Vulvă

miniatura|Vulvă cu labii mici reduseminiatura|Vulvă cu labii mici extinse Vulva (în latină vulva, pudendum femininum) - cuprinde totalitatea organelor și structurilor externe ale aparatului genital feminin, fiind compusă din muntele lui Venus, labii mari - aflate la deschiderea largă exterioară, labii mici - care înconjoară deschiderea vaginală, organe erectile, vestibulul vaginal și glande vestibulare.

Termenul „vulvă” nu este sinonim cu „vagin”. Uneori, expresia vagin este utilizată, în mod eronat, cu referire la organele genitale feminine externe. Spre deosebire de vulvă, vaginul face parte din categoria organelor sexuale interne.

În treimea inferioară a vestibulului vaginal se află glandele Bartholine, care asigură umectarea și lubrifierea mucoaselor vaginale și vulvare în timpul actului sexual. La comisura superioară a labiilor mici se află glandul clitorisul, o formațiune bogat inervată, erectilă, de formă cilindrică, omologată cu corpii cavernoși ai penisului, fiind învelit de o teacă pieloasă (prepuț). Zona de trecere de la deschiderea vulvară la orificiul anal este denumită perineu.

În perioada de pubertate, vulva suferă procese importante de transformare sub acțiunea hormonilor, procese manifestate prin pigmentarea mai închisă a regiunii, apariția părului pubian, dezvoltarea clitorisului și a buzelor vaginale. Maturizare prezintă deosebiri în funcție de particularitățile psihofiziologice ale fetelor.

Vulva a devenit un obiect al chirurgiei plastice. În unele țări africane și asiatice musulmane, fetele și femeile sunt mutilate prin îndepărtarea clitorisului și a labiilor mici din motive religioase, deoarece se crede că în așa mod soția va fi fidelă soțului.Female genital mutilation (FGM) Organizația Mondială a Sănătății, UNICEF, 2013. În alte culturi se favorizează alungirea labiilor, considerate o manifestare a sexualității.Martínez Pérez, Guillermo; Bagnolb, Brigitte; Tomás Aznara, Concepción. Autoerotism, homoerotism, and foreplay in African women who practice labia minora elongation: a review . In: International Journal of Sexual Health, Volume 26, 2014, pp. 314-328 https://doi.org/10.1080/19317611.2014.910585

Etimologie Cuvântul „vulvă” provine din latinescul "volva", având sensul de înveliș, protecție.

Structură Vulva are o orientare de sus în jos și dinainte înapoi. Din punct de vedere anatomic, este alcătuită din muntele lui Venus, formațiuni labiale, fantă vulvară, vestibul vaginal, aparat erectil și glande anexe.

Muntele lui Venus

miniatura|300px|thumb|1 - Muntele lui Venus 2 - Labia mare (Buza mare) 3 - Fanta vulvară 4 - Canal inghinal Muntele lui Venus (pubian) este o proeminență triunghiulară, rotunjită, alcătuit dintr-un strat celulo-adipos (grăsimi) situat deasupra osului pubian. Limita superioară a muntelui pubian constituie șanțul pubo-hipogastric, marginile laterale sunt redate de canalele inghinale și vârful inferior este situat anterior de simfiză pubiană. Grosimea țesutului adipos constituie 3,0-5,0 cm și continuă cu labiile mari. Din perioada pubertară, muntele lui Venus este acoperită cu păr pubian. În diferite perioade istorice, regiuni geografice sau medii culturale, femeile practică înlăturarea parțială sau completă a părului pubian.

Muntele pubian funcționează ca o posibilitate de amortizare a mișcărilor în timpul actului sexual.Nguyen JD, Duong H. Anatomy, Abdomen and Pelvis, Female External Genitalia . [Updated 2020 Aug 10]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2021 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK547703/

Fanta vulvară

Fanta vulvară (rima pudendi) reprezintă o despicătură cu lungimea de circa 7–8 cm, delimitată de buzele vaginale mari, fiind, la deschidere, în formă de pâlnie. La îndepărtarea labiilor se vizualizează: buzele vaginale mici, clitorisul, vestibulul cu meatul urinar și orificiul vaginal (inclusiv, himenului), orificiile glandelor vestibulare mari și mici.Munteanu, I. 2001, p. 40. La femeile multipare (care au născut), labiile mari sunt ușor extinse, fanta vulvară fiind mult mai vizibilă și mai lungă decât la cele nulipare (care nu au născut). La multe femei, buzele vaginale mici proeminează prin fanta vulvară.Furău, Gh., 2005, p. 5.

Formațiuni labiale

stanga|miniatura|280px|Anatomia vulvei. 1 - Comisura anterioară (superioară) a vulvei 2 - Prepuțul clitoridian 3 - Frâu (frenulum) clitoridian 4 - Meatul urinar 5 - Orificiul vaginal 6 - Furșetă 7 - Perineu 8 - Anus 9 - Labiile mici 10 - Glandul clitorisului Labiile mari (buzele mari) reprezintă pliuri tegumentare (pieloase) alungite, care pornesc de la muntele pubian și se continuă până la regiunea perianală. Posedă aspect ovoidal, cu o lungime medie de circa 7,0-10,0 cm, înălțimea - 2,0-3,0 cm și o grosime de 1,5-2,0 cm. Labiile mari sunt alcătuite din tegument prevăzut cu numeroase glande sebacee și sudoripare, țesut muscular neted și sunt, relativ, abundente în țesut adipos (depuneri de grăsimi), ce le conferă volum și formă.

Fața externă a labiilor mari este acoperită cu păr și poate fi mai pigmentată decât pielea din regiunea învecinată. Fața internă contactează cu fața externă a labiilor mici. În partea anterioară, cele două labii mari se unesc formând comisura vulvară anterioară, dar în extremitatea posterioară – comisura vulvară posterioară. În unele cazuri, în regiunea posterioară, labiile mari trec treptat în perineu fără ca să se unească.

Labiile mici (buzele mici sau nimfele) se situează paralel, între labiile mari. La unele femei, labiile mici prezintă dimensiuni mai reduse decât labiile mari, dar se atestă o variabilitate după formă și mărime. Lungimea medie a labiilor mici măsoară circa 3–5 cm și lățimea de 1–3 cm, dare se întâlnesc și excepții. Fiecare labie prezintă două fețe: externă și internă. Fața externă, de culoare roză, este despărțită de labia mare prin șanțul nimfo-labial. Fețele interne a labiilor mici se despart prin șanțul nimfo-himenial, delimitând intrarea în vestibulul vaginal. Fețele interne ale labiilor mici pot fi mai închise la culoarea decât cele externe, predominând culoare maro.

Extremitatea anterioară a labiilor mici se bifurcă și, înconjurând glandul clitorisului, se unesc cu ramificațiile respective ale labiei opuse. Ramurile superioare trec deasupra clitorisului, formând prepuțul clitorisului, și cele dedesubt – alcătuiesc frâul clitorisului (frenulum). În extrema posterioară, labiile mici se unesc formând furșeta, element care dispare la unele femei după naștere.

Din punct de vedere histologic, labiile mici se deosebesc de labiile externe. Structura anatomică a labiilor mici prezintă o dublă foiță tegumentară, în centrul căreia se găsește țesut conjunctiv, bogat în fibre elastice, lipsit de celule adipoase. Labiile mici posedă numeroase fibre nervoase și vase sangvine. Pielea labiilor conține multe glande sebacee, care secretă o substanță albicioasă denumită smegmă vulvară.

Datorită abundenței terminațiilor nervoase, labiile mici reprezintă o zonă erogenă importantă, fiind mult mai sensibile decât labiile mari. În timpul excitației sexuale, labiile mici devin turgescente și, mărindu-se în volum, intensifică dorința de copulație. Mișcările de penetrare a vaginului de către penis antrenează labiile mici și prelungirile acestora, contribuind la stimularea indirectă.

Aparatul erectil

miniatura|Structura aparatului erectil feminin Aparatul erectil feminin este alcătuit din clitoris - format din corpi cavernoși, și bulbii vestibulari - alcătuiți din corpi spongioși. Organele erectile feminine sunt omoloage penisului masculin.

Clitorisul este un organ erectil, impar, alcătuit din țesut cavernos și divizat în trei segmente: gland, corp și rădăcină. La suprafața vulvei, se vizualizează doar glandul, amplasat la joncțiunea ramurilor anterioare ale labiilor mici, și poate fi pipăit corpul clitorisului. Glandul reprezintă o prelungire a corpurilor cavernoase formate prin unirea rădăcinilor, fiind atașate de simfiza puabiană prin ligamentul fundiform. Rădăcinile clitoridiene se inseră pe fața internă a ramurilor ischio-pubiene ale bazinului.

Glandul clitorisului este alcătuit dintr-un nucleu conjunctiv central, acoperit de o mucoasă dermopapilară bogată terminații nervoase și corpusculi voluptoși (corpusculi senzitivi genitali). Mărimea vizibilă a glandului variază între 6 – 25 mm, lungimea totală a clitorisului, inclusiv partea internă, constituie cca 8 cm. Glandul clitorisului este acoperit, în stare de repus, de prepuț și frâu - ramuri tegumentare ale labiilor mici.

Glandul clitorisului este cea mai sensibilă parte a corpului feminin, unele publicații indică că epiteliul său conține circa 8000 de terminați nervoase, mai mult decât pe suprafața glandului penian. Clitorisul nu are niciun rol în procreare, fiind destinat exclusiv plăcerii sexuale.

Bulbii vestibulari (sau bulbii clitoridieni, bulbii vaginali) sunt organe semierectile, perechi, care înconjoară vaginul în partea inferioară. Bulbii vestibulari au formă ovoidală, conică în partea anterioară, cu dimensiuni de 3 cm în lungime, 15 mm în lărgime și o lățime de 8 mm. Bulbii sunt alcătuiți dintr-o rețea venoasă densă, încorsetată de membrană albuginea acoperită de mușchii bulbocavernoși. Bulbii sunt amplasați pe părțile laterale ale vestibului vaginal și vaginului. În partea anterioară, în apropiere de corpului clitoridian, bulbii se unesc printr-o comusură a venelor.

Având rolul de organe erectile, bulbii vestibulari sunt implicați în modificările fiziologice ale organelor genitale în timpul excitației sexuale. Fiind formați din țesut spongios, în timpul excitației sexuale, venele se umplu cu sânge și, dilatându-se, îngustează intrarea în vagin.

Vestibulul vaginal

miniatura|280x280px|Vestibulul vaginal al vulvei Vestibulul vaginal (sau vulvar) reprezintă regiunea dintre clitoris, baza labiilor mici și furșetă, unde se deschid orificiul urinar, vaginal și canalele glandelor vestibulare. Vestibulul poate fi văzut doar la îndepărtarea labiilor mici. Tegumentul vestibulului este neted, de culoare roz.

Meatul urinar este un orificiu circular amplasat posterior față clitoris și anterior orificiului vaginal. Orificiul urinar se situează la cca 2,5 cm se mai jos de clitoris, pe vârful unei mici proeminențe denumită și papila uretrală.  Lateral de meat se găsesc două orificii, prin care se deschid canalele glandelor parauretrale mici ale lui Skene.

În partea posterioară a vestibulului se află orificiul vaginal, care marchează granița dintre organele sexuale externe și cele interne. Acesta delimitează canalul structurile vulvei de canalul vaginal și, deci, organele sexuale externe de cele interne. De aici, mucoasa vaginală se continuă, în exterior, cu mucoasa vestibulului și cu învelișul tegumentar al labiilor mici. Himenul reprezintă membrană formată din țesut conjunctiv, fibre elastice și colagene. La fiecare femeie himenul diferă ca formă, mărime și grosime. Datorită acestei diversități, himenul nu poate fi considerat dovadă pentru sau împotriva virginității unei fete sau femei.

De obicei, himenul are un singur orificiu circular având următoarele cele mai răspândite tipuri de forme: semilunar, inelar și labial. Alteori, himenul poate fi biperforat (cu două orificii) și cribriform (mai multe orificii). Mai rar, se întâlnesc cazuri când membrana himenului lipsește complet sau e foarte redusă în dimensiuni. Există și cazuri când himenul acoperă orificiul vaginal în întregime. Aceasta nu permită scurgerea lichidului menstrual, acumulându-se în vagin. În astfel de situație este nevoie de intervenție chirurgicală pentru a face o incizie în membrană.