ciuperca este otrăvitoare în stare crudă. Doctorul rer. nat. Lutz Roth a descris în cartea sa Giftpilze, Pilzgifte - Schimmelpilze – Mykotoxine din 1990 buretele și fiert otrăvitor, pentru că ar provoca probleme gastrointestinale cu vărsături și diaree, sprijinindu-se pe câteva puține cazuri reportate din SUA precum unul din fosta RDG (1981).Lutz Roth, Hanns Frank, Kurt Kormann: „Giftpilze, Pilzgifte - Schimmelpilze – Mykotoxine”, Editura Nikol, Hamburg 1990, ISBN 3-933203-42-2 Dar dovezi științifice nu au fost aduse respectiv găsite până în prezent (2018). Astfel tulburările gastrointestinale acestor persoane au putea fi datorită numai unei intoleranțe la ciuperci sau efectului nocebo (opusul lui placebo).

Note

Bibliografie Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 Bruno Cetto, volumul 1-5 (vezi note) Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450 Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1 J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2 Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2 Meinhard Michael Moser: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

* Megacollybia.platyphylla, Megacollybia platyphylla, film

Categorie:Marasmiaceae Categorie:Ciuperci necomestibile Categorie:Ciuperci saprofite Categorie:1793 în știință