Desființarea Mănăstirilor (în sau ) a fost demersul politic și administrativ desfășurat între 1536 și 1541, prin care regele Henric al VIII-lea al Angliei a desființat așezămintele monastice atât din Anglia și Țara Galilor cât și din Irlanda, și-a însușit veniturile lor, le-a valorificat bunurile, și și-a asumat remunerarea fostului lor personal și preluarea funcțiilor acestora. Deși politica avea inițial în vedere creșterea venitului regulat al Coroanei, mare parte din fostele proprietăți monahale au fost vândute pentru a finanța campaniile militare ale lui Henric din 1540. În Anglia și Țara Galilor, el a primit autoritatea de a face acest lucru prin Legea de Supremație, adoptată de Parlament în anul 1534, act care l-a făcut „Cap Suprem” al Bisericii Angliei, separând astfel Anglia de autoritatea Papală, precum și prin Prima Lege a Suprimării (1536) și a Doua Lege a Suprimării (1539).
Profesorul George W. Bernard afirma că:
Note
Vezi și Fountains Abbey Glastonbury Tor
Categorie:Henric al VIII-lea Categorie:Reforma Protestantă Categorie:Istoria Angliei Categorie:Istoria Bisericii Catolice