Bătălia de la Scheveningen (numită uneori de englezi și Bătălia de la Texel iar în sursele neerlandeze Bătălia de la Ter Heijde) din a fost ultima bătălie majoră din Primul Război Anglo-Olandez și s-a încheiat prin victoria englezilor care a confirmat dominația lor câștigată în Bătălia de la Gabbard din iunie. Deși flota neerlandeză a suferit încă o înfrângere grea, și-a atins obiectivul strategic, căci flota engleză avariată a trebuit să ridice blocada asupra coastei Țărilor de Jos.
Context
După victoria englezilor de la Gabbard neerlandezii au fost forțați să se întoarcă în porturi, iar englezii au început să blocheze coasta Țărilor de Jos. Economia neerlandeză a început să se prăbușească imediat: au apărut șomajul în masă și chiar foametea în unele orașe costiere. Negocierile de pace au reînceput când 4 delegați neerlandezi au ajuns la Londra la 27 iunie, însă au considerat inacceptabile condițiile oferite de către Consiliul de Stat, care acționa ca un guvern interimar după demiterea Parlamentului Trunchiat și înainte de inaugurarea Adunării Numite. Consiliul a insistat că războiul a fost pornit datorită agresiunii lui Tromp de la Dover din 1652 și că, prin urmare, Țările de Jos trebuie să despăgubească Anglia. În plus, Consiliul dorea să formeze o uniune politică între cele două republici, care ar fi amenințat statutul Țărilor de Jos ca stat independent. În ciuda eforturilor de mediere ale lui Oliver Cromwell, negocierile au ajuns într-un impas. Doi dintre delegații neerlandezi s-au întors la Haga la 6 august pentru a se sfătui cu Statele-Generale.
Dar în același timp cu purtarea negocierilor de pace, neerlandezii și-au reconstruit flota cu succes. Pentru a pune capăt blocadei, neerlandezii au mobilizat toate navele disponibile pentru a încerca să spargă blocada și pentru a face o ultimă încercare pentru a obține victoria. Maarten Tromp a adunat 85 de nave (sursele variază între 70 și 100 de nave de război) pe Maas, în timp ce Witte de With comanda o escadră mai mică de 31 de nave (sau 27 nave după alte surse) la Texel, la 80 de mile spre nord.
După cum era obișnuit în Primul Război Anglo-Neerlandez, navele englezilor erau mai mari și erau echipate cu mai multe tunuri, și mai grele, însă neerlandezii erau mai buni navigatori. Flota neerlandeză era organizată, ca și la Gabbard, în cinci escadre comandate de locotenentul-amiral Maarten Tromp pe Brederode (58 tunuri), vice-amiralul Jan Evertsen pe Vlissingen (40 tunuri), vice-amiralul Witte de With pe Vrijheid (44 tunuri), comandorul Michiel de Ruyter pe Witte Lam (40) și, respectiv, de vice-amiralul temporar Pieter Florisse pe Monnikendam (38), și conținea între 110 și 127 nave de război.
Flota engleză, comandată de Generalul-pe-mare George Monck, era alcătuită din 110 până la 120 nave de război și aproximativ 5 nave incendiare, dintre care 10 dintre ele erau nave de prima și a doua categorie și mai puternice decât orice navă pe care o dețineau neerlandezii. O parte din navele avariate la Gabbard nu erau încă active, dar flota era încă aproape de puterea maximă. Generalul-pe-mare George Monck, aflat pe Resolution (88 tunuri), comanda Escadra Roșie și deținea comanda supremă a flotei; John Lawson pe George (58 tunuri) comanda Escadra Albastră iar William Penn pe James (66) comanda Escadra Albă. Nici una dintre flote nu și-a schimbat organizarea în escadre din Bătălia de la Gabbard.
Preludiul
Neerlandezii au făcut prima mișcare la 3 august când Maarten Tromp a părăsit ancorajul de pe Maas cu aproximativ 80-100 nave de război și 5 nave incendiare și s-a îndreptat spre estuar și spre ieșire. La 5 august Witte de With a ieșit în canalul exterior de la Texel, în fața portului Helder, de unde se putea retrage foarte ușor în siguranță dacă ar fi fost atacat sau putea veni în ajutorul flotei principale a lui Tromp dacă acesta ar fi fost atacat în timp ce se îndrepta spre nord. Englezii și-au dat seama că neerlandezii încercau să își combine forțele. La 6 august Monck a convocat un consiliu de război, în care s-a decis ca flota engleză să își concentreze flota împotriva lui Tromp.
La 7 august 1653 flota neerlandeză a amiralului Tromp a trecut de Scheveningen pe la înserat, ora 20:00, urmând un curs nordic cu un vânt dinspre sud-vest. În același timp flota engleză sub generalul Monck a ridicat ancora dintr-o poziție la 9 mile marine de intrarea de la Helder și a păstrat în timpul nopții un curs nordic cu vântul dinspre vst-sud-vest.
Englezii l-au găsit pe Tromp înainte de amiaza zilei de 8 august, pe la ora 8:00, în dreptul localității Egmont la 19 mile marine de Helder, navigând spre nord de pe Maas către Texel. Nu se cunoaște ordinea exactă a flotei, dar deoarece urma un curs nordic, vântul sufla dinspre vest și se știa că flota engleză trebuie să fie în apropiere, escadrele neerlandeze erau probabil dispuse una după cealaltă, distanța dintre avangardă și ariergardă fiind probabil 4 mile marine sau mai mult. Se pare că escadrele erau în ordinea De Ruyter, Jan Evertsen, Tromp și Florissen, deși nu se știe exact cine conducea. Cam în același timp Monck, care a schimbat cursul spre sud pe la ora 6:00, se afla puțin la nord de Helder. Nu se cunoaște ordinea flotei engleze în acel moment. Pe la ora 9:00 navele de cercetare ale ambelor părți au raportat apropiere inamicului. După 2 ore cele două flote s-au zărit una pe cealaltă iar vântul s-a schimbat dinspre nord-vest, dând avantajul englezilor. Ei au coborât cu vântul pentru a ataca, în timp ce neerlandezii au păstrat vântul în babord până pe la ora 13:00, când au schimbat cursul, comandanții de escadră împreună, iar ceilalți în succesiune, și s-au îndreptat spre sud-sud-vest pentru a atrage inamicul departe de țărm și pentru a îi permite lui De With să iasă în larg de la Helder și să i se alăture lui Tromp.
Răspunsul imediat al lui Tromp a fost să întoarcă cursul spre Sud-Sud-Est pentru a-i atrage pe englezi departe de De With, ce ar fi putut ieși în larg. După această manevră escadra lui Florissen se afla cu siguranță în avangardă iar cea a lui De Ruyter în ariergardă. Tromp spera să evite lupta până la joncțiunea forțelor neerlandeze. Dar englezii l-au urmărit și pe la ora 16:30/17:00 după-amiaza cele mai rapide nave engleze din avangardă au ajuns din urmă cele mai lente nave neerlandeze din ariergarda flotei lui Tromp în dreptul localității Katwijk (între Texel și Haga). Pentru a veni în ajutorul acestora din urmă, Tromp a strâns din vele și a așteptat apropierea inamicului. Pe la ora 19:00 Resolution, nava amiral a lui Monck, și cam 30 de nave engleze au fost implicate într-o luptă de la distanță cu navele lui Evertsen și De Ruyter. La lăsarea întunericului, pe la 20:30, lupta a încetat, englezii pretinzând că au scufundat 2 nave inamice până la lăsarea întunericului fără să piardă nici una din ale lor, deși pierderile umane au fost ridicate la bordul navelor care s-au angajat în luptă. Ambele flote au rămas pe poziții, englezii mai sus în vântul dinspre nord-vest, iar pe la ora 2:00 dimineața se aflau foarte aproape.
La 9 august vântul dinspre vest și nord-vest a fost prea puternic pentru a permite o bătălie și ambele flote s-au concentrat pe păstrarea unei distanțe sigure față de țărm. Având vântul împotriva lor, nici una dintre flote nu a făcut vreun progres spre nord, dar escadra lui De With a putut lua largul și a reușit să coboare spre Tromp. Monck a păstrat cursul spre sud, crezând că neerlandezii se aflau încă sub vânt. Însă în timpul nopții, undeva între orele 2:00 și 4:20 dimineața, Tromp a virat cu babordul spre nord și până la răsăritul soarelui se afla sus în vânt, la nord și est de flota engleză, care a întors cursul și i-a urmat pe neerlandezi în siajul lor. Astel Tromp s-a poziționat printr-o manevră strălucită la nord în vânt față de flota engleză, avânt cale liberă către Helder și escadra lui De With.
Witte de With a ieșit în larg la răsăritul zilei de 9 august și pe la ora 14:00 l-a zărit pe Tromp. La sfârșitul zilei, pe la ora 17:00 sau 18:00, cele două escadre neerlandeze s-au unit iar cele două flote se afla lângă Scheveningen, chiar lângă micul sat Ter Heijde, pe coasta de lângă Haga. Operația neerlandezilor a reușit deci și flota lor număra de acum vreo 120 nave de război, cea mai numeroasă din tot războiul. Koslinski, pag.47 În acest moment ambele flote urmau un curs spre nord-nord-est, englezii aflându-se în vânt de siajul neerlandezilor, adică în partea de unde primeau vânt, și doar 1,5 mile marine le despărțeau una de cealaltă. Tot timpul zilei vântul suflase puternic dinspre vest-nord-vest sau nord-vest, vremea fiind mohorâtă și apăsată. Imediat după ce a făcut joncțiunea, flota neerlandeză a virat, nu se știe dacă împreună sau în succesiune, și a coborât în atac, dar englezii au refuzat să primească bătălia și au virat și ei la tribord. În timpul nopții vremea a devenit mai moderată și ambele flote au urmat un curs spre vest-sud-vest cu vântul dinspre nord-vest.
Desfășurarea bătăliei
Vremea a fost mai potrivită pentru bătălie la 10 august după ce vântul a slăbit în intensitate și și-a schimbat direcția dinspre sud. Ambele flote erau acum la babord și se extinseseră în linie de șir pe divizii pe o distanță de 4-5 mile marine din avangardă până la ariergardă și erau foarte dezordonate deoarece vântul își schimbase direcția dinspre nord-vest la sud-sud-vest și a rămas ușor. Neerlandezii erau la aproximativ jumătate de milă în vânt și se pare că aveau un oarecare avantaj asupra englezilor. Ordinea în care naviga fiecare flotă nu este cunoscută explicit, dar poate fi reconstituită din rapoarte.
Deoarece Escadra Albastră nu a virat decât la ceva vreme după cea Roșie și a intrat în luptă abia la o oră după aceasta, se poate accepta că ordinea flotei engleze era din avangardă în ariergardă Albă (Penn), Roșie (Monck) și Albastră (Lawson). Flota neerlandeză se pare că era aranjată din avangardă în ariergardă în ordinea De Ruyter, Jan Evertsen, Tromp, Florissen, De With, adică aceiași ordine ca în acțiunea din seara de 8 august doar inversă, cu alăturarea lui De With care menționează explicit că escadra sa se afla în ariergardă față de centru. Între 16:30 din 8 august și schimbarea de vânt din 10 august, ambele flote au schimbat direcția de două ori. Nu se știe exact cu care din aceste ocazii ordinea a fost inversată.
Tromp nu a folosit însă avantajul vântului pentru a străpunge și întoarce linia dușmană ci, după vechea obișnuință tactică, a tăiat-o, a revenit în vânt și iar a tăiat-o. Chiar înainte de ora 7:00 dimineața, englezii formați în linii de escadre aflați la o milă și jumătate de inamic în dreptul localității Scheveningen, i-au atacat pe neerlandezi: Escadra Roșie condusă de Monck pe Resolution a virat în succesiune și pe la ora 7:00 a navigat spre neerlandezi. Conform articolului 3 din Instrucțiunile de Luptă, Penn pe James trebuie să fi virat în același timp pentru a angaja inamicul din dreptul său, și a condus Escadra Albă undeva către centrul flotei neerlandeze, neputând să țintească mai sus. Lawson, care conducea Escadra Albastră de pe George, aflându-se în ariergardă și neputând să ajungă la nici un punct din flota neerlandeză a rămas, în mod natural, pe poziții până pe la ora 7:00 când a virat și el.