Gheorghe (Iorgu) Tudor (n. / 1885, Șaptebani, județul Bălți – d. 7 decembrie 1974, București) a fost un deputat din Sfatul Țării, organismul care a exercitat puterea legislativă în Republica Democratică Moldovenească, în perioada 1917-1918Chiriac Alexandru, Membrii Sfatului Țării (1917-1918) - dicționar, Editura Fundației Culturale Române, București, 2001, p. 100..
Studii A avut studii secundare.
Activitate politică În cadrul Congresului Ostășesc din 20 octombrie 1917 a fost propus deputat în Sfatul Țării din partea județului Chișinău. În ședința Sfatului Țării din 16 martie 1918 a protestat împotriva intervenției Ucrainei de a cuprinde între limitele sale anumite zone nordice și sudice ale Basarabiei, spunând: „Cui îi e dragă Ucraina, drum bun peste Nistru”. Chiriac Alexandru, Membrii Sfatului Țării (1917-1918) - dicționar, Editura Fundației Culturale Române, București, 2001, p. 101..
În cadrul Sfatului Țării a avut următoarele funcții: secretar în Comisia Constituțională (18 mai — 27 noiembrie 1918), membru în Comisia a II-a de Redactare și membru în Comisia de Lichidare. A fost deputat de la 21 noiembrie 1917 până la 27 noiembrie 1918, când a și votat pentru Unirea cu Patria Mamă.
După 1918 a fost consilier municipal și județean și ajutor de primar la Chișinău (1932 — 1933). La 28 iunie 1940 s-a refugiat în România, după care, în 1941 a revenit în Basarabia până în 1944 când a revenit în România, unde va rămâne până la sfârșitul vieții.
Activitatea publicistică miniatura A fost gazetar. În 1906 a fost unul din colaboratorii publicației „Luminătorul”, revista lui V. Gurie Grosu. În 1912 a fost inițiatorul și redactorul periodicului „Făclia”, iar un an mai târziu a fost colaborator al gazetei „Cuvînt moldovenesc”. În 1917 a inițiat și redactat ziarul „Soldatul moldovan”, cu ajutorul fondurilor puse la dispoziție de Comitetul Ostășesc din Chișinău, comitet din care făcea parte.
Publicația „Cuvînt moldovenesc” a fost responsabilă de inițierea unei intense propagande printre ostașii români basarabeni răniți pe front, pe care îi îndemna să răspundă ofițerilor sau subofițerilor români basarabeni, veniți să-i reorganizeze în companii separate.
A fost și vicepreședinte al Societății scriitorilor, secția Basarabia. A editat, în afară de ”Făclia serii” și „Soldatul Moldovean”, publicațiile: „Generația noastră”, „Pămînt și voie”, „Moldova de la Nistru”, „Poetul”, „Pe drumuri noi”, „Itinerar”, la ultima fiind și director. A publicat sub pseudonimele : Iuriu Iujni, Gh. Stîncă, Iorgu Virtej.
Decorații Ordinul „Steaua României” Ordinul „Coroana României” în grad de ofițer Medalia „Ferdinand I” Medalia „Răsplata Muncii”
Opera Haiducul, 1904 Nopți amoroase, 1905 Muza românească, 1917
Vezi și Sfatul Țării
Note
Bibliografie Chiriac, Alexandru, Membrii Sfatului Țării (1917-1918) - dicționar, Editura Fundației Culturale Române, București, 2001
Lectură suplimentară Figuri contemporane din Basarabia, vol. III, Editura ARPID, Chișinău, 1939 Cojocaru, Gheorghe E., Sfatul Țării - itinerar, Editura Civitas, Chișinău, 1998 Colesnic, Iurie, Sfatul Țării - enciclopedie, Editura Museum, Chișinău, 1998 Ciobanu, Ștefan, Unirea Basarabiei. Studiu și documente cu privire la mișcarea națională din Basarabia în anii 1917-1918, București, Cartea Românească, 1929
Legături externe Sfatul Țării
Categorie:Nașteri în 1885 Categorie:Decese în 1974 Categorie:Membri ai Sfatului Țării Categorie:Istoria Basarabiei Categorie:Republica Democratică Moldovenească Categorie:Istoria României Categorie:Oameni ai Revoluției Ruse