Erich Fritz Emil Mielke (; ) a fost un oficial comunist german care a condus Ministerul Securității de Stat (), minister cunoscut sub numele de Stasi, din 1957 până la scurt timp după căderea Zidului Berlinului în 1989.
Originar din Berlin și din a doua generație de membri ai Partidului Comunist din Germania, Mielke a fost unul din cei doi pistolari care în 1931 i-au omorât pe polițiștii Paul Anlauf și Franz Lenck. După ce a aflat că exista un martor supraviețuitor, Mielke a scăpat de urmărire penală fugind în Uniunea Sovietică, unde a fost recrutat de NKVD. El a fost unul din autorii Marii Epurări precum și ai decimării staliniste a Brigăzii Internaționale în timpul Războiului Civil Spaniol.
După sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, Mielke a revenit în Zona Sovietică a Germaniei Ocupate, ajutând la organizarea dictaturii staliniste sub conducerea Partidului Unității Socialiste (SED), mai târziu devenind șef al Stasi; potrivit lui John Koehler, a fost "cel mai longeviv șef de poliție secretă în Blocul Sovietic".Koehler (1999), pagina 72.
Stasi sub Mielke a fost numită "cea mai infiltrată poliție de stat care a existat vreodată pe pământ german."Peterson (2002), pagina 24. Într-un interviu din1993, supraviețuitorul Holocaustului și vânătorul de naziști Simon Wiesenthal a declarat că, dacă se consideră numai opresiunea propriului popor, Stasi sub Mielke "a fost mult, mult mai rău decât Gestapo."Koehler (1999), pagina 8.
În anii 1950 și '60, Mielke a organizat colectivizarea forțată în Germania de Est a gospodăriilor particulare, fapt ce a dus la un potop de refugiați în Germania de Vest. Ca o contramăsură, Mielke a supravegheat construirea Zidului Berlinului și a cosemnat ordinele de a se trage în toți cei care încercau să treacă în Germania capitalistă.
De asemenea, el a supervizat crearea de poliții secrete pro-sovietice și insurecții în țări din Europa de Vest, America Latină, Africa și Orientul Mijlociu.
În plus față de rolul său de șef al Stasi, Mielke a fost, de asemenea, general în armata germană de est și membru al Biroului Politic al Partidului Comunist. Supranumit „Maestrul Fricii”"The Economist," 1 iunie 2000 () de către presa vest-germană, Mielke a fost unul dintre cei mai puternici și mai detestați oameni din Germania de Est. După Reunificarea Germaniei, Mielke a fost judecat, condamnat și încarcerat pentru asasinarea în 1931 a căpitanilor de poliție Anlauf și Lenck. El a fost eliberat mai devreme din cauza problemelor de sănătate, și a murit într-un azil din Berlin în anul 2000.
Începuturile thumb|left|Liceul din Kölln Erich Mielke s-a născut într-o casă închiriată în Berlin, Regatul Prusiei, Imperiul German, pe 28 decembrie 1907. În timpul Primului Război Mondial, cartierul a fost cunoscut sub numele de „Nunta Roșie” din cauza numeroșilor rezidenți marxiști. Într-o autobiografie scrisă pentru politia secretă sovietică, Mielke l-a descris pe tatăl său ca fiind „un dulgher sărac, needucat” și a spus că mama lui a murit în 1911. Ambii erau, după spusele lui, membri ai Partidului Social Democrat din Germania (SPD). După recăsătorirea sa cu „o croitoreasă”, bătrânul Mielke și noua lui soție s-au alăturat Partidului Social Democrat Independent din Germania și au rămas membri când a fost redenumit în Partidul Comunist din Germania (KPD). Fiul lui Erich a susținut că „fratele meu mai mic, Kurt, și două surori erau simpatizanți comuniști.”Koehler (1999), p. 44.
În ciuda sărăciei familiei sale, Erich Mielke a fost, din punct de vedere academic, destul de talentat pentru a i se acorda o bursă la prestigioasa , dar a fost exmatriculat pe 19 februarie 1929, pentru că era „în imposibilitatea de a satisface exigențele acestei școli”.Koehler (1999), paginile 44-45. În timp ce studia la Gymnasium, Mielke a aderat la Partidul Comunist din Germania (KPD) în 1925 și a lucrat ca reporter pentru ziarul comunist din 1928 până în 1931. Apoi s-a alăturat aripii paramilitare a KPD, numită („Autoapărarea Partidului”). În acel timp, era supervizat de parlamentarii comuniști ai Republicii de la Weimar, Hans Kippenberger și Heinz Neumann.
Potrivit lui John Koehler, „Mielke a fost protejatul special al lui Kippenberger. Veteranii Primului Război Mondial îi învățau pe începători cum să mânuiască pistoale, puști, mitraliere și grenade de mână. Această formare clandestină s-a realizat în zonele slab populate, sate pastorale din jurul Berlinului. Mielke, de asemenea, îl mulțumea pe Kippenberger, fiind un elev excepțional la cursurile de comportament conspirativ și de spionaj, predate de către camarazii care au studiat în secret școala M a GRU de la Moscova.”Koehler (1999), pagina 38.
Tot după John Koehler, „membrii ai serveau ca bătăuși la întrunirile Partidului, spărgând capete în luptele de stradă cu inamicii politici”. În afară de Poliția berlineză, inamicii lor numărul 1 erau bătăușii afiliați la Partidul Nazist, la Partidul Național Popular Monarhist German și la partidele naționaliste radicale. SPD-ul, care domina politica germană între anii 1918-1931 și pe care Partidul Comunist îl acuza de socialism fascist, era cel mai detestat dușman al lor.
Conform aceluiași autor, oamenii din purtau întotdeauna , două arcuri de oțel care se telescopau într-un tub de șapte țoli care, atunci când era scos, se dubla în lungime și devenea o armă mortală. Pentru a nu fi copleșiți de naziști, bătăușii de stradă purtau și pistoale”.The Stasi, p. 38.
Într-o biografie scrisă în 1931 pentru Divizia Cadre a Cominternului,Koehler (1999), paginile 43-44. Mielke rememora: „Am avut toate tipurile de acțiuni: acte teroriste, protejarea demonstrațiilor și întâlnirilor ilegale, traficul de arme etc. Ultima misiune, care a fost realizată de către un camarad și cu mine, a fost Afacerea Bülowplatz” ()."Der Man der alle liebte", de Die Zeit, 15 noiembrie 2007. (în germană).
Crimele din Piața Bülow Planificarea thumb|right|upright|Walter Ulbricht, creierul crimei Anlauf-Lenck, secretarul general al SED Germania de Est (1949–1971). thumb|left|Karl-Liebknecht-Haus, Bülowplatz din Berlin, sediul KPD din 1926 și 1933. Astăzi este sediul organizației locale a partidului Die Linke. Pe 2 august 1931, Neumann și Kippenberger au primit o critică aspră din partea lui Walter Ulbricht, șeful KPD în regiunea Berlin-Brandenburg. Înfuriat de intervenția poliției, Ulbricht a mârâit: „Acasă în Saxonia demult am fi făcut ceva cu poliția. Aici, în Berlin, nu ne vom mai codi mult timp. În curând vom da la cap poliției.”John Koehler, The Stasi, p. 36. Înfuriați de cuvintele lui Ulbricht, Kippenberger și Neumann au decis să-l asasineze pe Paul Anlauf, de patruzeci și doi de ani, căpitan al Secției Șapte. Căpitanul Anlauf, văduv cu trei fete, era poreclit , sau „Față de Porc” de către KPD.The Stasi, p. 36. În dimineața zilei de duminică, 9 august 1931, Kippenberger și Neumann au ținut o ultimă ședință cu echipa într-o cameră a berăriei Lassant. Mielke și Erich Ziemer au fost aleși să fie cei care trag. În timpul întâlnirii, Max Matern i-a dat un pistol Luger colegului său Max Thunert și a spus: „Acum o să fim serioși... Vom da lui ceva să-și amintească de noi.”The Stasi, pp. 38-39. Apoi Kippenberger i-a chemat pe Mielke și pe Ziemer: „Sunteți siguri că sunteți gata să trageți în ?”John Koehler, The Stasi, p. 39. Mielke a răspuns că el l-a văzut pe căpitanul Anlauf de multe ori în timpul perchezițiilor la sediul Partidului. Kippenberger le-a cerut apoi să aștepte în apropierea berăriei de unde aveau vederea întreagă a Pieței Bülow. El le-a mai amintit că Anlauf era însoțit peste tot de sergentul Max Willig, pe care KPD îl poreclise Husarul. Kippenberger a concluzionat: „Atunci când îi zăriți pe și pe Husar, aveți grijă de ei.”The Stasi, p. 39. Mielke și Ziemer au fost informați că, după ce asasinatele vor fi fost finalizate, o diversiune va ajuta la evadarea lor. În aceeași seară, căpitanul Anlauf a fost ademenit în Bülow-Platz de un miting violent, care cerea dizolvarea Parlamentului Prusac.The Stasi, pp. 39-40.
Crima de la Cinema Babilon stanga|miniatura|„Babylon Cinema”, zona în care a avut loc asasinarea căpitanilor de poliție Anlauf și Lenck, așa cum apare ea astăzi thumb|right|upright|La înmormântarea căpitanilor Anlauf și Lenck au participat mii de berlinezi. La ora opt seara, Mielke și Ziemer au așteptat la o ușă în timp ce căpitanul Anlauf, sergentul Willig, și căpitanul Franz Lenck mergeau spre Cinema Babilon, care era situat la colțul dintre Bülowplatz și Kaiser-Wilhelm-Strasse. Când au ajuns la ușa cinematografului, polițiștii au auzit pe cineva țipând: „!”The Stasi, p. 41. Când căpitanul Anlauf s-a întors, Mielke și Ziemer au deschis focul. Sergentul Willig a fost rănit la mâna stângă și stomac. Cu toate acestea, el a reușit să scoată pistolul și să tragă un încărcător plin în atacatori. Căpitanul Franz Lenck a fost împușcat în piept și a căzut mort în fața intrării. Willig s-a târât și a luat în mâini capul căpitanului Anlauf, care primise două gloanțe în ceafă. În timp ce i se scurgea viața din trup, căpitanul a spus cu ultma suflare: "" ("... La revedere... Salut ..."). Între timp, Mielke și Ziemer au scăpat prin teatru, printr-o ieșire de urgență. Au aruncat pistoalele peste un gard, unde le-au găsit mai târziu detectivii de elită ai . Mielke și Ziemer s-au întors apoi la casele lor.Koehler (1999), paginile 41-42. După crime, actul a fost sărbătorit la , localul preferat al , unde Mielke s-a lăudat: „Astăzi sărbătorim o faptă care îmi aparține!” ()
Fugar thumb|right|Afiș de urmăriți, septembrie 1933. „Ajută-ne să-i găsim pe criminalii roșii.” Mielke este în dreapta sus Mai târziu, el a absolvit Școala Lenin, înainte de a fi recrutat de OGPU. thumb|right|Polițiștii germani depun o coroană de flori la monumentul căpitanilor Anlauf și Lenck cu ocazia Zilei Poliției germane, la 16 ianuarie 1937. În ciuda faptului că Anlauf și Lenck fuseseră membri ai SPD, mulți dintre cei prezenți dau salutul nazist. În 1951, Mielke a ordonat demolarea monumentului. Pe 19 iunie 1934, 15 conspiratori au fost condamnați pentru crimă de gradul întâi. Cei trei considerați cei mai vinovați, Michael Klause, Max Matern, și Friedrich Bröde au fost condamnați la moarte. Coinculpații au primit pedepse cuprinse între nouă luni și cincisprezece ani de muncă silnică. Sentința pentru Klause a fost comutată la închisoare pe viață, pentru că a cooperat. Bröde s-a spânzurat în celulă. Ca urmare, numai Matern a rămas să fie executat prin decapitare pe 22 mai 1935. Matern, ulterior, a fost glorificat ca martir al KPD de propaganda est-germană. Oficial, Ziemer a fost ucis în acțiune, în timp ce lupta pentru a Doua Republică Spaniolă. Mielke nu a fost judecat însă pentru crimă decât în 1993, după prăbușirea Germaniei comuniste.
Cariera în serviciile secrete sovietice Marea Teroare Deși comunitatea comunistă germană din Moscova a fost decimată în timpul Marii Epurări a lui Stalin,Stephane Coutois, et al. (1999), The Black Book of Communism: Crimes, Terror, Repression, Harvard University Press. Pages 301-303. Mielke a supraviețuit și a fost promovat.
Printre germanii comuniști executați ca urmare a Marii Epurări, au fost foștii mentori ai lui Mielke, Heinz Neumann și Hans Kippenberger. Mielke nu a fost străin de acest lucru. În timpul șederii în URSS, Mielke și-a manifestat respectul nețărmurit pentru Felix Dzerjinski, născut polonez, fondator al poliției secrete sovietice, astfel încât a început să-și spună cekist.Koehler (1999), pagina 31. Într-o citare scrisă cu zeci de ani mai târziu, Mielke și-a descris filozofia de viață: „Cekistul este combatantul politic. El este fiul credincios...al clasei muncitoare. El stă în fruntea luptei pentru consolidarea statului muncitoresc și țărănesc.”Koehler (1999), pagina 66.
Războiul Civil Spaniol thumb|right|Pavilionul Brigăzilor Internaționale a fost steagul republican spaniol cu steaua cu trei colțuri ale Frontului Popular în centru