Ivo de Chartres, în , în () a fost un episcop, partizan al reformelor inițiate de papa Grigore al VII-lea, participant major în controversa învestiturii, conflict care a opus papalitatea și Sfântul Imperiu Roman. Ivo a contribuit la o soluție de compromis, elaborând distincția între investitura spirituală (care scapă puterii laice) și investitura temporală (aprobarea temporală, lumească, de către un rege sau împărat) a episcopului, soluție adoptată în 1114.
Viața Un intelectual de frunte Născut la Auteuil în regiunea Beauvais și format la școala episcopală a acestui oraș, la Paris, apoi la Abația Notre-Dame du Bec în Normandia, unde l-a avut profesor pe Lanfranc și codiscipol pe Anselm de Canterbury. După ce a fost canonic la Nesle, Yves de Chartres a devenit în 1078 magistrat în comunitatea canonială Saint-Quentin de la Beauvais.
Reforma pe care a condus-o în această comunitate de canonici augustinieni l-a ridicat la rangul de model. Doisprezece ani mai târziu, în 1090, papa Urban al II-lea l-a propus la succesiunea episcopului Geoffroy de Chartres, care era acuzat de simonie, și l-a hirotonit el însuși, în ciuda apelului lui Geoffroy. Începând din această epocă, viața sa este mai bine cunoscută, grație unei culegeri de 300 de scrisori, care s-a păstrat, „sursă fundamentală pentru acea perioadă”. Alegerea lui Yves de Chartres la scaunul episcopal era datorată mult calităților care l-au înscris într-o veche tradiție intelectuală, cum ar fi, de exemplu, a lui Fulbert de Chartres (1006-1028)Paul Bertrand, Bruno Dumézil, Xavier Hélary, Sylvie Joye, Charles Mériaux et Isabelle Rosé, Pouvoirs, Église et société dans les royaumes de France, de Bourgogne et de Germanie aux et siècles (888-vers 1110), Ellipses, 2008, : el poseda o cultură considerabilă și de aceea era foarte adesea solicitat.
În 1097 a sfințit noua biserică a comunității călugărești Saint-Étienne de Nevers..
Canonizare Biserica Romano-Catolică îl celebrează la 23 decembrie..
Opere I s-au atribuit lui Yves de Chartres numeroase predici, precum și numeroae colecții canonice importante pentru scolastică și dreptul canonic, dintre care, cel puțin, Panormia este cu siguranță a luiPaul Bertrand, Bruno Dumézil, Xavier Hélary, Sylvie Joye, Charles Mériaux et Isabelle Rosé, Pouvoirs, Église et société dans les royaumes de France, de Bourgogne et de Germanie aux et siècles (888-vers 1110), Ellipses, 2008, : Tripartita, 1093 Decretum, (Décret), 1094 Panormia, 1095 Fantasia, 1098
Note
Bibliografie . (le tome 2 n'est jamais paru) Bruce Brasington, "The Prologue of Ivo of Chartres : a Fresh Consideration from the Manuscripts", dans Proceedings of the Eighth International Congress of Medieval Canon Law, San Diego, 1988, Cité du Vatican, 1992. Péter Erdő, Die Quellen des Kirchenrechts. Eine geschichtliche Einführung, Frankfurt 2002, pp. 98–100.
. .
Legături externe
Categorie:Nașteri în 1040 Categorie:Decese în 1115 Categorie:Episcopi romano-catolici francezi Categorie:Sfinți catolici Categorie:Scriitori de limbă latină din secolul al XII-lea Categorie:Scriitori francezi Categorie:Drept canonic