Cele patru tabele oferă datele cele mai pe larg acceptate pentru Vechiul Testament/Biblia ebraică, Apocrife (incluse în bibliile editate de Biserica Catolică și Bisericile Ortodoxe, dar nu în bibliile evreiești sau protestante) și pentru Noul Testament, incluzând, pe cât posibil, ipoteze asupra formării și istoriei lor.
Tabelul I este o dare de seamă cronologică. Tabelul II se referă la cărțile Vechiului Testament/Bibliei ebraice, grupate conform diviziunilor din Biblia ebraică, având unele referiri la diviziuni academice. Tabelul III se referă la cărțile deuterocanonice. Tabelul IV se referă la cărțile Noului Testament, inclusiv la cele mai vechi fragmente ale lor care s-au păstrat până în ziua de azi.
Tabelul I: Dare de seamă cronologică Acest tabel rezumă cronologia tabelelor principale și servește drept ghid al perioadelor istorice menționate. Mare parte din Biblia ebraică sau Vechiul Testament protocanonic se pare că au fost adunate în secolul al V-lea î.Hr. Cărțile Noului Testament au fost în mare parte compuse în a doua parte a secolului I d.Hr. Cărțile deuterocanonice se află preponderent între aceste două perioade.
Perioada Cărți Monarhicăsecolele VIII-VII î.Hrc. 745–586 î.Hr. Secolul al VIII-lea târziu spre secolul al VII-lea timpuriu: Amos (compunerea inițială a celui mai vechi strat); „Primul Isaia” (Isaia 1–39), Osea, Mica (jumătatea a doua). VII: Naum (bazat pe premiza ei de cădere a Tebei și a chemării la distrugerea Ninivei), Țefania (în timpul domniei lui Iozia, c. 649–609 î.Hr), Habacuc (posibil cu scurt timp înaintea bătăliei de la Carchemish, 605 î.Hr.); prima ediție a istoriei deuteronomiste (cărțile lui Iosua/Judecătorilor/Samuel/Regilor) sub domnia lui Iozia; Deuteronomul 5–26 sub domnia lui Iozia. Exilicăsecolul al VI-lea î.Hr.586–539 î.Hr. Nucleul lui Obadia aproximativ la căderea Ierusalimului, 586 î.Hr. Terminarea istoriei deuteronomiste (cărțile lui Iosua/Judecătorilor/Samuel/Regilor). Deuteronomul completat prin adăugarea capitolelor 1–4 și 29–30 pentru a servi drept introducere pentru istoria deuteronomistă. Ieremia activ în ultimul deceniu al secolului al VII-lea și primele decenii ale secolului al VI-lea; Ezechiel activ în Babilon 592–571 î.Hr.; „Al doilea Isaia” (autorul Isaia 40–55) activ în Babilon spre mijlocul secolului. Extinderea și rescrierea lui Osea, Amos, Mica și Țefania. Posibil prima colecție de psalmi (psalmii „lui David”) sfârșindu-se cu psalmul 89. Post-exilicăPersanăSecolele V–IV î.Hr.538–330 î.Hr. Tora (cărțile Geneza/Exodului/Leviticului/Numeri), cu 250 î.Hr. drept terminus ad quem (cea mai târzie dată posibilă) pentru producerea textului final pe baza dovezilor din manuscrisele existente. Deuteronomul revizuit cu adăugiri la capitolele 19–25 și adăugarea capitolelor 27 și 31–34 pentru a servi drept încheiere pentru Tora. „Al treilea Isaia" (Isaia 56–66) Versiunea târzie (versiunea masoretică ebraică) a lui Ieremia Hagai (auto-datată la al doilea an de domnie a regelui pers Darius 520 î.Hr.), Zaharia (capitolele 1–8 contemporane lui Hagai, capitolele 9–14 din secolul a V-lea) Maleahi (secolul al V-lea î.Hr., contemporană cu sau imediat înainte de lucrările misionare ale lui Neemia și Ezra) Cronicile (între 400–250 î.Hr., probabil în perioada 350–300 î.Hr.) Originile lui Ezra-Neemia (care poate să fi atins forma finală chiar în perioada ptolemaică, c. 300–200 î.Hr.). Post-exilicăElenisticăSecolele III-II î.Hr.330–164 î.Hr. Iov, Ecleziastul și Cântarea Cântărilor (ar fi putut fi scrise în secolele IV sau chiar V, dar par să reflecte contactul cu cultura grecească). Cartea lui Iona (persană sau elenistică, nu mai târziu de secolul al II-lea î.Hr.). Cei mai mulți dintre psalmii individuali alcătuind treimea finală a Cărții Psalmilor. Macabeică/hasmoneanăsecolele II-I î.Hr.164–4 î.Hr. Daniel (164 î.Hr., combinând viziuni atunci compuse, capitolele 7–12, cu povești persane și elenistice din capitolele 1–6). 1 Macabei/2 Macabei/3 Macabei/posibil 4 Macabei; Tobit, Iudit, Adăugiri la Daniel și Adăugiri la Estera Înțelepciunea lui Solomon (secolul I î.Hr. târziu sau începutul sau jumătatea secolului I d.Hr.). Romanăsecolul I d.Hr. și următoareledupă 4 î.Hr. 4 Macabei (după 63 î.Hr., probabil jumătatea secolului I d.Hr.). Înțelepciunea lui Solomon (secolul I î.Hr. târziu sau începutul sau jumătatea secolului I d.Hr.). Noul Testament (între c. 50–110 d.Hr – vezi Tabelul IV).
Tabelul II: Biblia ebraică/Vechiul Testament protestant
Tora Data sau perioada cea mai acceptată de către cercetătoriCartea GenezeiCartea ExoduluiCartea LeviticuluiCartea NumeriCartea DeuteronomuluiMajoritatea cercetătorilor biblici moderni cred că Tora – cărțile Genezei, Exodului, Leviticului, Numeri și Deuteronomului – au atins forma lor de azi în perioada post-exilică.
Cele cinci cărți se bazează pe patru „surse” (școli distincte de scriitori mai degrabă decât indivizi): sursa Preoțească, Iahvistul și Elohistul (cele două sunt referite în mod colectiv drept sursa „ne-preoțească”), și Deuteronomistul. Există un consens general că sursa preoțească este post-exilică, dar nu există un consens asupra sursei/surselor ne-preoțești.
Geneza este o lucrare post-exilică, ea combină material „Preoțesc” și „ne-Preoțesc”. Exodul este o antologie extrasă din aproape toate perioadele istoriei Israelului antic. Leviticul este în întregime Preoțesc și datează din perioada exilică/post-exilică. Numeri este o redactare (adică editare) Preoțească a unui material original Iahvistic/ne-Preoțesc. Deuteronomul, acum ultima carte a Torei, a început drept colecție de legi religioase (acestea constituie grosul cărții), a fost extinsă la începutul secolului al VI-lea pentru a servi drept introducere pentru istoria deuteronomistă, iar apoi a fost detașată de acea istorie, extinsă iar și editată pentru a încheia Tora. Profeții Data sau perioada cea mai acceptată de către cercetătoriProfeții timpurii: Cartea lui IosuaCartea JudecătorilorCărțile lui SamuelCărțile RegilorAcest grup de cărți, plus Deuteronomul, sunt numite de cercetători „istoria deuteronomistă”. Propunerea că ele au constituit la origini o operă unitară a fost prima dată propusă de Martin Noth în 1943 și este acceptată pe larg. Noth a propus că întreaga istorie era creația unui singur individ care lucra în perioada exilică (secolul al VI-lea î.Hr.); de atunci a fost recunoscut pe larg că istoria a apărut în două „ediții”, prima sub domnia regelui Iudei Iozia (sfârșitul secolului al VII-lea î.Hr.), a doua în timpul exilului (secolul al VI-lea). Datarea lui Noth se baza pe premiza că istoria a fost finisată la scurt timp după ultimul eveniment consemnat de către ea, eliberarea regelui Iehoiachin în Babilon c. 560 î.Hr.; dar unii cercetători consideră raționamentul drept inadecvat, iar istoria ar fi putut fi extinsă în perioada post-exilică.Trei mari profeți: Cartea lui IsaiaCartea lui IeremiaCartea lui EzechielCercetătorii disting trei „secțiuni” din Cartea lui Isaia: Proto-Isaia (Isaia cel autentic din secolul al VIII-lea); Deutero-Isaia (un profet anonim care trăia în Babilon în timpul exilului); și Trito-Isaia (un autor anonim sau niște autori anonimi din Ierusalim, imediat după exil).
Cartea lui Ieremia există în două versiuni, greacă (versiunea folosită în bibliile ortodoxe) și ebraică (din bibliile evreiești, catolice și protestante), cea greacă fiind versiunea cea mai timpurie. Versiunea greacă a fost probabil finalizată la începutul perioadei persane și tradusă în limba greacă în secolul al III-lea î.Hr., iar versiunea ebraică datează de cândva între acel timp și secolul al II-lea î.Hr..
Cartea lui Ezechiel se descrie pe sine drept cuvintele lui Ezechiel ben-Buzi, un preot care trăia în exil în orașul Babilon, iar dovezile interne datează viziunile între 593 și 571 î.Hr. În timp ce cartea reflectă probabil mare parte din Ezechiel cel istoric, ea este produsul unei istorii lungi și complexe, cu adăugiri semnificative făcute de o „școală” de adepți ulteriori.Doisprezece mici profețiÎn Biblia ebraică cei Doisprezece mici profeți sunt o singură colecție editată în perioada celui de-al doilea Templu, dar colecția este separată pe cărți în bibliile creștine. Cu excepția lui Iona, care este o lucrare de ficțiune, există un miez original de tradiție profetică în spatele fiecărei cărți: Cartea lui Osea: a doua jumătate a secolului al VIII-lea î.Hr. Cartea lui Ioel: târziu persană sau elenistică Cartea lui Amos: prima jumătate a secolului al VIII-lea Cartea lui Obadia: aproximativ din timpul căderii Ierusalimului, 586 î.Hr. Cartea lui Iona: persană sau elenistică, nu mai târzie decât secolul al II-lea î.Hr. Cartea lui Mica: c. 750–700 î.Hr. Cartea lui Naum: un „oracol despre Ninive”, orașul asirian distrus în 612 î.Hr. Cartea lui Habacuc: posibil cu scurt timp înainte de bătălia de la Carchemish, 605 î.Hr. Cartea lui Țefania: domnia lui Iozia Cartea lui Hagai: auto-datată la al doilea an de domnie a regelui pers Darius 520 î.Hr. Cartea lui Zaharia: primele opt capitole sunt contemporane lui Hagai; capitolele 9–14 sunt din secolul al V-lea Cartea lui Maleahi: secolul al V-lea î.Hr., contemporană sau imediat înaintea lucrării misionare a lui Neemiah și Ezra (care, totuși, sunt ei înșiși dificil de datat)Scrierile Data sau perioada cea mai acceptată de către cercetătoriColecția de Înțelepciune:Iov, Ecleziastul și ProverbeCărțile lui Iov, Ecleziastului și Proverbelor au în comun o viziune similară pe care ele o numesc „înțelepciune”. Este general recunoscut că Iov provine dintre secolele VII și IV î.Hr., cu secolul al VI-lea fiind cel mai probabil. Ecleziastul nu poate fi scris mai devreme de circa 450 î.Hr., datorită prezenței împrumuturilor de cuvinte persane și expresiilor aramaice și nu mai târziu de 180 î.Hr., când scriitorul evreu Ben Sira îl citează. Proverbele este o „colecție de colecții” referitoare la un mod de viață care a durat mai mult de un mileniu și este imposibil de datat.Operele poetice: Psalmii și PlângerilePsalmii care alcătuiesc primele două treimi ale psaltirii sunt predominant pre-exilici, iar ultima treime predominat post-exilici. Colecția din Cartea Psalmilor a căpătat posibil forma ei modernă și împărțirea ei pe cinci părți în perioada post-exilică, deși ea a continuat să fie revizuită și extinsă mult în perioada elenistică și chiar în cea romană. Este general acceptat că distrugerea Ierusalimului de către Babilon în 586 î.Hr. a format fundalul Plângerilor lui Ieremia.Istorii: Cronici și Ezra-NeemiaCronici au fost compuse între 400–250 î.Hr., probabil în perioada 350–300 î.Hr.; Ezra-Neemia (două cărți în bibliile moderne, dar la origini o singură carte) se poate să fi atins forma lor finală chiar în perioada ptolemaică, c. 300–200 î.Hr.Alte opere: Cartea lui Rut, Cartea Esterei, Cartea lui Daniel, Cântarea CântărilorCartea lui Rut este de obicei datată în perioada persană; Estera în al III-lea sau al IV-lea secol î.Hr.; Cartea lui Daniel poate fi datată mai precis la 164 î.Hr. datorită profeției ei criptice despre moartea unui rege grec din Siria; iar Cântarea Cântărilor ar fi putut fi compusă oricând după secolul al VI-lea î.Hr.
Tabelul III: Vechiul Testament deuterocanonic